ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2760/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2760/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra recursurilor de

față, constată:

Prin sentința penală nr. 32 din 18

ianuarie 2005 de Tribunalul Prahova, au fost condamnați inculpații:

1. F.L.

după cum urmează:

- în baza art. 13 din Legea nr.

87/1994, cu aplicarea art. 13, la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.;

- în baza art. 40 din Legea nr.

82/1991, la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3

ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b)

și c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a scăzut

din pedeapsă perioada arestării preventive de la 14 martie 2001 la 10

septembrie 2003.

2. D.P.D.F.

după cum urmează:

- în baza art. 1, 2, 3, 4 și 5 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.;

- în baza art. 13 din Legea nr.

87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen., la 5 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.;

- în baza art. 40 din Legea nr.

82/1991, la 3 ani închisoare;

- în baza art. 297 alin. (1) C. pen.,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 13 C. pen., la 3 ani

închisoare.

Conform art. 1 din Legea nr.

543/2000 s-a constatat pedeapsa grațiată.

S-a atras inculpatului atenția

asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2000.

- în baza art. 290 C. pen., la un an

închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de

10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a), b) și c) C. pen.

Conform art. 88 C. pen., s-a scăzut

din pedeapsă durata detenției preventive de la 29 noiembrie 2000 la 26

noiembrie 2003.

3. T.N.

după cum urmează:

- în baza art. 25 raportat la art.

215 alin. (1) – (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 11 ani

închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b)

și c) C. pen.;

- în baza art. 25 C. pen., raportat

la art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen., la 3 ani și 6

luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen.;

- în baza art. 25 C. pen., raportat

la art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen., la 3 ani și 6 luni

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen.;

- în baza art. 25 C. pen., raportat

la art. 40 din Legea nr. 82/1991 la 3 ani închisoare;

- în baza art. 25 C. pen., raportat

la art. 40 din Legea nr. 82/1991 la 2 ani închisoare;

- în baza art. 297 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 13 C. pen., la 3 ani închisoare.

În baza art. 1 din Legea nr.

543/2002 s-a constatat pedeapsa grațiată.

S-a atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

- în baza art. 25 raportat la art.

290 C. pen., la un an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de

11 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a), b) și c) C. pen.

Conform art. 88 C. pen., s-a scăzut

din pedeapsă durata detenției preventive de la 14 februarie 2001 la 26

noiembrie 2003.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C.

pen., pentru fiecare inculpat.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. pen., s-a dispus achitarea

inculpaților F.L. și D.P.D.F. pentru infracțiunea prevăzută de art. 215

1

C. pen., și a inculpatului T.N. pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.

25, raportat la art. 215

1

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a dispus achitarea

inculpatului D.P.D.F. pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 13 din

Legea nr. 87/1994 (fapta din ianuarie 1999 – februarie 1999).

În baza art. 348 C. proc. pen., s-a

dispus anularea facturii nr. 2324978.

S-a luat act că SC

J.O.

SRL Ploiești nu s-a constituit

parte civilă.

Inculpații T.N. și D.P.D.F. au fost

obligați în solidar la plata despăgubirilor civile după cum urmează:

- la 223.745.568 lei plus dobânda

legală până la data plății către SC A. SA Ploiești;

- la 412.055.752 lei, din care

206.327.876 lei reprezintă prejudiciul efectiv, către S.N.P. P. SA București, sucursala

Arpechim Ploiești;

- la 1.104.405.962 lei către SC B.C.

SRL Ploiești;

- la 337.583.971 lei către SC P.I. SRL

Ploiești prin lichidator SC S.Q. SRL Bacău;

- la 94.000.000 lei către SC D.I. SRL;

- la 106.500.000 lei către SC L. SRL

Iași;

- la 52.651.000 lei către SC S. SA

Onești;

- la 4.271.947.429 lei către

Ministerul Finanțelor prin D.G.F.P. Prahova, din care 2.401.339 lei reprezintă

prejudiciu efectiv.

Inculpații F.L. și T.N. au fost

obligați în solidar la 321.275.593 lei despăgubiri către M.F. prin D.G.F.P.

Prahova.

Au fost anulate contractele de

vânzare-cumpărare succesive pentru imobilul din Șos. Fundeni, sector 2,

respectiv contractul autentificat sub nr. 868 din 19 martie 1998 la Biroul

Notarului Public G.D., rectificat prin încheierea din 6 mai 1998 și cel autentificat

sub nr. 4271 din 26 octombrie 1998 la același birou notarial.

S-a menținut sechestrul instituit

asupra imobilului sus-menționat prin ordonanța nr. 45/P/2000 din 13 aprilie

2001 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Au fost anulate contractele de

vânzare-cumpărare succesive privind imobilul din București str. Filofteia

Gheorghiu, respectiv contractul autentificat sub nr. 6200 din 2 noiembrie 1995

la fostul Notariat de Stat sector 5 și cel autentificat sub nr. 208 din 26

februarie 1997 la Biroul Notarului Public F.D.

S-a menținut sechestrul asigurator

instituit asupra acestui imobil prin Ordonanța nr. 45/P/2000 a Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

S-a dispus comunicarea unei copii a

sentinței la Registrul Comerțului București și la D.G.E.P. București.

Inculpații au fost obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța a reținut că inculpații au

fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 45/P/2000 din 7 mai 2000 emis

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Cauza a fost înregistrată inițial la

Judecătoria Ploiești care, prin sentința penală nr. 652/2003 a condamnat pe

inculpați, a admis acțiunile civile, a menținut sechestrul asigurator asupra

celor două imobile și a anulat factura falsă.

Prin decizia penală nr. 691/2003

Tribunalul Prahova a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la

Judecătoria Ploiești pentru efectuarea unei expertize contabile care să

stabilească prejudiciul real.

Judecătoria Ploiești, prin sentința

penală nr. 1711/2003 a dispus conform art. 333 C. proc. pen., restituirea

cauzei la procuror în vederea completării urmăririi penale.

Prin decizia penală nr. 421/2003,

Tribunalul Prahova a admis recursurile declarate de inculpați și de procuror

împotriva sentinței pe care a casat-o și a dispus trimiterea cauzei la prima

instanță pentru continuarea judecății.

Judecătoria Ploiești, prin sentința

penală nr. 2071/2003 a declinat competența de soluționare a cauzei la

Tribunalul Prahova.

Din analiza probelor administrate în

cauză tribunalul a reținut următoarele.

Inculpatul T.N. și soția sa au

constituit două societăți comerciale: H.S. SRL și N.C. SRL.

În desfășurarea activității acestor

societăți inculpatul a comis mai multe fapte penale contractând credite bancare

în lei și valută de la B.A., sucursala București pe baza unor acte false.

