ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2760/2006

Deliberând asupra recursurilor de față, constată: Prin sentința penală nr. 32 din 18 ianuarie 2005 de Tribunalul Prahova, au fost condamnați inculpații: 1. F.L. după cum urmează: - în baza art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13, la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.; - în baza art. 40 din Legea nr. 82/1991, la 2 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a scăzut din pedeapsă perioada arestării preventive de la 14 martie 2001 la 10 septembrie 2003. 2. D.P.D.F.

după cum urmează: - în baza art. 1, 2, 3, 4 și 5 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.; - în baza art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen., la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.; - în baza art. 40 din Legea nr. 82/1991, la 3 ani închisoare; - în baza art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 13 C. pen., la 3 ani închisoare. Conform art. 1 din Legea nr. 543/2000 s-a constatat pedeapsa grațiată. S-a atras inculpatului atenția asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2000. - în baza art. 290 C. pen., la un an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. Conform art. 88 C. pen., s-a scăzut din pedeapsă durata detenției preventive de la 29 noiembrie 2000 la 26 noiembrie 2003. 3. T.N.

după cum urmează: - în baza art. 25 raportat la art. 215 alin. (1) – (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 11 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.; - în baza art. 25 C. pen., raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen., la 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.; - în baza art. 25 C. pen., raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen., la 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.; - în baza art. 25 C. pen., raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991 la 3 ani închisoare; - în baza art. 25 C. pen., raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991 la 2 ani închisoare; - în baza art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 13 C. pen., la 3 ani închisoare.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat pedeapsa grațiată. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002. - în baza art. 25 raportat la art. 290 C. pen., la un an închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. Conform art. 88 C. pen., s-a scăzut din pedeapsă durata detenției preventive de la 14 februarie 2001 la 26 noiembrie 2003. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen., pentru fiecare inculpat. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. pen., s-a dispus achitarea inculpaților F.L.

și D.P.D.F. pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 1 C. pen., și a inculpatului T.N. pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 25, raportat la art. 215 1 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a dispus achitarea inculpatului D.P.D.F. pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 (fapta din ianuarie 1999 – februarie 1999). În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea facturii nr. 2324978. S-a luat act că SC J.O. SRL Ploiești nu s-a constituit parte civilă. Inculpații T.N. și D.P.D.F. au fost obligați în solidar la plata despăgubirilor civile după cum urmează: - la 223.745.568 lei plus dobânda legală până la data plății către SC A. SA Ploiești; - la 412.055.752 lei, din care 206.327.876 lei reprezintă prejudiciul efectiv, către S.N.P.

P. SA București, sucursala Arpechim Ploiești; - la 1.104.405.962 lei către SC B.C. SRL Ploiești; - la 337.583.971 lei către SC P.I. SRL Ploiești prin lichidator SC S.Q. SRL Bacău; - la 94.000.000 lei către SC D.I. SRL; - la 106.500.000 lei către SC L. SRL Iași; - la 52.651.000 lei către SC S. SA Onești; - la 4.271.947.429 lei către Ministerul Finanțelor prin D.G.F.P. Prahova, din care 2.401.339 lei reprezintă prejudiciu efectiv. Inculpații F.L. și T.N. au fost obligați în solidar la 321.275.593 lei despăgubiri către M.F. prin D.G.F.P. Prahova. Au fost anulate contractele de vânzare-cumpărare succesive pentru imobilul din Șos. Fundeni, sector 2, respectiv contractul autentificat sub nr. 868 din 19 martie 1998 la Biroul Notarului Public G.D., rectificat prin încheierea din 6 mai 1998 și cel autentificat sub nr. 4271 din 26 octombrie 1998 la același birou notarial.

S-a menținut sechestrul instituit asupra imobilului sus-menționat prin ordonanța nr. 45/P/2000 din 13 aprilie 2001 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. Au fost anulate contractele de vânzare-cumpărare succesive privind imobilul din București str. Filofteia Gheorghiu, respectiv contractul autentificat sub nr. 6200 din 2 noiembrie 1995 la fostul Notariat de Stat sector 5 și cel autentificat sub nr. 208 din 26 februarie 1997 la Biroul Notarului Public F.D. S-a menținut sechestrul asigurator instituit asupra acestui imobil prin Ordonanța nr. 45/P/2000 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. S-a dispus comunicarea unei copii a sentinței la Registrul Comerțului București și la D.G.E.P.

București. Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța a reținut că inculpații au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 45/P/2000 din 7 mai 2000 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. Cauza a fost înregistrată inițial la Judecătoria Ploiești care, prin sentința penală nr. 652/2003 a condamnat pe inculpați, a admis acțiunile civile, a menținut sechestrul asigurator asupra celor două imobile și a anulat factura falsă. Prin decizia penală nr. 691/2003 Tribunalul Prahova a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Ploiești pentru efectuarea unei expertize contabile care să stabilească prejudiciul real. Judecătoria Ploiești, prin sentința penală nr. 1711/2003 a dispus conform art. 333 C. proc.

pen., restituirea cauzei la procuror în vederea completării urmăririi penale. Prin decizia penală nr. 421/2003, Tribunalul Prahova a admis recursurile declarate de inculpați și de procuror împotriva sentinței pe care a casat-o și a dispus trimiterea cauzei la prima instanță pentru continuarea judecății. Judecătoria Ploiești, prin sentința penală nr. 2071/2003 a declinat competența de soluționare a cauzei la Tribunalul Prahova. Din analiza probelor administrate în cauză tribunalul a reținut următoarele. Inculpatul T.N. și soția sa au constituit două societăți comerciale: H.S. SRL și N.C. SRL. În desfășurarea activității acestor societăți inculpatul a comis mai multe fapte penale contractând credite bancare în lei și valută de la B.A., sucursala București pe baza unor acte false.

Pentru aceste fapte inculpatul a fost arestat în anul 1997 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița și a fost trimis în judecată. S-a reținut că, întrucât inculpatul nu mai putea fi administrator al vreunei societăți comerciale, s-a hotărât să găsească o persoană pe care să o poată manipula și coordona și căreia să-i revină întreaga responsabilitate. În acest context inculpatul s-a deplasat în comuna Găujani, jud. Giurgiu la domiciliul inculpatei F.L., care în anul 1989 locuise în gazdă la mama sa. Inculpatul i-a propus să vină să locuiască la domiciliul său, în București și să lucreze la SC N.C. SRL. Apoi, afirmând că are nevoie de o persoană de încredere i-a propus să fie administratorul unei noi societăți comerciale, urmând ca împreună cu soția inculpatului să aibă specimen de semnătură în bancă.

