ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6423/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 750/C din 2 noiembrie 2006, Tribunalul Bihor-Oradea a respins acțiunea formulată de reclamantele K.M.E., S.V.P. și C.P., în contradictoriu cu intimatul pârât instituția primarului municipiului Oradea. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că, prin dispoziția nr. 109 din 12 ianuarie 2006 emisă de Primarul municipiului Oradea, s-a dispus respingerea notificării nr. 1135/2005, înregistrată sub nr. 50145/2006, pe motiv că notificarea nu a fost depusă în termenul prevăzut de art. 21 din Legea nr. 10/2001, modificată. Reclamantele au formulat notificarea în temeiul Legii nr. 247/2005, aceasta fiind înregistrată sub nr. 1135 din 27 noiembrie 2005 de BEJ B.I., prin care au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Oradea, înscris în C.F.

nr. 16057 Oradea, nr.top 1008/9/1, proprietatea defunctului C.B. și a reclamantei C.P. Conform notificării și a situației de carte funciară, rezultă că imobilul ce se solicită a fi restituit în natură este un apartament compus din două camere, bucătărie, antreu, baie, una cameră deasupra intrării, pod deasupra apartamentului, depozit de lemne și pivniță. Termenul pentru depunerea notificării este de 6 luni de la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, conform dispozițiilor art. 22 din acest act normativ și a fost prelungit succesiv prin O.U.G. nr. 109/2001 și O.U.G. nr. 145/2001, astfel că Legea nr. 247/2005, în temeiul căreia reclamantele au formulat notificarea pentru restituirea imobilului în natură, nu conține nicio prevedere legală de prelungire a termenului de depunere a notificărilor privind restituirea în natură a imobilelor clădiri, reglementat de Legea nr. 10/2001.

Acest act normativ a reglementat doar termenul pentru depunerea cererilor în materia fondului funciar, termen ce nu poate fi aplicat prin interpretare sau analogie și altor situații, întrucât termenele pentru depunerea notificărilor, în condițiile Legii nr. 10/2001, sunt termene imperative, prevăzute în mod expres de normele juridice legale care le reglementează. Prin decizia civilă nr. 88 din 12 aprilie 2007, Curtea de Apel Oradea a respins apelul declarat de apelantele reclamante, reținând următoarele: În speță, notificarea a fost formulată la data de 27 noiembrie 2005 și înregistrată la BEJ B.I. sub nr. 1135, și a vizat imobilul situat în strada C., înscris în coala de C.F. nr. 16037 Oradea cu nr.top 1008/9/1.

Din cuprinsul notificării aflate în discuție rezultă că imobilul în litigiu a constituit proprietatea lui C.B. și a soției sale C.P. Potrivit art. 21 alin. (1) și (3) din Legea nr. 10/2001, devenit art. 22, în prezent, urmare a republicării acestui act normativ, persoana îndreptățită a cere restituirea imobilelor preluate în mod abuziv de stat, trebuie să notifice în termen de 6 luni de intrarea în vigoare a legii, termen prelungit succesiv prin O.U.G. nr. 109/2001 și nr. 145/2001, persoanei juridice deținătoare a imobilului, restituirea acestuia. Notificarea va fi comunicată prin executorul judecătoresc, data înregistrării la biroul executorului judecătoresc făcând dovada deplină a respectării termenului notificării.

Prin Legea nr. 247/2005 nu s-au adus modificări art. 21 din lege, sub aspectul prelungirii termenului de depunere a notificărilor, astfel că, în mod corect, tribunalul a pronunțat soluția de respingere a cererii deduse judecății, deoarece termenul stabilit de lege este de decădere. Natura acestui termen este prevăzută de lege, art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, potrivit căruia nerespectarea acestui termen „atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau în echivalent”. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele K.M.E., S.V.P. și C.P. , criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ca fiind dată cu aplicarea greșită a legii.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, reclamantele au arătat următoarele. Cererea a fost formulată de reclamante, în temeiul Legii nr. 10/2001, cu depășirea termenului prevăzut de art. 22 alin. (2) din lege. Cererea a fost respinsă ca fiind tardiv formulată, fără a analiza fondul acesteia. Singura sancțiune prevăzută de lege pentru nedepunerea cererii în termenul legal este prevăzută de art. 21 alin. (5) din lege, care prevede că „nedepunerea cererii în termen atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent”. În consecință, intimata are obligația de a analiza cererea reclamanților și de a se pronunța cu privire la fondul acesteia, urmând ca soluția dată să nu poată fi atacată în justiție de către reclamante.