Pentru aceste fapte inculpatul a fost arestat în anul 1997 de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Ialomița și a fost trimis în judecată.

S-a reținut că, întrucât inculpatul

nu mai putea fi administrator al vreunei societăți comerciale, s-a hotărât să

găsească o persoană pe care să o poată manipula și coordona și căreia să-i

revină întreaga responsabilitate.

În acest context inculpatul s-a

deplasat în comuna Găujani, jud. Giurgiu la domiciliul inculpatei F.L., care în

anul 1989 locuise în gazdă la mama sa. Inculpatul i-a propus să vină să

locuiască la domiciliul său, în București și să lucreze la SC N.C. SRL. Apoi,

afirmând că are nevoie de o persoană de încredere i-a propus să fie

administratorul unei noi societăți comerciale, urmând ca împreună cu soția

inculpatului să aibă specimen de semnătură în bancă.

În perioada 1998 – 2000, inculpata F.L.

a fost omul de încredere al soților T., cunoscând acțiunile derulate de

aceștia.

Din inițiativa și pentru realizarea

intereselor inculpatului T.N. s-a constituit SC P.O.C. SRL București, care a

fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J/40/3036 din 27

martie 1998, C. fisc. R, obiectul de activitate al societății constituindu-l

comercializarea pe produse petroliere en-gross și en detail.

Comercializarea en detail se realiza

prin benzinăria situată în București, Șos Fundeni, proprietatea inculpatului T.N.,

pe care acesta, la data de 9 martie 1998 a închiriat-o inculpatei F.L. care era

unicul asociat și administrator al societății nou constituite.

Ulterior, la 19 martie 1998,

inculpatul și soția sa, T.A., au vândut, prin contractul autentificat sub nr.

818, terenul și benzinăria, inculpatei F.L., cu prețul de 200.000.000 lei ROL.

S-a reținut că atât contractul de

închiriere cât și cel de vânzare cumpărare sunt fictive, operațiunile nefiind

reale, aspect recunoscut și de inculpatul T.N. în faza de urmărire penală.

Inculpatul a întocmit actele

respective cu un dublu scop, respectiv pentru ca imobilul respectiv să nu poată

fi urmărit de organele de urmărire penale, de B.A. și de organele fiscale, iar

pe de altă parte pentru ca întreaga răspundere pentru activitatea noii

societății să revină inculpatei F.L.

Astfel, aparent, de la data actului

de vânzare-cumpărare T.N. și T.A. au devenit simpli salariați ai inculpatei F.L.

În realitate, activitatea societății era coordonată și dirijată însă de

inculpatul T.N.

La data de 29 martie 1998, s-au

depus la B.P., sucursala Titan, unde SC P.O.C. SRL avea conturile, fișa cu

specimenele de semnătură ale inculpatei F.L. și T.A.

S-a reținut că, până la 28 octombrie

1998 când, în urma unei verificări efectuate de Garda Financiară, s-au

constatat mari nereguli în evidența contabilă a societății, majoritatea

documentelor necesare operațiunilor de încasări și plăți au fost întocmite și

semnate de T.A.

De asemenea, s-a reținut că, în luna

mai 1998, inculpatul D.P.D.F. a fost angajat în calitate de supraveghetor al

activității de distribuție a carburanților. Treptat acesta a câștigat

încrederea inculpatului T.N., care i-a propus inculpatei F.L. să-l numească

director general al societății. În această calitate inculpatul s-a ocupat,

alături de T.N., de aprovizionarea societății stabilind relații comerciale cu

furnizorii.

Evidența contabilă primară a

societății era întocmită de inculpata F.L., care având cunoștințe minime în

acest sens era însă, doar un simplu executant, fiind dirijată de inculpatul T.N.,

de soția acestuia și de inculpatul D.P.D.F.

În acest sens instanța a mai reținut

că inculpatul T.N. este cel care a luat legătura cu SC D.C.S. SRL, administrată

de martorul O.S., solicitând acestuia asistență de specialitate societatea

menționată fiind specializată în întocmirea și conducerea evidențelor

contabile.

Între această societate și cea

administrată de inculpata F.L. s-a încheiat un contract de prestări servicii,

în derularea căruia societatea prestatoare a ținut legătura direct cu

inculpatul T.N., administrator de fapt al SC P.O.C. SRL.

Periodic, în baza contractului, reprezentanții

societății de asistență se deplasau la sediul SC P.O.C. SRL și preluau de la

inculpata F.L. documentele de evidență primară și, pe baza lor, întocmeau la

sfârșitul fiecărei luni, evidența contabilă.

Documentele centralizatoare erau

predate organelor financiare, iar rezultatele erau discutate direct cu soții T.

și nu cu inculpata F.L.

Întrucât au constatat, începând cu

luna aprilie 1998, existența unor neconcordanțe în evidența financiar

contabilă, reprezentanții SC D.C.S. SRL au adresat mai multe somații SC P.O.C. SRL

cu care încheiaseră contractul de prestări servicii, dar au comunicat direct

aceste aspecte și inculpatului T.N. S-a reținut că declarația martorei S.D.N. este

edificatoare în acest sens.

Astfel, prestatorul de serviciu a

semnalat că stocul scriptic nu corespunde cu cel faptic, în sensul că primul

depășea de 2-3 ori capacitatea de depozitare a rezervoarelor stației întrucât

nu se emiteau documente (chitanțe fiscale, bonuri de casă, centralizatoare de

vânzări zilnice etc.) pe baza cărora să se opereze corect în contabilitate.

Cu ocazia unui control efectuat la

data de 20 octombrie 1998 de Garda Financiară Centrală București la sediul

societății P.O.C. SRL din șos. Fundeni au fost găsiți soții T.

S-a constatat existența a 4 caiete

în care erau consemnate activitățile reale ale societății, în care erau

consemnate documentele, cantitățile și valorile vehiculate.

Procedându-se la verificarea

încrucișată a evidenței contabile și a datelor consemnate în cele patru caiete

s-a constatat că au intrat și s-au valorificat prin stație cantități mai mari

de produse petroliere decât cele contabilizate.

În consecință, la data de 23

octombrie 1998, comisarii Gărzii financiare au dispus sigilarea spațiilor de

depozitare și oprirea activității, ridicând o parte din documentele de evidență

găsite la benzinărie și cele 4 caiete de evidență extracontabilă și i-au

solicitat inculpații să se prezinte la 28 octombrie 1998 la sediul Gărzii

financiare.