În perioada 1998 – 2000, inculpata F.L. a fost omul de încredere al soților T., cunoscând acțiunile derulate de aceștia. Din inițiativa și pentru realizarea intereselor inculpatului T.N. s-a constituit SC P.O.C. SRL București, care a fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J/40/3036 din 27 martie 1998, C. fisc. R, obiectul de activitate al societății constituindu-l comercializarea pe produse petroliere en-gross și en detail. Comercializarea en detail se realiza prin benzinăria situată în București, Șos Fundeni, proprietatea inculpatului T.N., pe care acesta, la data de 9 martie 1998 a închiriat-o inculpatei F.L. care era unicul asociat și administrator al societății nou constituite.

Ulterior, la 19 martie 1998, inculpatul și soția sa, T.A., au vândut, prin contractul autentificat sub nr. 818, terenul și benzinăria, inculpatei F.L., cu prețul de 200.000.000 lei ROL. S-a reținut că atât contractul de închiriere cât și cel de vânzare cumpărare sunt fictive, operațiunile nefiind reale, aspect recunoscut și de inculpatul T.N. în faza de urmărire penală. Inculpatul a întocmit actele respective cu un dublu scop, respectiv pentru ca imobilul respectiv să nu poată fi urmărit de organele de urmărire penale, de B.A. și de organele fiscale, iar pe de altă parte pentru ca întreaga răspundere pentru activitatea noii societății să revină inculpatei F.L. Astfel, aparent, de la data actului de vânzare-cumpărare T.N.

și T.A. au devenit simpli salariați ai inculpatei F.L. În realitate, activitatea societății era coordonată și dirijată însă de inculpatul T.N. La data de 29 martie 1998, s-au depus la B.P., sucursala Titan, unde SC P.O.C. SRL avea conturile, fișa cu specimenele de semnătură ale inculpatei F.L. și T.A. S-a reținut că, până la 28 octombrie 1998 când, în urma unei verificări efectuate de Garda Financiară, s-au constatat mari nereguli în evidența contabilă a societății, majoritatea documentelor necesare operațiunilor de încasări și plăți au fost întocmite și semnate de T.A. De asemenea, s-a reținut că, în luna mai 1998, inculpatul D.P.D.F. a fost angajat în calitate de supraveghetor al activității de distribuție a carburanților.

Treptat acesta a câștigat încrederea inculpatului T.N., care i-a propus inculpatei F.L. să-l numească director general al societății. În această calitate inculpatul s-a ocupat, alături de T.N., de aprovizionarea societății stabilind relații comerciale cu furnizorii. Evidența contabilă primară a societății era întocmită de inculpata F.L., care având cunoștințe minime în acest sens era însă, doar un simplu executant, fiind dirijată de inculpatul T.N., de soția acestuia și de inculpatul D.P.D.F. În acest sens instanța a mai reținut că inculpatul T.N. este cel care a luat legătura cu SC D.C.S. SRL, administrată de martorul O.S., solicitând acestuia asistență de specialitate societatea menționată fiind specializată în întocmirea și conducerea evidențelor contabile.

Între această societate și cea administrată de inculpata F.L. s-a încheiat un contract de prestări servicii, în derularea căruia societatea prestatoare a ținut legătura direct cu inculpatul T.N., administrator de fapt al SC P.O.C. SRL. Periodic, în baza contractului, reprezentanții societății de asistență se deplasau la sediul SC P.O.C. SRL și preluau de la inculpata F.L. documentele de evidență primară și, pe baza lor, întocmeau la sfârșitul fiecărei luni, evidența contabilă. Documentele centralizatoare erau predate organelor financiare, iar rezultatele erau discutate direct cu soții T. și nu cu inculpata F.L. Întrucât au constatat, începând cu luna aprilie 1998, existența unor neconcordanțe în evidența financiar contabilă, reprezentanții SC D.C.S.

SRL au adresat mai multe somații SC P.O.C. SRL cu care încheiaseră contractul de prestări servicii, dar au comunicat direct aceste aspecte și inculpatului T.N. S-a reținut că declarația martorei S.D.N. este edificatoare în acest sens. Astfel, prestatorul de serviciu a semnalat că stocul scriptic nu corespunde cu cel faptic, în sensul că primul depășea de 2-3 ori capacitatea de depozitare a rezervoarelor stației întrucât nu se emiteau documente (chitanțe fiscale, bonuri de casă, centralizatoare de vânzări zilnice etc.) pe baza cărora să se opereze corect în contabilitate. Cu ocazia unui control efectuat la data de 20 octombrie 1998 de Garda Financiară Centrală București la sediul societății P.O.C.

SRL din șos. Fundeni au fost găsiți soții T. S-a constatat existența a 4 caiete în care erau consemnate activitățile reale ale societății, în care erau consemnate documentele, cantitățile și valorile vehiculate. Procedându-se la verificarea încrucișată a evidenței contabile și a datelor consemnate în cele patru caiete s-a constatat că au intrat și s-au valorificat prin stație cantități mai mari de produse petroliere decât cele contabilizate. În consecință, la data de 23 octombrie 1998, comisarii Gărzii financiare au dispus sigilarea spațiilor de depozitare și oprirea activității, ridicând o parte din documentele de evidență găsite la benzinărie și cele 4 caiete de evidență extracontabilă și i-au solicitat inculpații să se prezinte la 28 octombrie 1998 la sediul Gărzii financiare.

În acest context, la 26 octombrie 1998, cu două zile înainte de finalizarea actului de control, inculpatul T.N. a hotărât vânzarea fictivă de către F.L., a imobilului din str. Fundeni, către B.C., soacra inculpatului. La data de 28 octombrie 1998, inculpata F.L. s-a prezentat la Garda Financiară însoțită la recomandarea inculpatului T.N. de avocatul P.N., care avea rolul de a o „consilia” în formularea răspunsurilor astfel încât să se acrediteze ideea că răspunderea înregistrărilor inexacte din contabilitate revine reprezentanților firmei SC D.C. SRL. Acest lucru nu a fost posibil întrucât martorii S.D.N. și O.S. au prezentat comisarilor financiari evidența (pe zile și categorii de documente) actelor care fuseseră predate firmei de contabilitate pentru a fi înregistrate.