Intimata respingând cererea fără a analiza fondul, a încălcat drepturile reclamantelor prevăzute de Legea nr. 10/2001, motiv pentru care, susțin acestea, au promovat prezenta acțiune. Dreptul reclamantelor de a solicita măsuri reparatorii pe cale administrativă, prin formularea cererii la instituția competentă, nu este influențat de data depunerii cererii. De asemenea, s-a arătat că instanța de apel a aplicat greșit prevederile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, considerând că termenul stabilit prin acest text de lege este de decădere. Examinând decizia în raport de criticile formulate, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., instanța constată recursul nefondat, urmând a dispune respingerea acestuia pentru următoarele considerente: Termenul pentru depunerea notificărilor de către foștii proprietari sau moștenitorii acestora în temeiul Legi nr. 10/2001, de 6 luni, prevăzut de art. 21 alin. (1) din acest act normativ, în forma existentă la data intrării în vigoare a legii, a fost prelungit succesiv prin O.U.G. nr. 109/2001 și O.U.G. nr. 145/2001 cu câte 3 luni, până la 14 februarie 2002. Caracterul acestui termen este reglementat de lege, respectiv art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, în forma inițială, art. 22 alin. (5) din legea republicată, potrivit căruia „nerespectarea termenului prevăzut de lege pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent”.

Rezultă că termenul pentru notificarea persoanei juridice deținătoare este un termen de decădere. De altfel, și recurentele reclamante, prin motivele de recurs, recunosc implicit caracterul acestui termen, ca fiind de decădere, atunci când arată că notificarea acestora a fost formulată în temeiul Legii nr.10/2001 și este tardivă. În această situație, critica formulată de recurente în sensul că, făcând aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 art. 21 alin. (5) în forma inițială, în prezent art. 22 alin. (5), instanțele de fond și apel au constatat greșit că termenul de depunere a notificării este de decădere, este neîntemeiată.

În ceea ce privește critica potrivit căreia nerespectarea termenului de formulare a notificării, prevăzut de art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, republicată, atrage, ca sancțiune, doar pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau prin echivalent, situație în care pârâta era obligată să cerceteze cererea reclamantelor pe fond, urmând ca soluția dată să nu poată fi atacată de justiție de către acestea, este, de asemenea, nefondată. Astfel obligația persoanei îndreptățite de a notifica persoana juridică deținătoare, termenul în care poate fi sesizată unitatea deținătoare, și momentul de la care se calculează acest termen, sunt stabilite de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată.

Potrivit acestui text, persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. Termenul de 6 luni a fost prelungit succesiv, cu câte 3 luni prin O.U.G. nr. 109/2001 și prin O.U.G. nr. 145/2001. Prin urmare, termenul pentru înregistrarea notificării este de 12 luni și se calculează de la data de 14 februarie 2001 când legea a intrat în vigoare, expirând la data de 14 februarie 2002. Articolul 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 prevede că nerespectarea acestui termen atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, iar, față de aceste prevederi, termenul stabilit de art. 22 alin. (1) din lege este de decădere.

Din sintagma „pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent”, nu rezultă obligația unității deținătoare sau a entității investite cu soluționarea notificării de a se pronunța prin decizie sau dispoziție asupra existenței sau inexistenței dreptului la măsuri reparatorii chiar dacă notificarea nu a fost înregistrată în termenul legal, așa cum susțin recurentele. Unitatea deținătoare sau, după caz, entitatea investită cu soluționarea notificării este obligată, conform art. 25 din Legea nr. 10/2001, republicată, să se pronunțe asupra cererii în termen de 60 de zile, iar soluționarea cererii presupune și verificarea respectării condițiilor prevăzute de art. 22 alin. (1) și (2) din lege, privitoare la termenul în care se putea înregistra notificarea și la conținutul notificării.

Prin urmare, corect s-a reținut prin sentința tribunalului, păstrată prin decizia atacată, că dispoziția emisă de primar este legală. În prezenta cauză, notificarea adresată de recurente primarului municipiului Oradea a fost înregistrată la executorul judecătoresc la data de 27 noiembrie 2005, cu depășirea termenului legal, iar dispoziția contestată a fost dată cu aplicarea corectă a prevederilor art. 22 din Legea nr. 10/2001. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de reclamante va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamantele K.M.E., S.V., C.P. împotriva deciziei nr. 88 din 12 aprilie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2007.