În acest context, la 26 octombrie

1998, cu două zile înainte de finalizarea actului de control, inculpatul T.N. a

hotărât vânzarea fictivă de către F.L., a imobilului din str. Fundeni, către B.C.,

soacra inculpatului.

La data de 28 octombrie 1998,

inculpata F.L. s-a prezentat la Garda Financiară însoțită la recomandarea

inculpatului T.N. de avocatul P.N., care avea rolul de a o „consilia” în

formularea răspunsurilor astfel încât să se acrediteze ideea că răspunderea

înregistrărilor inexacte din contabilitate revine reprezentanților firmei SC D.C.

SRL.

Acest lucru nu a fost posibil

întrucât martorii S.D.N. și O.S. au prezentat comisarilor financiari evidența

(pe zile și categorii de documente) actelor care fuseseră predate firmei de

contabilitate pentru a fi înregistrate. În aceste condiții, avocatul a plecat

și i-a anunțat pe soții T. despre situația existentă.

Pe baza celor constatate, comisarii

financiari au reactualizat evidențele contabile ale societății de la data

înființării și până la data controlului. Întrucât suma necontabilizată era

foarte mare, la intervenția inculpatului T.N., au fost discutate mai multe

variante de proces verbal, stabilindu-se ca, într-o primă fază să se

întocmească un proces verbal doar pentru activitățile neînregistrate în ziua

controlului efectiv.

Din acest proces verbal rezultă că

au fost restituite documentele care au stat la baza verificării, fiind reținute

cele 4 caiete de evidență extracontabilă.

Inculpata F.L. a fost sancționată

contravențional cu o amendă de 100.000.000 lei (ROL) stabilindu-se că pentru

ziua analizată societatea datorează, cu titlu de impozite și majorări, suma de

200.000.000 lei.

Sumele menționate au fost plătite de

inculpatul T.N.

S-a reținut că, deși controlul s-a

soldat cu consecințe minime, el a constituit pentru inculpatul T.N. un semnal

de alarmă, astfel încât a conceput și redactat o notă, pe care inculpata F.L.,

a semnat-o, potrivit căreia aceasta refuza să-i mai țină angajați pe el și pe

soția lui deoarece „nu se achitau de sarcinile de serviciu”.

Din acest moment soții T. au evitat

orice implicare fățișă în activitatea societății, continuând să deruleze însă

afaceri ilicite, în spatele altor persoane, de conivență cu acestea.

Potrivit declarațiilor martorei S.D.N.,

acesta este și momentul în care inculpatul T.N. a decis cesionarea societății

unei persoane care să nu cunoască problemele ivite și care să fie dispusă ca în

schimbul unei sume de bani să preia societatea cu toate datoriile acesteia.

Instanța a mai reținut că la

sfârșitul lunii decembrie 1998, inculpatul T.N. a convocat la domiciliul său pe

inculpata F.L. și pe contabilii firmei pentru a pune în ordine evidența

contabilă. Cu această ocazie toate documentele au fost aranjate în cutii de

carton, pe categorii și în ordine cronologică iar inculpatul s-a interesat în

ce condiții mai poate fi angajată răspunderea penală după cesionarea societății

sau eventuala distrugere a documentelor. Martora S.D.N. i-a atras atenția că

evidența contabilă se arhivează și se păstrează o anume perioadă de timp, iar

răspunderea este ultraactivă datei cesionării precizând că în caz de cesionare

există obligația predării tuturor actelor pe bază de proces verbal.

Toate actele au rămas la domiciliul

inculpatului T.N., iar inculpata F.L. a susținut că o parte dintre acestea au

fost distruse de acesta prin incendiere.

S-a reținut, de asemenea, că

inculpatul T.N. i-a cerut coinculpatului D.P.D.F. să găsească o persoană căreia

să-i cesioneze SC P.O.C. SRL cu toate datoriile și obligațiile existente,

comunicându-i că este dispus să ofere acelei persoane chiar și o sumă de bani.

S-a reținut că, la începutul lunii

februarie 1999, inculpatul D.P.D.F. l-a cunoscut pe L.C.F., care se liberase

din penitenciar în 1998 și care a acceptat să preia societatea în situația în

care se afla, fără să cunoască că aceasta fusese angajată într-o serie de

afaceri păgubitoare, unele chiar contrare dispozițiilor legale, că avea datorii

foarte mari la bugetul de stat pentru care societatea era dată în debit, că

anterior cesionării fuseseră emise file cec fără acoperire.

Contractul de cesiune a fost

conceput de inculpatul T.N. fiind autentificat de notar la 15 februarie 1999

împreună cu un act adițional.

Prin contract inculpata F.L. a

cesionat părțile sociale ale SC P.O.C. SRL lui L.F.C. care s-a obligat să

răspundă pentru toate datoriile și obligațiile societății, atât pentru cele

corespunzătoare operațiunilor efectuate anterior preluării prin cesiune, cât și

pentru cele aflate în curs de executare ori pe care aceasta le va angaja în

viitor.

După încheierea actului de cesiune a

SC P.O.C. SRL, conform înțelegerii anterioare cu T.N., inculpatul D.P.D.F. a

înființat SC T. SRL, cu sediul în București care a fost înmatriculată la

Registrul comerțului sub nr. J.40/1985/1999, având ca principal obiect de

activitate comerțul en gross și cu amănuntul de produse petroliere și conturi

deschise la B.P., sucursala Titan.

S-a reținut că de la bun început

inculpații T. și D.P.D.F. au urmărit să atribuie lui L.C.F. responsabilitatea

pentru emiterea unor cecuri fără acoperire.

La data de 29 martie 1999,

inculpatul D.P.D.F. s-a deplasat cu numitul L.C.F. la B.P., sucursala Titan,

unde acesta din urmă a completat fișa specimenelor de semnătură și o cerere de

eliberare de imprimate cu regim special și i se eliberează carnetul de cecuri

nr. 31.9601 – 31.96255 și carnetul de foi de vărsământ nr. 243070 – 243075.

După preluarea SC P.O.C. SRL de

către L.C.F., sediul societății a fost mutat la domiciliul acestuia, în comuna Lunca,

jud. Bihor.

S-a reținut că inculpatul D.P.D.F. a

indus furnizorilor ideea că lucrează în continuare pentru societatea P.O.C.,

beneficiind de convențiile și contractele anterioare ale acesteia, fără a

aminti faptul că nu mai are nici o calitate în această firmă sau că această

societate are un nou administrator și un alt sediu social.

De asemenea, s-a reținut că inculpatul

a emis mai multe file cec, semnate și ștampilate în alb de L.C.F., care au fost

refuzate la plată de bănci.