În aceste condiții, avocatul a plecat și i-a anunțat pe soții T. despre situația existentă. Pe baza celor constatate, comisarii financiari au reactualizat evidențele contabile ale societății de la data înființării și până la data controlului. Întrucât suma necontabilizată era foarte mare, la intervenția inculpatului T.N., au fost discutate mai multe variante de proces verbal, stabilindu-se ca, într-o primă fază să se întocmească un proces verbal doar pentru activitățile neînregistrate în ziua controlului efectiv. Din acest proces verbal rezultă că au fost restituite documentele care au stat la baza verificării, fiind reținute cele 4 caiete de evidență extracontabilă. Inculpata F.L. a fost sancționată contravențional cu o amendă de 100.000.000 lei (ROL) stabilindu-se că pentru ziua analizată societatea datorează, cu titlu de impozite și majorări, suma de 200.000.000 lei.

Sumele menționate au fost plătite de inculpatul T.N. S-a reținut că, deși controlul s-a soldat cu consecințe minime, el a constituit pentru inculpatul T.N. un semnal de alarmă, astfel încât a conceput și redactat o notă, pe care inculpata F.L., a semnat-o, potrivit căreia aceasta refuza să-i mai țină angajați pe el și pe soția lui deoarece „nu se achitau de sarcinile de serviciu”. Din acest moment soții T. au evitat orice implicare fățișă în activitatea societății, continuând să deruleze însă afaceri ilicite, în spatele altor persoane, de conivență cu acestea. Potrivit declarațiilor martorei S.D.N., acesta este și momentul în care inculpatul T.N. a decis cesionarea societății unei persoane care să nu cunoască problemele ivite și care să fie dispusă ca în schimbul unei sume de bani să preia societatea cu toate datoriile acesteia.

Instanța a mai reținut că la sfârșitul lunii decembrie 1998, inculpatul T.N. a convocat la domiciliul său pe inculpata F.L. și pe contabilii firmei pentru a pune în ordine evidența contabilă. Cu această ocazie toate documentele au fost aranjate în cutii de carton, pe categorii și în ordine cronologică iar inculpatul s-a interesat în ce condiții mai poate fi angajată răspunderea penală după cesionarea societății sau eventuala distrugere a documentelor. Martora S.D.N. i-a atras atenția că evidența contabilă se arhivează și se păstrează o anume perioadă de timp, iar răspunderea este ultraactivă datei cesionării precizând că în caz de cesionare există obligația predării tuturor actelor pe bază de proces verbal.

Toate actele au rămas la domiciliul inculpatului T.N., iar inculpata F.L. a susținut că o parte dintre acestea au fost distruse de acesta prin incendiere. S-a reținut, de asemenea, că inculpatul T.N. i-a cerut coinculpatului D.P.D.F. să găsească o persoană căreia să-i cesioneze SC P.O.C. SRL cu toate datoriile și obligațiile existente, comunicându-i că este dispus să ofere acelei persoane chiar și o sumă de bani. S-a reținut că, la începutul lunii februarie 1999, inculpatul D.P.D.F. l-a cunoscut pe L.C.F., care se liberase din penitenciar în 1998 și care a acceptat să preia societatea în situația în care se afla, fără să cunoască că aceasta fusese angajată într-o serie de afaceri păgubitoare, unele chiar contrare dispozițiilor legale, că avea datorii foarte mari la bugetul de stat pentru care societatea era dată în debit, că anterior cesionării fuseseră emise file cec fără acoperire.

Contractul de cesiune a fost conceput de inculpatul T.N. fiind autentificat de notar la 15 februarie 1999 împreună cu un act adițional. Prin contract inculpata F.L. a cesionat părțile sociale ale SC P.O.C. SRL lui L.F.C. care s-a obligat să răspundă pentru toate datoriile și obligațiile societății, atât pentru cele corespunzătoare operațiunilor efectuate anterior preluării prin cesiune, cât și pentru cele aflate în curs de executare ori pe care aceasta le va angaja în viitor. După încheierea actului de cesiune a SC P.O.C. SRL, conform înțelegerii anterioare cu T.N., inculpatul D.P.D.F. a înființat SC T. SRL, cu sediul în București care a fost înmatriculată la Registrul comerțului sub nr. J.40/1985/1999, având ca principal obiect de activitate comerțul en gross și cu amănuntul de produse petroliere și conturi deschise la B.P., sucursala Titan.

S-a reținut că de la bun început inculpații T. și D.P.D.F. au urmărit să atribuie lui L.C.F. responsabilitatea pentru emiterea unor cecuri fără acoperire. La data de 29 martie 1999, inculpatul D.P.D.F. s-a deplasat cu numitul L.C.F. la B.P., sucursala Titan, unde acesta din urmă a completat fișa specimenelor de semnătură și o cerere de eliberare de imprimate cu regim special și i se eliberează carnetul de cecuri nr. 31.9601 – 31.96255 și carnetul de foi de vărsământ nr. 243070 – 243075. După preluarea SC P.O.C. SRL de către L.C.F., sediul societății a fost mutat la domiciliul acestuia, în comuna Lunca, jud. Bihor. S-a reținut că inculpatul D.P.D.F. a indus furnizorilor ideea că lucrează în continuare pentru societatea P.O.C., beneficiind de convențiile și contractele anterioare ale acesteia, fără a aminti faptul că nu mai are nici o calitate în această firmă sau că această societate are un nou administrator și un alt sediu social.

De asemenea, s-a reținut că inculpatul a emis mai multe file cec, semnate și ștampilate în alb de L.C.F., care au fost refuzate la plată de bănci. În anul 1999 mai multe societăți comerciale au formulat plângeri penale împotriva inculpaților D.P.D.F. și T.N., fiind induse în eroare prin emiterea unor instrumente de plată fără acoperire. B.N.R. a comunicat faptul că SC P.O.C. SRL figurează în baza de date a C.I.P. cu 10 incidente de plată iar SC T. SRL cu 4 incidente de plată. S-a reținut că prin emiterea de instrumente de plată fără a exista disponibil în conturile bancare deschise la B.P., sucursala Titan, au fost prejudiciate SC B.C. SRL; SC P.I. SRL Ploiești; SC P.A. SA Pitești; SC J.O. SRL Ploiești; SC S. SA Onești; SC D.I.

