ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10043/2005

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 7139 din 15

septembrie 2004 pronunțată de Judecătoria Ploiești s-a dispus după cum urmează:

A admis, în parte, acțiunea

formulată de reclamanții pârâți G.N. și G.M. împotriva pârâților reclamanți C.E.

și C.I.

S-a constatat că între părți a

intervenit, la data de 9 ianuarie 2004, o convenție privind vânzarea-cumpărarea

apartamentului proprietatea pârâților, situat în Ploiești, județul Prahova.

S-a anulat al doilea capăt de cerere

al acțiunii, privind solicitarea pronunțării unei hotărâri care să țină loc de

act autentic de vânzare-cumpărare, ca netimbrat.

S-a admis cererea reconvențională

precizată formulată de către pârâții-reclamanți C.E. și C.I.

Au fost obligați reclamanții-pârâți

să achite pârâților reclamanți suma de 86 EURO, în echivalent în lei la data

plății, reprezentând diferența între suma de 5600 EURO care trebuia consemnată

de reclamanți la 9 aprilie 2004, conform convenției și suma efectiv consemnată

de aceștia la acea dată, respectiv 5.514 EURO, conform cursului prețului

valutar din data de 8 aprilie 2004 comunicat de Banca Națională a României, sucursala

județeană Prahova, precum și suma de 693 EURO, echivalent în lei la data

plății, reprezentând diferența de paritate între 3.900 dolari SUA și 3.900 EURO,

conform cursului valutar de la aceeași dată, 8 aprilie 2004.

Împotriva sentinței de fond au

formulat apel reclamanții pârâți și pârâții-reclamanți, care au fost

înregistrate pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția civilă, sub nr. 10281/2004.

Prin încheierea din ședința publică

din data de 17 ianuarie 2004 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea

dosarului pentru competentă soluționare a recursului, către Tribunalul Prahova.

La pronunțarea încheierii s-a avut

în vedere că valoarea litigiului este sub 1 miliard lei iar art.281

1

califică drept recurs calea de atac, care este de competența tribunalului

conform art. 299 C. proc. civ.

Împotriva încheierii au formulat

recurs pârâții-reclamanți C.I. și C.E., criticând-o pentru următoarele motive

ce se încadrează în art. 304 pct. 5 C. proc. civ.:

Obiectul cauzei este o acțiune în

constatare împotriva cărei se exercită calea de atac a apelului.

În mod greșit s-a pronunțat o

încheiere, pentru că în cazul în care se consideră că sentința este supusă

numai recursului, trebuia să se pronunțe o decizie prin care să se decline

competența.

Obiectul litigiului nu intră sub

incidența O.U.G. nr. 65/2004, aprobată cu modificări prin Legea nr. 493/2004.

Analizându-se încheierea recurată în

raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul este nefondat.

Astfel, după cum rezultă din

sentința de fond, obiectul acțiunii principale îl constituie cererile de

constatare a încheierii unei convenții de vânzare-cumpărare asupra unui

apartament și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de

vânzare-cumpărare; totodată, prin cererea reconvențională s-a solicitat plata

unei diferențe de preț.

Având în vedere că acțiunea

principală este o acțiune evaluabilă în bani, care tinde la dobândirea

dreptului de proprietate asupra imobilului, iar cererea reconvențională are ca

obiect plata unei sume de bani, care de asemenea este evaluabilă, în mod corect

s-a făcut aplicarea în cauză a prevederilor art. 282

1

C. proc. civ.

Într-adevăr, potrivit art. 158 alin.

(3) C. proc. civ., în cazul în care instanța se consideră necompetentă, se

pronunță o hotărâre, împotriva căreia se poate exercita recurs în termen de 5

zile de la pronunțare.

Cu aplicarea art.105 alin. (2) C.

proc. civ., se constată că în cazul în speță nu s-a produs nici o vătămare a

părții și care nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea încheierii

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

Nu s-a produs nici o vătămare părții

în condițiile în care partea a formulat recurs care a fost analizat de către

Curte și a fost apreciat ca fiind neîntemeiat prin considerentele care susțin prezenta

decizie.

Trimiterea dosarului la Tribunal nu

a fost justificată pe prevederile O.U.G. nr. 65/2004 aprobată cu modificări

prin Legea nr. 493/2004, ci în raport de prevederile art. 282

1

și art.

299 C. proc. civ. care susține calificarea căii de atac ca fiind recurs, precum

și competența de soluționare a recursului în favoarea Tribunalului.

Astfel, potrivit art. 282

1

C. proc. civ., nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă

instanță în cererile introduse pe cale principală privind litigii al căror

obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv.

Art. 299 alin. (2) C. proc. civ.

prevede că recursul se soluționează de instanța imediat superioară celei care a

pronunțat hotărârea.

Pentru considerentele reținute

asupra criticilor apreciate ca nefondate, Curtea urmează să dispună respingerea

recursului ca nefondat.

În ceea ce privește cheltuielile de

judecată solicitate de către intimați în condițiile art. 274 C. proc. civ., se

constată că nu s-a depus dovada de efectuare a acestora în dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanții C.I. și C.E. împotriva încheierii din 17 ianuarie 2005

a Curții de Apel Ploiești în dosarul 10281/2004.

Respinge ca neîntemeiată cererea de

cheltuieli de judecată formulată de către intimați.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 2 decembrie 2005.