În anul 1999 mai multe societăți

comerciale au formulat plângeri penale împotriva inculpaților D.P.D.F. și T.N.,

fiind induse în eroare prin emiterea unor instrumente de plată fără acoperire.

B.N.R. a comunicat faptul că SC P.O.C.

SRL figurează în baza de date a C.I.P. cu 10 incidente de plată iar SC T. SRL

cu 4 incidente de plată.

S-a reținut că prin emiterea de

instrumente de plată fără a exista disponibil în conturile bancare deschise la B.P.,

sucursala Titan, au fost prejudiciate SC B.C. SRL; SC P.I. SRL Ploiești; SC P.A.

SA Pitești; SC J.O. SRL Ploiești; SC S. SA Onești; SC D.I. SRL Liești Găiești,

SC L. SRL; SC M.T. SA Drobeta Tr. Severin.

În acest sens instanța a reținut

următoarele:

în perioada în care era director general la P.O.C. pe martorul P.C.,

administrator la SC B.C. SRL Ploiești, prin intermediul numitului F.G., șef

serviciu transporturi la societatea U.T. SA București care efectua transporturi

de produse petroliere.

La sfârșitul lunii ianuarie 1999

inculpatul și martorul au convenit ca SC B.C. SRL Ploiești să livreze

societății P.O.C. SRL, benzină fără plumb, stabilindu-se ca o parte a produselor

să fie achitate de inculpat în numerar, pe bază de chitanță fiscală sau să se

lase drept garanții o filă cec semnată și ștampilată, care să fie depusă la

bancă, pentru a fi plătită la 15-20 zile de la data livrării, respectiv a

facturării mărfii.

Din evidențele SC B.C. SRL Ploiești

rezultă că această societate a livrat produse petroliere societății P.O.C. SRL

începând cu data de 1 februarie 2002 până la 8 aprilie 1999 și pentru fiecare

livrare inculpatul D.P.D.F. a lăsat furnizorului file de cec în alb semnate și

ștampilate.

Pentru produsele petroliere livrate

la datele de 1 februarie 1999, 11 februarie 1999 și 16 februarie 1999

inculpatul a lăsat trei file cec, ce aparțineau inculpatei F.L. care au fost

introduse la plată și au putut fi onorate de bancă la scadență întrucât contul

societății a fost alimentat prin depunerea unor sume de bani în numerar.

Instanța a mai reținut că inculpatul

D.P.D.F. s-a prezentat și a creat martorului P.C. convingerea că este

administratorul SC P.O.C. și nu i-a comunicat faptul că societatea a fost

cesionată la data de 15 februarie 1999 și nici împrejurarea că după data de 29

martie 1999 o altă persoană avea specimen de semnătură în bacă.

Din evidențele SC B.C. rezultă că

s-au livrat produse petroliere către SC P.O.C. SRL și la datele de 17, 18, 19, 22,

23, 26 și 27 februarie 1999 fiind lăsate filele cec în alb semnate și

ștampilate de F.L.

După data de 25 martie 1999 când

aceste facturi deveniseră scadente la plată martorul P.C. s-a deplasat de mai

multe ori la sediul benzinăriei din șos. Fundeni și a încasat de la inculpat,

pe bază de chitanțe, diferite sume de bani în numerar, prețul produselor

livrate fiind astfel achitat parțial, situație de natură a crea martorului

convingerea că inculpatul va achita în totalitate sumele datorate.

Inculpatul i-a solicitat martorului

să nu introducă la plată filele cec întrucât avea de recuperat bani de la

beneficiarii săi.

După ce inculpatul a primit de la L.C.F.

carnetele cu file cec și foi de vărsământ (care fuseseră eliberate acestuia de

bancă, în calitate de nou administrator al SC P.O.C.) semnate și ștampilate în

alb, l-a convins pe martorul P.C. să-i restituie filele cec semnate de

inculpata F.L. și i-a remis altele din carnetul eliberat lui L.C.F.

Mai mult decât atât l-a convins pe

martor să mai livreze încă două cisterne cu benzină, la 5 aprilie 1999 și

respectiv 8 aprilie 1999 pentru care a dat două file cec semnate și ștampilate

în alb de L.C.F.

Întrucât inculpatul întârzia cu

efectuarea plăților, martorul s-a deplasat la sediul benzinăriei pentru a

discuta cu inculpatul, pe care însă nu l-a putut găsi, constatând că la

benzinărie era o altă firmă decât cea cu care avea contractul de livrare.

Inculpatul D.P.D.F. nu a putut fi

contactat nici telefonic astfel încât martorul a introdus la plată filele cec

dar acestea au fost refuzate la plată pentru „lipsă de disponibil” și „trăgător

în C.I.P”.

Prejudiciul cauzat societății B.C.

SRL este de 1.104.405.962 lei.

lunilor octombrie și noiembrie 1998, inculpatul D.P.D.F. a întocmit și semnat,

în calitate de director general al SC P.O.C. SRL, un contract de

vânzare-cumpărare produse petroliere cu SC P.I. SRL Ploiești.

Potrivit acestui contract,

cumpărătorul achită obligațiile sale de plată cu fila cec în termen de 15 zile

calendaristice de la livrarea mărfii, data livrării fiind cea înscrisă pe nota

de greutate sa pe avizul de expediție al mărfii.

Relațiile comerciale între părți

s-au desfășurat fără incidente, în baza acestei convenții până la 28ianuarie 1999,

dată la care a fost încheiat un nou contract cu conținut identic.

Acest contract are ca anexă

comenzile întocmite de inculpatul D.P.D.F., produsele petroliere fiind ridicate

în baza delegațiilor emise de inculpat, de conducători auto de la societatea de

transport U.T. SA București.

În baza acestei convenții SC P.I.

SRL a efectuat două livrări de produse petroliere, la 30 ianuarie 1999 și

respectiv 9 februarie 1999 care au fost plătite cu file cec, care au fost

onorate de bancă din contul SC P.O.C.

După data de 5 martie 1999 SC P.O.C.

nu a mai efectuat operațiuni de încasări și plăți prin bancă, iar la data de 30

iulie 1999 contul societății a fost închis.

La data de 7 aprilie 1999 SC P.I.

SRL a livrat SC P.O.C. 20.564 kg benzină Premium II, în valoare de 200.499.000

lei pentru care inculpatul D.P.D.F. a lăsat fila cec seria PO13 nr. 00319609,

care i-a fost lăsată semnată și ștampilată în alb de L.C.F., și pe care

inculpatul a completat-o.

La 22 aprilie 1999 se livrează

produse petroliere în valoare de 107.084.987 lei pentru care inculpatul lasă

furnizorului fila cec seria PO13 nr. 001319608.