SRL Liești Găiești, SC L. SRL; SC M.T. SA Drobeta Tr. Severin. În acest sens instanța a reținut următoarele: 1. Inculpatul D.P.D.F. l-a cunoscut în perioada în care era director general la P.O.C. pe martorul P.C., administrator la SC B.C. SRL Ploiești, prin intermediul numitului F.G., șef serviciu transporturi la societatea U.T. SA București care efectua transporturi de produse petroliere. La sfârșitul lunii ianuarie 1999 inculpatul și martorul au convenit ca SC B.C. SRL Ploiești să livreze societății P.O.C. SRL, benzină fără plumb, stabilindu-se ca o parte a produselor să fie achitate de inculpat în numerar, pe bază de chitanță fiscală sau să se lase drept garanții o filă cec semnată și ștampilată, care să fie depusă la bancă, pentru a fi plătită la 15-20 zile de la data livrării, respectiv a facturării mărfii.

Din evidențele SC B.C. SRL Ploiești rezultă că această societate a livrat produse petroliere societății P.O.C. SRL începând cu data de 1 februarie 2002 până la 8 aprilie 1999 și pentru fiecare livrare inculpatul D.P.D.F. a lăsat furnizorului file de cec în alb semnate și ștampilate. Pentru produsele petroliere livrate la datele de 1 februarie 1999, 11 februarie 1999 și 16 februarie 1999 inculpatul a lăsat trei file cec, ce aparțineau inculpatei F.L. care au fost introduse la plată și au putut fi onorate de bancă la scadență întrucât contul societății a fost alimentat prin depunerea unor sume de bani în numerar. Instanța a mai reținut că inculpatul D.P.D.F. s-a prezentat și a creat martorului P.C.

convingerea că este administratorul SC P.O.C. și nu i-a comunicat faptul că societatea a fost cesionată la data de 15 februarie 1999 și nici împrejurarea că după data de 29 martie 1999 o altă persoană avea specimen de semnătură în bacă. Din evidențele SC B.C. rezultă că s-au livrat produse petroliere către SC P.O.C. SRL și la datele de 17, 18, 19, 22, 23, 26 și 27 februarie 1999 fiind lăsate filele cec în alb semnate și ștampilate de F.L. După data de 25 martie 1999 când aceste facturi deveniseră scadente la plată martorul P.C. s-a deplasat de mai multe ori la sediul benzinăriei din șos. Fundeni și a încasat de la inculpat, pe bază de chitanțe, diferite sume de bani în numerar, prețul produselor livrate fiind astfel achitat parțial, situație de natură a crea martorului convingerea că inculpatul va achita în totalitate sumele datorate.

Inculpatul i-a solicitat martorului să nu introducă la plată filele cec întrucât avea de recuperat bani de la beneficiarii săi. După ce inculpatul a primit de la L.C.F. carnetele cu file cec și foi de vărsământ (care fuseseră eliberate acestuia de bancă, în calitate de nou administrator al SC P.O.C.) semnate și ștampilate în alb, l-a convins pe martorul P.C. să-i restituie filele cec semnate de inculpata F.L. și i-a remis altele din carnetul eliberat lui L.C.F. Mai mult decât atât l-a convins pe martor să mai livreze încă două cisterne cu benzină, la 5 aprilie 1999 și respectiv 8 aprilie 1999 pentru care a dat două file cec semnate și ștampilate în alb de L.C.F. Întrucât inculpatul întârzia cu efectuarea plăților, martorul s-a deplasat la sediul benzinăriei pentru a discuta cu inculpatul, pe care însă nu l-a putut găsi, constatând că la benzinărie era o altă firmă decât cea cu care avea contractul de livrare.

Inculpatul D.P.D.F. nu a putut fi contactat nici telefonic astfel încât martorul a introdus la plată filele cec dar acestea au fost refuzate la plată pentru „lipsă de disponibil” și „trăgător în C.I.P”. Prejudiciul cauzat societății B.C. SRL este de 1.104.405.962 lei. 2. S-a mai reținut că, în cursul lunilor octombrie și noiembrie 1998, inculpatul D.P.D.F. a întocmit și semnat, în calitate de director general al SC P.O.C. SRL, un contract de vânzare-cumpărare produse petroliere cu SC P.I. SRL Ploiești. Potrivit acestui contract, cumpărătorul achită obligațiile sale de plată cu fila cec în termen de 15 zile calendaristice de la livrarea mărfii, data livrării fiind cea înscrisă pe nota de greutate sa pe avizul de expediție al mărfii.

Relațiile comerciale între părți s-au desfășurat fără incidente, în baza acestei convenții până la 28ianuarie 1999, dată la care a fost încheiat un nou contract cu conținut identic. Acest contract are ca anexă comenzile întocmite de inculpatul D.P.D.F., produsele petroliere fiind ridicate în baza delegațiilor emise de inculpat, de conducători auto de la societatea de transport U.T. SA București. În baza acestei convenții SC P.I. SRL a efectuat două livrări de produse petroliere, la 30 ianuarie 1999 și respectiv 9 februarie 1999 care au fost plătite cu file cec, care au fost onorate de bancă din contul SC P.O.C. După data de 5 martie 1999 SC P.O.C. nu a mai efectuat operațiuni de încasări și plăți prin bancă, iar la data de 30 iulie 1999 contul societății a fost închis.

La data de 7 aprilie 1999 SC P.I. SRL a livrat SC P.O.C. 20.564 kg benzină Premium II, în valoare de 200.499.000 lei pentru care inculpatul D.P.D.F. a lăsat fila cec seria PO13 nr. 00319609, care i-a fost lăsată semnată și ștampilată în alb de L.C.F., și pe care inculpatul a completat-o. La 22 aprilie 1999 se livrează produse petroliere în valoare de 107.084.987 lei pentru care inculpatul lasă furnizorului fila cec seria PO13 nr. 001319608. Ambele cecuri au fost refuzate la plată de bancă pentru lipsă disponibil. Benzina livrată de SC P.I. SRL era transportată la benzinăria din Șos. Fundeni unde avea punct de lucru societatea T. administrată de inculpat și unde SC P.O.C. SRL care era beneficiarul contractului nu mai desfășura nici un fel de activitate.

