ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 845/2014

Decizia nr. 845/2014

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 112/F din 15 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 394 C. proc. pen. a fost respinsă cererea de revizuire a sentinței penale nr. 74 din 1 februarie 2012 a Tribunalului București, secția a II-a penală, formulată de condamnatul A. ca inadmisibilă.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat condamnatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin cererea adresată Tribunalului București înregistrată la data de 23 ianuarie 2013 sub nr. x/3/2013 condamnatul A. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 74 din 1 februarie 2012 a Tribunalului București, secția I penală, motivat de faptul că nu s-au reținut în favoarea sa dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu consecința reducerii pedepsei, iar martorii din dosar au depus mărturii mincinoase.

Prin sentința penală nr. 74 din 1 februarie 2012 Tribunalul București, secția I penală, a dispus condamnarea inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii de trafic internațional de droguri la o pedeapsă de 12 ani închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și respectiv 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de organizare a faptelor prev. de art. 2 și 9 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Sentința penală sus-menționată a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 2642 din 4 septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Pentru a dispune condamnarea, instanța de fond a reținut că în cursul lunii iulie 2011 în timp ce se afla în Spania, inculpatul a procurat cantitatea de 573,2 gr rezină de canabis pe care la data de 22 iulie 2011 a introdus-o în România în vederea vânzării în municipiul București.

Pentru a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă, instanța de fond a reținut că motivele invocate de către condamnat în sprijinul cererii formulate nu pot fi încadrate în niciunul dintre cazurile de revizuire reglementate de legiuitor.

Instanța a arătat, în esență, că rolul revizuirii nu este acela de a se proceda conform nemulțumirilor condamnatului la o rejudecare a cauzei și la o interpretare a probelor administrate.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel revizuientul A., arătând că hotărârea apelată este netemeinică și nelegală întrucât a fost condamnat fără a se face o evaluare corectă a probatoriului, iar martorii audiați fiind mincinoși, condamnarea sa fiind dispusă într-un mod abuziv.

Prin Decizia penală nr. 182 din 5 iulie 2013 Curtea de Apel București, secția I penală, a respins apelul declarat de revizuientu A. împotriva sentinței penale nr. 112/F din 15 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, apreciind hotărârea atacată ca fiind temeinică și legală.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs revizuientul A. solicitând casarea acesteia și rejudecând, admiterea cererii de revizuire și reanalizarea probelor.

Examinând recursul declarat de

revizuientul A.

prin prisma dispozițiilor legale, Înalta Curte constată că este nefondat pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil Înalta Curte reamintește faptul că potrivit dispozițiilor art. 385

10

C. proc. pen. anterior

, recursul trebuie să fie motivat, iar motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

În cazul în care nu sunt respectate condițiile prevăzute în alin. (1) și (2), instanța ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3)

C. proc. pen. anterior

, se iau în

considerare din oficiu.

Legiuitorul nu a avut în vedere vreo derogare cu privire la termenul de 5 zile, întrucât o astfel de situație ar fi fost menționată expres în textul de lege, așa încât orice interpretare care excede prevederilor legale menționate nu poate fi luată în considerare de către instanța de recurs.

În consecință, nerespectarea termenului de motivare a recursului prevăzut de art. 385

10

C. proc. pen. anterior,

atrage sancțiunea decăderii din exercițiul dreptului pentru nerespectarea termenelor procedurale, reglementat în art. 185

C. proc. pen. anterior

, cu consecința că instanța de recurs nu poate lua în considerare decât cazurile de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu.

Conform art.

12

din Legea nr. 255/2013, r

ecursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.

În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în data de 05 iulie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat.

Înalta Curte constată că recurentul inculpat a declarat recurs în data de 11 iulie 2013 fiind stabilit termen de judecată pentru data de 24 ianuarie 2014 când s-a dispus amânarea judecării cauzei la data de 07 martie 2014.

Se constată, de asemenea că recurentul-revizuent nu a formulat în scris motivele de recurs, în termenul de 5 zile prev. de art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Față de împrejurarea că recurentul revizuient nu și-au încadrat criticile în niciunul dintre cazurile de casare prev. de art. 385

9

C. proc. pen. și, având în vedere că, prin motivele invocate de apărătorul din oficiu al acestuia cu prilejul dezbaterilor se invocă că, prin hotărârile atacate în mod greși nu s-a constatat incidența dispozițiilor art. 394 lit. a) și b) C. pen. anterior, Înalta Curte constată că aceste critici se circumscriu cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., care are în vedere situațiile în care legea a fost greșit aplicată.

Cu toate acestea, Înalta Curte nu poate examina criticile încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1)pct. 17

2

C. proc. pen. anterior, întrucât a fost exclus din categoria acelora care se iau în considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinat, depunerea motivelor scrise de recurs în termenul prevăzut de lege.

Prin urmare, față de aceste împrejurări, Înalta Curte ținând seama de prevederile art. 385

10

alin. (2)

1

C. proc. pen. anterior, precum și art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. anterior, care nu mai enumeră printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu și pe cel reglementat de 17

2

, nu va proceda la examinarea criticilor formulate de inculpat, nefiind îndeplinite condițiile formale prevăzute de art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen. anterior.

Față de cele reținute, constatând

că nu sunt incidente

nici celelalte cazuri de casare, ce ar putea fi avute

în vedere

din oficiu,

Înalta Curte de Casație și Justiție,

în conformitate cu disp.

art.

385

15

pct.

1

lit. b)

C. proc. pen.

va respinge, ca nefondat recursul

declarat

de revizuentul condamnat

A.

împotriva

Deciziei

penale

nr.

182/A din 5 iulie 2013 pronunț

ată de Curtea de Apel București,

secția

I penală

,

și va obliga recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 182/A din 5 iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 7 martie 2014.