Ambele cecuri au fost refuzate la

plată de bancă pentru lipsă disponibil.

Benzina livrată de SC P.I. SRL era

transportată la benzinăria din Șos. Fundeni unde avea punct de lucru societatea

T. administrată de inculpat și unde SC P.O.C. SRL care era beneficiarul

contractului nu mai desfășura nici un fel de activitate.

SRL București a comandat la SC P. SA București, sucursala Arpechim Pitești, 23

de tone benzină Premium fără plumb.

La aceiași dată inculpatul D.P.D.F.

deși nu mai avea nici o calitate a emis în numele acestei societăți, delegația

de ridicare de mărfuri nr. 137. Pe baza acesteia, martorul R.Șt. , conducător

auto la SC U.T. SRL a ridicat cantitatea de 21.200 kg benzină Premium fără

plumb în valoare de 327.876 lei, pe care a transportat-o și descărcat-o la

benzinăria din Șos. Fundeni, unde societatea beneficiară nu mai desfășura nici

o activitate și unde avea punct de lucru, așa cum s-a mai arătat, societatea

inculpatului.

Pentru plata acestei cantități de

benzină inculpatul a lăsat furnizorului fila cec seria PO 13 nr. 119609 semnată

și ștampilată de L.C.F.

Fila cec a fost refuzată la plată de

bancă întrucât trăgătorul era în incidente de plată.

Instanța a reținut că, în agendele

personale ale inculpatului D.P.D.F., ridicate cu ocazia percheziției

domiciliare, au fost găsite mențiuni referitoare la recepționarea tuturor

cantităților de produse petroliere livrate de SC B.C. SRL, SC P.I. SRL Ploiești

și SC Arpechim Pitești, societății SC P.O.C. SRL și valorificate prin

benzinăria din Șos. Fundeni, proprietatea inculpatului T.N.

S-a mai reținut că pe parcursul

cercetărilor s-a efectuat un control de fond la SC P.O.C. SRL și un control

financiar fiscal.

Prin nota de constatare din

21.II.2001 D.C.F. Prahova a reținut următoarele:

- în scopul sustragerii de la plata

obligațiilor față de bugetul de stat, SC P.O.C. SRL, începând cu 1 ianuarie 1999

nu a ținut evidență contabilă, nu a înregistrat veniturile obținute și nu a

calculat și virat la bugetul statului impozit pe profit și TVA corespunzător

tranzacțiilor comerciale desfășurate după această dată;

- inculpata F.L. nu a prezentat

evidența contabilă din perioada 1 ianuarie 1998 – 30 iunie 1999 și ca atare,

obligațiile față de bugetul de stat au fost stabilite pe baza documentelor

primare puse la dispoziție de organele de urmărire penală.

În aceste condiții pe baza

documentelor de evidență primară puse la dispoziție de organele de urmărire

penală s-a stabilit că în perioada 1ianuarie1999 – 30 iunie 1999 societatea s-a

aprovizionat cu cantitatea de 369.914 Kg benzină în valoare de 1.961.843.250

lei, care a fost comercializată prin stația de benzină din Șos. Fundeni

obținându-se încasări în valoare de 2.704.304.596 lei.

Organele financiare au stabilit că

societatea datorează bugetului de stat 445.473.619 lei din care 282.133.039 lei

reprezintă impozitul pe profit și 163.340.619 TVA. La aceste sume au fost

calculate și majorări de întârziere în sumă totală de 733.884.4208 lei.

S-a stabilit, de asemenea, că pentru

perioada 1 ianuarie 1999 – 15 februarie 1999 când administrator era inculpata F.L.,

societatea datorează 88.840.580 lei impozit pe profit și 51.434.000 lei TVA

plus majorări de întârziere în valoare de 232.435.013 lei.

Pentru perioada 15 februarie 1999

până la 30 iunie 1999, când administrator a fost L.C.F., s-a stabilit un

impozit pe profit de 193.292.459 lei și 111.906.560 lei TVA plus majorări de

501.449.415 lei.

Instanța a mai reținut că

activitatea infracțională a inculpaților T.N. și D.P.D.F. s-a desfășurat și în

cadrul relațiilor comerciale derulate de SC T. SRL administrată de ultimul

inculpat.

Astfel, s-a reținut, așa cum de

altfel s-a mai precizat anterior, că activitatea acestei societăți s-a

desfășurat în totalitate la benzinăria din Șos. Fundeni aparținând în fapt

inculpatului T.N.

Cu ocazia percheziției efectuate la

domiciliul acestui inculpat au fost găsite înscrisuri olografe sub forma unor

contracte de închiriere cu privire la imobilul din Șos. Fundeni.

Astfel, prin contractul din 15

martie 1999 inculpata F.L. a închiriat inculpatului D.P.D.F. un imobil compus

din parter și etaj din Șos. Fundeni.

Acest imobil fusese aparent cumpărat

de inculpată de la T.N. și tot aparent era vândut încă de la 26 ianuarie 1998

soacrei aceluiași inculpat.

Tot la 15 martie 1999 este încheiată

o convenție olografă între inculpatul T.N. și SC T. SRL prin inculpatul D.P.D.F.,

prin care primul închiria societății un teren în suprafață de 650 mp situat în

Șos. Fundeni, sector 2 și 4 distribuitoare de carburanți.

În evidențele contabile ale SC T.

SRL nu au fost însă înregistrate cheltuieli constând în chirii.

S-a reținut că din cercetări a

rezultat că, în perioada 15 februarie 1999 – martie 1999 s-au valorificat prin

benzinăria din Șos. Fundeni produse petroliere aparținând atât SC P.O.C. SRL

cât și SC T. SRL. Aceste societăți comerciale în mod firesc ar fi trebuit să-și

întocmească și să-și conducă evidențele contabile separate.

S-a reținut că, așa cum au constatat

organele de control SC P.O.C. SRL nu a ținut evidența contabilă începând cu

luna ianuarie 1999, dar produsele cu care aceasta s-a aprovizionat se regăsesc

parțial în evidențele CSC T. SRL din perioada 15 februarie 1999 – martie 1999.

Intrările de produse petroliere din

această perioadă au fost înregistrate pe bază de facturi fiscale ce apar ca

fiind emise de SC P.O.C. SRL și sunt completate de inculpatul D.P.D.F., deși nu

mai avea nici o calitate la societatea furnizoare, fiind administratorul

societății beneficiare.

Mai mult de cât atât inculpatul a

completat chitanțe fiscale atestând că L.C.F. ar fi primit de la societatea

inculpatului sume în numerar pentru produsele din facturile respective,

chitanțele provenind din chitanțierul lăsat inculpatului la 29 martie 1999 de

numitul L.