3. La data de 25 iunie 1999 SC P.O.C. SRL București a comandat la SC P. SA București, sucursala Arpechim Pitești, 23 de tone benzină Premium fără plumb. La aceiași dată inculpatul D.P.D.F. deși nu mai avea nici o calitate a emis în numele acestei societăți, delegația de ridicare de mărfuri nr. 137. Pe baza acesteia, martorul R.Șt. , conducător auto la SC U.T. SRL a ridicat cantitatea de 21.200 kg benzină Premium fără plumb în valoare de 327.876 lei, pe care a transportat-o și descărcat-o la benzinăria din Șos. Fundeni, unde societatea beneficiară nu mai desfășura nici o activitate și unde avea punct de lucru, așa cum s-a mai arătat, societatea inculpatului. Pentru plata acestei cantități de benzină inculpatul a lăsat furnizorului fila cec seria PO 13 nr. 119609 semnată și ștampilată de L.C.F.

Fila cec a fost refuzată la plată de bancă întrucât trăgătorul era în incidente de plată. Instanța a reținut că, în agendele personale ale inculpatului D.P.D.F., ridicate cu ocazia percheziției domiciliare, au fost găsite mențiuni referitoare la recepționarea tuturor cantităților de produse petroliere livrate de SC B.C. SRL, SC P.I. SRL Ploiești și SC Arpechim Pitești, societății SC P.O.C. SRL și valorificate prin benzinăria din Șos. Fundeni, proprietatea inculpatului T.N. S-a mai reținut că pe parcursul cercetărilor s-a efectuat un control de fond la SC P.O.C. SRL și un control financiar fiscal. Prin nota de constatare din 21.II.2001 D.C.F. Prahova a reținut următoarele: - în scopul sustragerii de la plata obligațiilor față de bugetul de stat, SC P.O.C.

SRL, începând cu 1 ianuarie 1999 nu a ținut evidență contabilă, nu a înregistrat veniturile obținute și nu a calculat și virat la bugetul statului impozit pe profit și TVA corespunzător tranzacțiilor comerciale desfășurate după această dată; - inculpata F.L. nu a prezentat evidența contabilă din perioada 1 ianuarie 1998 – 30 iunie 1999 și ca atare, obligațiile față de bugetul de stat au fost stabilite pe baza documentelor primare puse la dispoziție de organele de urmărire penală. În aceste condiții pe baza documentelor de evidență primară puse la dispoziție de organele de urmărire penală s-a stabilit că în perioada 1ianuarie1999 – 30 iunie 1999 societatea s-a aprovizionat cu cantitatea de 369.914 Kg benzină în valoare de 1.961.843.250 lei, care a fost comercializată prin stația de benzină din Șos.

Fundeni obținându-se încasări în valoare de 2.704.304.596 lei. Organele financiare au stabilit că societatea datorează bugetului de stat 445.473.619 lei din care 282.133.039 lei reprezintă impozitul pe profit și 163.340.619 TVA. La aceste sume au fost calculate și majorări de întârziere în sumă totală de 733.884.4208 lei. S-a stabilit, de asemenea, că pentru perioada 1 ianuarie 1999 – 15 februarie 1999 când administrator era inculpata F.L., societatea datorează 88.840.580 lei impozit pe profit și 51.434.000 lei TVA plus majorări de întârziere în valoare de 232.435.013 lei. Pentru perioada 15 februarie 1999 până la 30 iunie 1999, când administrator a fost L.C.F., s-a stabilit un impozit pe profit de 193.292.459 lei și 111.906.560 lei TVA plus majorări de 501.449.415 lei.

Instanța a mai reținut că activitatea infracțională a inculpaților T.N. și D.P.D.F. s-a desfășurat și în cadrul relațiilor comerciale derulate de SC T. SRL administrată de ultimul inculpat. Astfel, s-a reținut, așa cum de altfel s-a mai precizat anterior, că activitatea acestei societăți s-a desfășurat în totalitate la benzinăria din Șos. Fundeni aparținând în fapt inculpatului T.N. Cu ocazia percheziției efectuate la domiciliul acestui inculpat au fost găsite înscrisuri olografe sub forma unor contracte de închiriere cu privire la imobilul din Șos. Fundeni. Astfel, prin contractul din 15 martie 1999 inculpata F.L. a închiriat inculpatului D.P.D.F. un imobil compus din parter și etaj din Șos.

Fundeni. Acest imobil fusese aparent cumpărat de inculpată de la T.N. și tot aparent era vândut încă de la 26 ianuarie 1998 soacrei aceluiași inculpat. Tot la 15 martie 1999 este încheiată o convenție olografă între inculpatul T.N. și SC T. SRL prin inculpatul D.P.D.F., prin care primul închiria societății un teren în suprafață de 650 mp situat în Șos. Fundeni, sector 2 și 4 distribuitoare de carburanți. În evidențele contabile ale SC T. SRL nu au fost însă înregistrate cheltuieli constând în chirii. S-a reținut că din cercetări a rezultat că, în perioada 15 februarie 1999 – martie 1999 s-au valorificat prin benzinăria din Șos. Fundeni produse petroliere aparținând atât SC P.O.C. SRL cât și SC T. SRL.

Aceste societăți comerciale în mod firesc ar fi trebuit să-și întocmească și să-și conducă evidențele contabile separate. S-a reținut că, așa cum au constatat organele de control SC P.O.C. SRL nu a ținut evidența contabilă începând cu luna ianuarie 1999, dar produsele cu care aceasta s-a aprovizionat se regăsesc parțial în evidențele CSC T. SRL din perioada 15 februarie 1999 – martie 1999. Intrările de produse petroliere din această perioadă au fost înregistrate pe bază de facturi fiscale ce apar ca fiind emise de SC P.O.C. SRL și sunt completate de inculpatul D.P.D.F., deși nu mai avea nici o calitate la societatea furnizoare, fiind administratorul societății beneficiare. Mai mult de cât atât inculpatul a completat chitanțe fiscale atestând că L.C.F.

ar fi primit de la societatea inculpatului sume în numerar pentru produsele din facturile respective, chitanțele provenind din chitanțierul lăsat inculpatului la 29 martie 1999 de numitul L. Instanța a reținut că din adresa nr. 3604/2000 emisă de B.N. rezultă că SC T. SRL a fost înregistrată cu 4 incidente de plată în valoare de 338.834.233 lei, societatea fiind declarată la 9 iunie 1999 în interdicție de plată până la 4 iunie 2004. Deși i s-a transmis inculpatului adresă scrisă în acest sens și i s-a pus în vedere să predea instrumentele de plată la unitatea emitentă, acesta a continuat să le folosească pentru plata furnizorilor. S-a reținut că, la data de 20 mai 1999, SC T. SRL, reprezentată de inculpatul D.P.D.F.

a încheiat contractul nr. 183 în baza căruia SC J.O. SRL Ploiești i-a livrat 12.900 Kg benzină Premium în valoare de 194.683.233 lei pentru care inculpatul a emis fila cec PO 13 nr. 00319952. Potrivit contractului fila cec putea fi introdusă la plată în 10 zile de la data facturării. La data de 31 mai 1999 inculpatul a achitat furnizorului suma de 129.000.000 lei cu ordinul de plată nr. 1. Întrucât inculpatul a început să-i evite sistematic pe reprezentanții SC J.O. tergiversând momentul plății diferenței de 65.683.233 lei, cecul a fost completat la 9 iunie 1999 cu această sumă și depus spre decontare, dar a fost refuzat la plată de bancă pentru lipsă totală de disponibil în cont. Așa cum s-a mai arătat de la data de 9 iunie 1999 SC T. SRL a fost declarată în interdicție bancară.

Inculpatul a achitat treptat, în numerar suma datorată, până la data de 9 octombrie 1999. Produsele petroliere achiziționate de la J.O. SRL au fost valorificate iar sumele obținute din vânzări nu au fost înregistrate în evidențele contabile și nu au fost folosite pentru alimentarea contului bancar pentru a se putea deconta cecul emis. Din cercetările efectuate ca urmare a plângerii formulată de SC S. SA împotriva inculpatului D.P.D.F. a rezultat că, la data de 11 iunie 1999, această societate a livrat conform unei convenții scrise cantitatea de 15.000 Kg M.T.B.E. care a fost transportată la benzinăria din Șos. Fundeni cu auto condus de T.M. Marfa a fost descărcată sub supravegherea inculpaților T.N.

și D.P.D.F. după ce a fost amestecată cu alte produse petroliere fiind apoi valorificate ca benzină Premium II, iar sumele obținute au fost însușite de inculpați. La aceiași dată a fost emisă de furnizor factura în valoare de 72.651.000 lei pentru care inculpatul a lăsat, deși știa că nu mai putea folosi acest instrument de plată, fila cec nr. 00319253, care la scadență a fost depusă la bancă dar nu a putut fi decontată și a fost restituită cu mențiunea „ trăgător în C.I.P.”, societatea F. fiind în interdicție bancară. În luna octombrie 1999 SC D.I. SRL Galați a livrat SC T. SRL 22.275 litri benzină care a fost transportată la benzinăria din Șos. Fundeni, unde a și fost valorificată. Inculpatul a achitat în numerar suma de 44.127.275 lei, reprezentând parte din preț, martorei S.M., reprezentanta furnizorului și când a fost căutat pentru plata diferenței a încercat să se eschiveze și a motivat că sumele trebuie plătite de inculpatul T.N.

care este de fapt cel cu investiția, cel care a valorificat produsele și a încasat banii. Martora S.M. a insistat pe lângă inculpatul T.N., căruia i-a dat o monedă din aur F.I., iar acesta l-a determinat pe celălalt inculpat să emită un bilet la ordin în valoare de 94.000.000 lei. După ce inculpatul D.P.D.F. a completat, semnat și ștampilat biletul la ordin, aceste a fost înmânat martorei căreia ambii inculpați i-au promis că îi vor achita suma de 94.000.000 lei în termen de 20 de zile. Martora a introdus în bancă ordinul de plată, dar B.P., sucursala Titan a refuzat să-l onoreze cu mențiunea „trăgător în C.I.P., cont închis”. Instanța a mai reținut că, în cursul anului 1999, inculpații l-au cunoscut pe L.I.

reprezentant al SC L. SRL Iași și au convenit ca societatea acesteia să le livreze benzina. Prima livrare a fost achitată în aceiași zi cu ordin de plată împrejurare ce a fost de natură să creeze impresia că inculpații sunt reprezentanții unei societăți cu putere financiară precum și a posibilității derulării în continuare a unor operațiuni comerciale de anverguro. În consecință, la data de 21 ianuarie 2000, SC L. SRL Iași a livrat 17.400 kg benzină Premium II în valoare de 209.667.912 lei care a fost transportată la benzinăria din Șos. Fundeni. După descărcarea mărfii inculpatul D.P.D.F., deși știa că se află în interdicție bancară a dat reprezentanților furnizorului fila cec P 013 nr. 00319255 lăsând necompletată rubrica cu suma de plată.

S-a stabilit că a doua zi să meargă împreună la bancă și inculpatul să achite marfa cu ordin de plată. La B.P., sucursala Titan reprezentanții SC L. SRL au aflat însă că SC T. SRL era în incident de plăți și mai mult decât atât, la 27 octombrie 1999 contul fusese blocat ca urmare a unei sentințe pronunțate de Judecătoria Onești. S-a reușit recuperarea parțială a pagubei prin restituirea de produse petroliere în valoare de 103.000.000 lei. Pentru diferența de 106.500.000 lei a fost totuși introdusă la plată fila cec, dar banca a refuzat decontarea. Inculpații au valorificat benzina însușind sumele obținute. S-a reținut că în urma verificării financiar fiscale a societății T. SRL s-a constatat că în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale către stat nu au fost evidențiate în actele contabile toate veniturile realizate și s-au înregistrat cheltuieli pe baza unor documente nereale.