Instanța a reținut că din adresa nr.

3604/2000 emisă de B.N. rezultă că SC T. SRL a fost înregistrată cu 4 incidente

de plată în valoare de 338.834.233 lei, societatea fiind declarată la 9 iunie

1999 în interdicție de plată până la 4 iunie 2004.

Deși i s-a transmis inculpatului

adresă scrisă în acest sens și i s-a pus în vedere să predea instrumentele de

plată la unitatea emitentă, acesta a continuat să le folosească pentru plata

furnizorilor.

S-a reținut că, la data de 20 mai

1999, SC T. SRL, reprezentată de inculpatul D.P.D.F. a încheiat contractul nr.

183 în baza căruia SC J.O. SRL Ploiești i-a livrat 12.900 Kg benzină Premium în

valoare de 194.683.233 lei pentru care inculpatul a emis fila cec PO 13 nr.

00319952.

Potrivit contractului fila cec putea

fi introdusă la plată în 10 zile de la data facturării.

La data de 31 mai 1999 inculpatul a

achitat furnizorului suma de 129.000.000 lei cu ordinul de plată nr. 1.

Întrucât inculpatul a început să-i

evite sistematic pe reprezentanții SC J.O. tergiversând momentul plății

diferenței de 65.683.233 lei, cecul a fost completat la 9 iunie 1999 cu această

sumă și depus spre decontare, dar a fost refuzat la plată de bancă pentru lipsă

totală de disponibil în cont.

Așa cum s-a mai arătat de la data de

9 iunie 1999 SC T. SRL a fost declarată în interdicție bancară.

Inculpatul a achitat treptat, în

numerar suma datorată, până la data de 9 octombrie 1999.

Produsele petroliere achiziționate

de la J.O. SRL au fost valorificate iar sumele obținute din vânzări nu au fost

înregistrate în evidențele contabile și nu au fost folosite pentru alimentarea

contului bancar pentru a se putea deconta cecul emis.

Din cercetările efectuate ca urmare

a plângerii formulată de SC S. SA împotriva inculpatului D.P.D.F. a rezultat că,

la data de 11 iunie 1999, această societate a livrat conform unei convenții

scrise cantitatea de 15.000 Kg M.T.B.E. care a fost transportată la benzinăria

din Șos. Fundeni cu auto condus de T.M.

Marfa a fost descărcată sub supravegherea

inculpaților T.N. și D.P.D.F. după ce a fost amestecată cu alte produse

petroliere fiind apoi valorificate ca benzină Premium II, iar sumele obținute

au fost însușite de inculpați.

La aceiași dată a fost emisă de

furnizor factura în valoare de 72.651.000 lei pentru care inculpatul a lăsat, deși

știa că nu mai putea folosi acest instrument de plată, fila cec nr. 00319253,

care la scadență a fost depusă la bancă dar nu a putut fi decontată și a fost

restituită cu mențiunea „ trăgător în C.I.P.”, societatea F. fiind în

interdicție bancară.

În luna octombrie 1999

SC D.I. SRL Galați a livrat SC T. SRL 22.275 litri benzină care a fost

transportată la benzinăria din Șos. Fundeni, unde a și fost valorificată.

Inculpatul a achitat în

numerar suma de 44.127.275 lei, reprezentând parte din preț, martorei S.M.,

reprezentanta furnizorului și când a fost căutat pentru plata diferenței a

încercat să se eschiveze și a motivat că sumele trebuie plătite de inculpatul T.N.

care este de fapt cel cu investiția, cel care a valorificat produsele și a

încasat banii.

Martora S.M. a insistat

pe lângă inculpatul T.N., căruia i-a dat o monedă din aur F.I., iar acesta l-a

determinat pe celălalt inculpat să emită un bilet la ordin în valoare de

94.000.000 lei.

După ce inculpatul D.P.D.F.

a completat, semnat și ștampilat biletul la ordin, aceste a fost înmânat

martorei căreia ambii inculpați  i-au promis că îi vor achita suma de

94.000.000 lei în termen de 20 de zile.

Martora a introdus în

bancă ordinul de plată, dar B.P., sucursala Titan a refuzat să-l onoreze cu

mențiunea „trăgător în C.I.P., cont închis”.

Instanța a mai reținut

că, în cursul anului 1999, inculpații l-au cunoscut pe L.I. reprezentant al SC

L. SRL Iași și au convenit ca societatea acesteia să le livreze benzina.

Prima livrare a fost

achitată în aceiași zi cu ordin de plată împrejurare ce a fost de natură să

creeze impresia că inculpații sunt reprezentanții unei societăți cu putere

financiară precum și a posibilității derulării în continuare a unor operațiuni

comerciale de anverguro.

În consecință, la data

de 21 ianuarie 2000, SC L. SRL Iași a livrat 17.400 kg benzină Premium II în

valoare de 209.667.912 lei care a fost transportată la benzinăria din Șos. Fundeni.

După descărcarea mărfii

inculpatul D.P.D.F., deși știa că se află în interdicție bancară a dat

reprezentanților furnizorului fila cec P 013 nr. 00319255 lăsând necompletată

rubrica cu suma de plată.

S-a stabilit că a doua

zi să meargă împreună la bancă și inculpatul să achite marfa cu ordin de plată.

La B.P., sucursala Titan

reprezentanții SC L. SRL au aflat însă că SC T. SRL era în incident de plăți și

mai mult decât atât, la 27 octombrie 1999 contul fusese blocat ca urmare a unei

sentințe pronunțate de Judecătoria Onești.

S-a reușit recuperarea

parțială a pagubei prin restituirea de produse petroliere în valoare de

103.000.000 lei.

Pentru diferența de

106.500.000 lei a fost totuși introdusă la plată fila cec, dar banca a refuzat

decontarea.

Inculpații au

valorificat benzina însușind sumele obținute.

S-a reținut că în urma

verificării financiar fiscale a societății T. SRL s-a constatat că în scopul

sustragerii de la plata obligațiilor fiscale către stat nu au fost evidențiate

în actele contabile toate veniturile realizate și s-au înregistrat cheltuieli

pe baza unor documente nereale.

Astfel, în perioada 1

martie 1999 – 31 decembrie 1999, societatea a declarat venituri de

2.888.538.704 lei, iar în urma controlului s-a constatat că de fapt veniturile

au fost cu 4.145.402.349 lei mai mari, nefiind înregistrate lună de lună toate

sumele obținute din vânzarea produselor petroliere prin stația de benzină din

Șos. Fundeni.

Instanța a mai reținut

că pentru a se sustrage de la plata obligațiilor către bugetul de stat SC T.