Astfel, în perioada 1 martie 1999 – 31 decembrie 1999, societatea a declarat venituri de 2.888.538.704 lei, iar în urma controlului s-a constatat că de fapt veniturile au fost cu 4.145.402.349 lei mai mari, nefiind înregistrate lună de lună toate sumele obținute din vânzarea produselor petroliere prin stația de benzină din Șos. Fundeni. Instanța a mai reținut că pentru a se sustrage de la plata obligațiilor către bugetul de stat SC T. SRL a emis către diverși beneficiari facturi din facturiere care nu îi aparțineau sau, în unele cazuri în factură a fost factură la rubrica „furnizor” o altă societate. Facturile au fost completate de inculpatul D.P.D.F. și nu au fost menționate în evidențele societății.

S-a mai constatat, de asemenea, că în evidența societății nu au fost înregistrate nici livrările efectuate pe baza propriilor facturi, iar sumele de bani încasate în numerar, pe bază de chitanță, nu au fost evidențiate în registrul de casă. De asemenea, au fost majorate cheltuielile de exploatare pe baza unor documente ce provin de la societăți comerciale inexistente. S-a mai constatat că în evidențele societății nu au fost înregistrate toate intrările de produse petroliere. Astfel, în urma verificărilor încrucișate s-a constatat că nu au fost înregistrate în evidențele contabile următoarele produse livrate societății: - cantitatea de 13.620 Kg benzină Premium în valoare de 132.486.139 lei livrată de SC A. SA Pitești conform facturii 1492867 din 14 mai 1999; - 19.900 KG benzină în valoare de 194.683.233 lei livrată de SC J.O.

SRL Ploiești. - produsele petroliere în valoare totală de 175.967.540 lei livrate de SC P.E.I. SA București conform facturilor nr. 1564326 din 10 septembrie 1999; 1564332 din 10 septembrie 1999 și 1564338 din 11 octombrie 1999; - 45.000 Kg benzen brut livrată de SC N. SA Galați (bon de cântar 3444 și 3446) și care a fost transportată la sediul benzinăriei din Șos. Fundeni. S-a constatat că în perioada verificată societatea s-a aprovizionat efectiv cu cantitatea de 1.078.118 l produse petroliere din care: - 763.728 l benzină Premium; - 231.825 l benzină nafta; - 60.810 l benzen brut; - 20.270 l M.T.B.E și - 1.482 Kg tetraetil de plumb. Potrivit facturilor fiscale și bonurilor de casă, până la data de 9 decembrie 1999, societatea a valorificat numai benzină Premium II, iar cu ocazia inventarierii faptice s-a constat că în spațiile de depozitare nu mai exista nici un produs din categoriile menționate.

S-a reținut că din cercetările efectuate a rezultat că inculpații D.P.D.F. și T.N. au dat dispoziție angajaților stației de benzină din Șos. Fundeni, să amestece în rezervoarele stației produsele respective. După adăugarea de tetraetil de plumb (operațiune ce se efectua empiric, prin turnarea acestui produs în rezervoare cu găleata, deși este un produs foarte toxic, astfel încât manipularea lui impune condiții deosebite), amestecul era omogenizat cu ajutorul unui compresor. Produsul astfel obținut a fost valorificat de inculpați en gross și en detail ca fiind benzină Premium II, în prețul de livrare fiind incluse accize și cota M.T.R. în condițiile în care parte din produsele folosite de inculpați nu erau purtătoare de accize și M.T.R.

S-a stabilit că în acest fel inculpații au încasat necuvenit 1.288.460.312 lei accize și 345.279.067 lei cotă M.T.R. S-a mai reținut că în evidența contabilă a SC T. SRL au fost înregistrate intrări de mărfuri în valoare totală de 4.667.236.818 lei și vânzări în valoare de 2.804.773.231 rămânând un stoc scriptic de marfă de 2.180.438.611 lei. Potrivit aceleiași evidențe profitul brut al societății a fost de 332.245.673 lei. Pe baza documentelor ridicate de la furnizorii și beneficiarii societății dar și a documentelor găsite la domiciliul inculpaților, organele financiar contabile au stabilit că intrările de marfă au fost în valoare de 5.443.330.039 lei; valoarea vânzărilor a fost de 7.033.941.053 lei; stocul, 0 iar profitul brut a fost în realitate de 1.590.611.014 lei.

În raport de aceste constatări s-a concluzionat că impozitul pe profit datorat bugetului de stat este de 524.856.419 lei și nu de 21.751.122 lei cum rezultă din evidența contabilă a societății. Tot astfel, s-a constat că societatea datorează bugetului de stat 242.743.201 lei TVA. Organele financiar-fiscale au stabilit că în total datoria față de bugetul de stat se ridică la suma de 4.271.947.429 lei din care 2.401.339.199 lei reprezintă totalul accizelor, taxa M.T.R., impozit pe profit și TVA iar diferența majorări de întârziere. În raport cu situația de fapt reținută instanța a constatat că inculpații se fac vinovați de comiterea următoarelor infracțiuni: 1. F.L. de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994, constând în aceea că în perioada ianuarie 1999 – 15 februarie 1992, în calitate de administrator al SC P.O.C.

SRL București, nu a înregistrat în contabilitate intrările de marfă, sustrăgându-se de la plata taxelor și impozitelor către bugetul de stat; - art. 40 din Legea nr. 82/1991, constând în aceea că, în aceeași calitate, cu știință a omis să înregistreze în evidențele contabile sau să consemneze în actele primare, fapte petrecute în realitate, cu consecința denaturării rezultatelor financiare ale societății. 2. D.P.D.F.

de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: - art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, a indus și menținut în eroare, cu prilejul încheierii și derulare a unor contracte comerciale, pe reprezentanții unor societăți comerciale determinându-i să livreze produse petroliere pentru care a lăsat file cec pentru care nu există disponibil în contul bancar; - art. 13 din Legea nr. 87/1994 constând în aceea că, în calitate de administrator al SC T. SRL București nu a înregistrat în evidențele societății marfa intrată, sustrăgându-se de la plata taxelor și impozitelor față de bugetul de stat; - art. 40 din Legea nr. 82/1991, constând în aceea că, în aceeași calitate, a omis cu știință efectuarea unor înregistrări în evidența contabilă cu consecința denaturării rezultatelor financiare; - art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în mod repetat a vândut produse petroliere falsificate inducând în eroare beneficiarii cu privire la calitatea acestora; - art. 290 C. pen., constând în aceea că în luna mai 1999 a completat cu date nereale factura 2324978 de livrare a unui container pentru produse petroliere către SC M.O.C.