SRL a emis către diverși beneficiari facturi din facturiere care nu îi

aparțineau sau, în unele cazuri în factură a fost factură la rubrica „furnizor”

o altă societate.

Facturile au fost

completate de inculpatul D.P.D.F. și nu au fost menționate în evidențele

societății.

S-a mai constatat, de

asemenea, că în evidența societății nu au fost înregistrate nici livrările

efectuate pe baza propriilor facturi, iar sumele de bani încasate în numerar,

pe bază de chitanță, nu au fost evidențiate în registrul de casă.

De asemenea, au fost

majorate cheltuielile de exploatare pe baza unor documente ce provin de la

societăți comerciale inexistente.

S-a mai constatat că în

evidențele societății nu au fost înregistrate toate intrările de produse

petroliere.

Astfel, în urma

verificărilor încrucișate s-a constatat că nu au fost înregistrate în

evidențele contabile următoarele produse livrate societății:

- cantitatea de 13.620

Kg benzină Premium în valoare de 132.486.139 lei livrată de SC A. SA Pitești

conform facturii 1492867 din 14 mai 1999;

- 19.900 KG benzină în

valoare de 194.683.233 lei livrată de SC J.O. SRL Ploiești.

- produsele petroliere

în valoare totală de 175.967.540 lei livrate de SC P.E.I. SA București conform

facturilor nr. 1564326 din 10 septembrie 1999; 1564332 din 10 septembrie 1999

și 1564338 din 11 octombrie 1999;

- 45.000 Kg benzen brut

livrată de SC N. SA Galați (bon de cântar 3444 și 3446) și care a fost

transportată la sediul benzinăriei din Șos. Fundeni.

S-a constatat că în

perioada verificată societatea s-a aprovizionat efectiv cu cantitatea de 1.078.118

l produse petroliere din care:

- 763.728 l benzină

Premium;

- 231.825 l benzină

nafta;

- 60.810 l benzen brut;

- 20.270 l M.T.B.E și

- 1.482 Kg tetraetil de

plumb.

Potrivit facturilor

fiscale și bonurilor de casă, până la data de 9 decembrie 1999, societatea a

valorificat numai benzină Premium II, iar cu ocazia inventarierii faptice s-a

constat că în spațiile de depozitare nu mai exista nici un produs din

categoriile menționate.

S-a reținut că din

cercetările efectuate a rezultat că inculpații D.P.D.F. și T.N. au dat

dispoziție angajaților stației de benzină din Șos. Fundeni, să amestece în

rezervoarele stației produsele respective. După adăugarea de tetraetil de plumb

(operațiune ce se efectua empiric, prin turnarea acestui produs în rezervoare

cu găleata, deși este un produs foarte toxic, astfel încât manipularea lui

impune condiții deosebite), amestecul era omogenizat cu ajutorul unui

compresor.

Produsul astfel obținut

a fost valorificat de inculpați en gross și en detail ca fiind benzină Premium

II, în prețul de livrare fiind incluse accize și cota M.T.R. în condițiile în

care parte din produsele folosite de inculpați nu erau purtătoare de accize și

M.T.R.

S-a stabilit că în acest

fel inculpații au încasat necuvenit 1.288.460.312 lei accize și 345.279.067 lei

cotă M.T.R.

S-a mai reținut că în

evidența contabilă a SC T. SRL au fost înregistrate intrări de mărfuri în

valoare totală de 4.667.236.818 lei și vânzări în valoare de 2.804.773.231

rămânând un stoc scriptic de marfă de 2.180.438.611 lei.

Potrivit aceleiași

evidențe profitul brut al societății a fost de 332.245.673 lei.

Pe baza documentelor

ridicate de la furnizorii și beneficiarii societății dar și a documentelor

găsite la domiciliul inculpaților, organele financiar contabile au stabilit

că intrările de marfă au fost în

valoare de 5.443.330.039 lei; valoarea vânzărilor a fost de 7.033.941.053 lei;

stocul, 0 iar profitul brut a fost în realitate de 1.590.611.014 lei.

În raport de aceste constatări s-a

concluzionat că impozitul pe profit datorat bugetului de stat este de

524.856.419 lei și nu de 21.751.122 lei cum rezultă din evidența contabilă a

societății.

Tot astfel, s-a constat că

societatea datorează bugetului de stat 242.743.201 lei TVA.

Organele financiar-fiscale au

stabilit că în total datoria față de bugetul de stat se ridică la suma de

4.271.947.429 lei din care 2.401.339.199 lei reprezintă totalul accizelor, taxa

M.T.R., impozit pe profit și TVA iar diferența majorări de întârziere.

În raport cu situația de fapt

reținută instanța a constatat că inculpații se fac vinovați de comiterea

următoarelor infracțiuni:

prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994, constând în aceea că în perioada

ianuarie 1999 – 15 februarie 1992, în calitate de administrator al SC P.O.C.

SRL București, nu a înregistrat în contabilitate intrările de marfă,

sustrăgându-se de la plata taxelor și impozitelor către bugetul de stat;

- art. 40 din Legea nr. 82/1991,

constând în aceea că, în aceeași calitate, cu știință a omis să înregistreze în

evidențele contabile sau să consemneze în actele primare, fapte petrecute în

realitate, cu consecința denaturării rezultatelor financiare ale societății.

infracțiunilor prevăzute de:

- art. 215 alin. (1), (2), (3), (4)

și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, a indus și

menținut în eroare, cu prilejul încheierii și derulare a unor contracte

comerciale, pe reprezentanții unor societăți comerciale determinându-i să

livreze produse petroliere pentru care a lăsat file cec pentru care nu există

disponibil în contul bancar;

- art. 13 din Legea nr. 87/1994

constând în aceea că, în calitate de administrator al SC T. SRL București nu a

înregistrat în evidențele societății marfa intrată, sustrăgându-se de la plata

taxelor și impozitelor față de bugetul de stat;

- art. 40 din Legea nr. 82/1991,

constând în aceea că, în aceeași calitate, a omis cu știință efectuarea unor

înregistrări în evidența contabilă cu consecința denaturării rezultatelor

financiare;

- art. 297 C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în mod repetat a vândut

produse petroliere falsificate inducând în eroare beneficiarii cu privire la

calitatea acestora;

- art. 290 C. pen., constând în

aceea că în luna mai 1999 a completat cu date nereale factura 2324978 de

livrare a unui container pentru produse petroliere către SC M.O.C. SRL

Harghita.

prevăzute de:

- art. 25 C. pen., raportat la art.