SRL Harghita. 3. T.N. de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: - art. 25 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1) – (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în perioada ianuarie 1999 – ianuarie 2000 l-a determinat pe inculpatul D.P.D.F. să inducă în eroare cu prilejul încheierii și derulării unor contracte comerciale mai multe societăți comerciale garantând cu file cec pentru care nu există provizia necesară în contul bancar; - art. 25 C. pen., raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994 (două fapte), constând în aceea că a determinat pe inculpata F.L. și respectiv pe inculpatul D.P.D.F.

să nu înregistreze în evidențele contabile ale societăților pe care le administrau toate intrările de mărfuri și să se sustragă de la plata taxelor și impozitelor datorate bugetului de stat; - art. 25 C. pen., raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991 (2 fapte), constând în aceea că i-a determinat pe cei doi coinculpați să nu înregistreze, în evidențele societăților pe care le administrau, documente contabile cu consecința denaturării rezultatelor financiare. - art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că a vândut produse petroliere falsificate inducând în eroare beneficiarii cu privire la calitatea acestora; - art. 25 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., constând în aceea că l-a determinat pe coinculpatul D.P.D.F.

să falsifice factura 2324978. Instanța a reținut că se impune achitarea inculpatului D.P.D.F., conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, constând în aceea că, în calitate de director general al SC P.O.C. SRL București, nu a înregistrat în contabilitate toată marfa achiziționată, sustrăgându-se de la plata de taxe și impozite în valoare de 321.275.593 lei. S-a constatat că vinovată de comiterea acestei infracțiuni se face numai inculpata F.L., care avea calitatea de administrator al societății. S-a mai reținut că se impune achitarea inculpatului D.P.D.F. și T.N., conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen., pentru infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 215 1 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și respectiv pentru instigare la această infracțiune, întrucât sumele însușite de inculpați nu erau înregistrate în evidențele contabile ale societății, ele făcând obiectul infracțiunii de evaziune fiscală. La individualizarea pedepselor aplicate fiecărui inculpat instanța a avut în vedere limitele prevăzute de lege pentru infracțiunile comise, gradul de pericol social concret al fiecărei fapte, unele dintre acestea de o gravitate sporită, întrucât au adus atingere relațiilor comerciale care ar trebui să se desfășoare în mod corect, iar inculpații au urmărit o îmbogățire rapidă prin inducerea în eroare a altor persoane și sustragerea de la impozitare a unor importante sume de bani.

S-a ținut seama și de împrejurarea că inculpații nu au antecedente penale, iar inculpații F.L. și D.P.D.F. au avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului. Instanța a reținut, de asemenea că, fiind dovedită vinovăția inculpaților T.N. și D.P.D.F. în săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, precum și existența unei legături de cauzalitate între activitatea infracțională a inculpaților și prejudiciile produse societățile comerciale S.N.P. P. SA, sucursala Arpechim Pitești, SC B.C. SRL Ploiești, SC P.I. SRL Ploiești, SC D.I. SRL, SC A. SA Ploiești, SC L. SRL, inculpații sunt ținuți să răspundă în solidar conform art. 998 – art. 999 și 1003 C. civ., pentru acoperirea acestor pagube. S-a mai reținut că este întemeiată și solicitarea Ministerului Finanțelor de obligare a inculpaților F.L.

și T.N. la plata sumei de 321.275.593 lei reprezentând taxe și impozite datorate bugetului de stat și majorări de întârziere și a inculpaților D.P.D.F. și T.N. la plata sumei de 4.271.974.423 lei cu același titlu. Instanța a reținut, de asemenea, că se impune menținerea sechestrului asigurator instituit asupra imobilelor din Șos. Fundeni și Filofteia Gheorghiu pentru a se garanta plata despăgubirilor civile. Referitor la aceste imobile s-a constatat că în realitate ele nu au ieșit din patrimoniul inculpatului T.N., împrejurare dovedită și de faptul că acestea au rămas permanent în posesia inculpatului iar actele de vânzare cumpărare încheiate cu privire la acestea au fost pur formale, fiind menite doar să sustragă imobilele de la urmărire.

În consecință, s-a apreciat că se impune anularea contractelor succesive de vânzare cumpărare. Împotriva sentinței au declarat apel inculpații T.N., F.L. și D.P.D.F., intervenienta C.V. și expertul Ș.M. În motivarea apelului declarat de inculpatul T.N. s-a arătat că în mod greșit s-a reținut în sarcina sa comiterea infracțiunii de instigare la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, de esența instigării fiind o rezoluțiune delictuoasă care se ia de făptuitor separat, cu ocazia fiecărui act de instigare. S-a mai susținut că au fost ignorate probe din care rezultă implicarea numitului L.C.F. și în mod greșit faptele comise de acesta au fost atribuite inculpaților T. și D.P.D.F.

În motivarea apelului s-a mai susținut că au fost ignorate concluziile expertizei contabile care stabileau alte prejudicii decât cele reținute inițial și că o serie de activități cu caracter pur comercial au fost reținute ca fiind acte materiale ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune. De asemenea, s-a arătat că se impune completarea expertizei financiar contabile pentru a se stabili dacă cecurile emise constituiau mijloace de plată sau doar acte de garanție și nu s-au verificat mijloacele bănești aflate în contul firmelor. Un alt motiv de apel invocat se referă la infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 în sensul că greșit s-a reținut neplata accizelor, atâta timp cât activitatea de substituire a benzinei Premium II, se circumscrie laturii obiective a infracțiunii prevăzută de art. 297 care nu este generatoare de obligații fiscale.

Sentința a fost criticată și sub aspectul individualizării pedepselor susținându-se că nu s-a ținut seama de lipsa antecedentelor penale și de faptul că inculpatul avea o sănătate precară. Inculpatul T.N. a mai arătat în motivarea apelului că, în opinia sa, cuantumul prejudiciului trebuia stabilit pentru fiecare inculpat în parte, în funcție de gradul de participare la producerea lui și a apreciat că se impune completarea expertizei financiar contabile și sub acest aspect. S-a mai reținut că o serie de părți civile au fost greșit citate și că nu s-a îndeplinit procedura cu SC L. SRL și SC D. SRL și că menținându-se măsura sechestrului asigurator au fost ignorate dispozițiile legii civile,