215 alin. (1) – (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea

că în perioada ianuarie 1999 – ianuarie 2000 l-a determinat pe inculpatul D.P.D.F.

să inducă în eroare cu prilejul încheierii și derulării unor contracte

comerciale mai multe societăți comerciale garantând cu file cec pentru care nu

există provizia necesară în contul bancar;

- art. 25 C. pen., raportat la art.

13 din Legea nr. 87/1994 (două fapte), constând în aceea că a determinat pe

inculpata F.L. și respectiv pe inculpatul D.P.D.F. să nu înregistreze în

evidențele contabile ale societăților pe care le administrau toate intrările de

mărfuri și să se sustragă de la plata taxelor și impozitelor datorate bugetului

de stat;

- art. 25 C. pen., raportat la art.

40 din Legea nr. 82/1991 (2 fapte), constând în aceea că i-a determinat pe cei

doi coinculpați să nu înregistreze, în evidențele societăților pe care le

administrau, documente contabile cu consecința denaturării rezultatelor

financiare.

- art. 297 C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că a vândut produse petroliere

falsificate inducând în eroare beneficiarii cu privire la calitatea acestora;

- art. 25 C. pen., raportat la art.

290 C. pen., constând în aceea că l-a determinat pe coinculpatul D.P.D.F. să

falsifice factura 2324978.

Instanța a reținut că se impune

achitarea inculpatului D.P.D.F., conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la

art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art.

13 din Legea nr. 87/1994, constând în aceea că, în calitate de director general

al SC P.O.C. SRL București, nu a înregistrat în contabilitate toată marfa

achiziționată, sustrăgându-se de la plata de taxe și impozite în valoare de

321.275.593 lei.

S-a constatat că vinovată de

comiterea acestei infracțiuni se face numai inculpata F.L., care avea calitatea

de administrator al societății.

S-a mai reținut că se impune

achitarea inculpatului D.P.D.F. și T.N., conform art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea de

delapidare prevăzută de art. 215

1

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., și respectiv pentru instigare la această infracțiune, întrucât sumele

însușite de inculpați nu erau înregistrate în evidențele contabile ale

societății, ele făcând obiectul infracțiunii de evaziune fiscală.

La individualizarea pedepselor

aplicate fiecărui inculpat instanța a avut în vedere limitele prevăzute de lege

pentru infracțiunile comise, gradul de pericol social concret al fiecărei

fapte, unele dintre acestea de o gravitate sporită, întrucât au adus atingere

relațiilor comerciale care ar trebui să se desfășoare în mod corect, iar

inculpații au urmărit o îmbogățire rapidă prin inducerea în eroare a altor

persoane și sustragerea de la impozitare a unor importante sume de bani.

S-a ținut seama și de împrejurarea

că inculpații nu au antecedente penale, iar inculpații F.L. și D.P.D.F. au avut

o atitudine sinceră pe parcursul procesului.

Instanța a reținut, de asemenea că,

fiind dovedită vinovăția inculpaților T.N. și D.P.D.F. în săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune, precum și existența unei legături de cauzalitate

între activitatea infracțională a inculpaților și prejudiciile produse

societățile comerciale S.N.P. P. SA, sucursala Arpechim Pitești, SC B.C. SRL

Ploiești, SC P.I. SRL Ploiești, SC D.I. SRL, SC A. SA Ploiești, SC L. SRL,

inculpații sunt ținuți să răspundă în solidar conform art. 998 – art. 999 și

1003 C. civ., pentru acoperirea acestor pagube.

S-a mai reținut că este întemeiată

și solicitarea Ministerului Finanțelor de obligare a inculpaților F.L. și T.N.

la plata sumei de 321.275.593 lei reprezentând taxe și impozite datorate

bugetului de stat și majorări de întârziere și a inculpaților D.P.D.F. și T.N.

la plata sumei de 4.271.974.423 lei cu același titlu.

Instanța a reținut, de asemenea, că

se impune menținerea sechestrului asigurator instituit asupra imobilelor din

Șos. Fundeni și Filofteia Gheorghiu pentru a se garanta plata despăgubirilor

civile.

Referitor la aceste imobile s-a

constatat că în realitate ele nu au ieșit din patrimoniul inculpatului T.N.,

împrejurare dovedită și de faptul că acestea au rămas permanent în posesia

inculpatului iar actele de vânzare cumpărare încheiate cu privire la acestea au

fost pur formale, fiind menite doar să sustragă imobilele de la urmărire.

În consecință, s-a apreciat că se

impune anularea contractelor succesive de vânzare cumpărare.

Împotriva sentinței au declarat apel

inculpații T.N., F.L. și D.P.D.F., intervenienta C.V. și expertul Ș.M.

În motivarea apelului declarat de

inculpatul T.N. s-a arătat că în mod greșit s-a reținut în sarcina sa comiterea

infracțiunii de instigare la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în

formă continuată, de esența instigării fiind o rezoluțiune delictuoasă care se

ia de făptuitor separat, cu ocazia fiecărui act de instigare.

S-a mai susținut că au fost ignorate

probe din care rezultă implicarea numitului L.C.F. și în mod greșit faptele

comise de acesta au fost atribuite inculpaților T. și D.P.D.F.

În motivarea apelului s-a mai

susținut că au fost ignorate concluziile expertizei contabile care stabileau

alte prejudicii decât cele reținute inițial și că o serie de activități cu

caracter pur comercial au fost reținute ca fiind acte materiale ce intră în

conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune.

De asemenea, s-a arătat că se impune

completarea expertizei financiar contabile pentru a se stabili dacă cecurile

emise constituiau mijloace de plată sau doar acte de garanție și nu s-au

verificat mijloacele bănești aflate în contul firmelor.

Un alt motiv de apel invocat se referă

la infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994

în sensul că greșit s-a reținut neplata accizelor, atâta timp cât activitatea

de substituire a benzinei Premium II, se circumscrie laturii obiective a

infracțiunii prevăzută de art. 297 care nu este generatoare de obligații

fiscale.

Sentința a fost criticată și sub

aspectul individualizării pedepselor susținându-se că nu s-a ținut seama de

lipsa antecedentelor penale și de faptul că inculpatul avea o sănătate precară.

Inculpatul T.N. a mai arătat în

motivarea apelului că, în opinia sa, cuantumul prejudiciului trebuia stabilit

pentru fiecare inculpat în parte, în funcție de gradul de participare la

producerea lui și a apreciat că se impune completarea expertizei financiar contabile

și sub acest aspect.

S-a mai reținut că o serie de părți

civile au fost greșit citate și că nu s-a îndeplinit procedura cu SC L. SRL și

SC D. SRL și că menținându-se măsura sechestrului asigurator au fost ignorate

dispozițiile legii civile,