ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 928/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă

5659 din 19 noiembrie 2003 Judecătoria Drobeta Turnu-Severin a admis în parte

acțiunea formulată de reclamanții M.I. și M.M. împotriva pârâtei SC R. SA și a

obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 30 000 000 lei daune morale către reclamanți,

precum și la plata unei prestații periodice de 300 000 lei lunar pentru fiecare

din cei doi reclamanți începând cu data introducerii acțiunii și până în luna

decembrie 2005.

Prin decizia

nr. 404 din 9 martie 2004 Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a admis apelul

declarat de pârâtă, a schimbat sentința, a respins acțiunea reclamanților,

precum și apelul declarat de aceștia.

Prin decizia nr. 3602

din 5 mai 2005 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de reclamanți, a casat

decizia și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel, pentru

suplimentarea dovezilor necesare verificării condițiilor răspunderii civile

delictuale.

Rejudecând

apelurile, prin decizia civilă nr. 507 din 19 iunie 2006 Curtea de Apel

Craiova, secția civilă, a admis apelul pârâtei, a schimbat sentința, a respins

acțiunea reclamanților, precum și apelul declarat de aceștia.

Împotriva

acestei din urmă decizii au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru

nelegalitate și invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. cu

referire la art. 998-999 C. civ.

Intimata, care

actualmente se numește R.S. SA, a depus la dosar întâmpinare, solicitând

respingerea recursului ca nefondat.

Recursul va fi admis,

însă pentru un motiv de casare de ordine publică invocat din oficiu, și anume:

La data intrării în

vigoare a Legii nr. 219/2005, apelurile declarate împotriva sentinței civile

nr. 5659 din 19 noiembrie 2003 a Judecătoriei Drobeta Turnu-Severin se aflau pe

rolul Curții de Apel Craiova.

În temeiul art. II

alin. (2) din Legea nr. 219/2005, curtea de apel era obligată ca,

verificându-și propria competență de soluționare a cauzei ca urmare a intrării

în vigoare a actului normativ menționat, să dispună scoaterea cauzei de pe

rolul său și trimiterea acesteia spre competentă soluționare instanței imediat

superioare celei care a judecat pricina în primă instanță, adică Tribunalului

Mehedinți.

Aceasta, deoarece

Legea nr. 219/2005 publicată în M.Of. nr. 609 din 14 iulie 2005, privind

aprobarea O.U.G. nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de

procedură civilă, a prevăzut în art. II alin. (1) că procesele în curs de

judecată în primă instanță la data schimbării competenței instanțelor legal învestite,

precum și căile de atac se judecă de instanțele competente potrivit legii.

Art. II alin. (2) din

Legea nr. 219/2005 prevede că apelurile aflate pe rolul curților de apel la

data intrării în vigoare a prezentei legi și care potrivit acestei legi sunt de

competența tribunalelor se trimit la tribunale.

Potrivit art. 2 pct.

2 lit. b) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. l din

O.U.G. nr. 138/2000, așa cum acest punct a fost modificat ulterior prin art. 1

pct. l din Legea nr. 219/2005, tribunalele sunt competente să judece apelurile

împotriva hotărârilor date în primă instanță de judecătorii.

Neprocedând

la scoaterea cauzei de pe rol și judecând-o ca instanță de apel, Curtea de Apel

Craiova a încălcat normele imperative privitoare la competența materială, ceea

ce face incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

În baza art.

312 alin. (3) și art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va

casa decizia și va trimite cauza la Tribunalul Mehedinți pentru rejudecarea

apelurilor declarate atât de reclamanți, cât și de pârâtă împotriva sentinței

judecătoriei.

Cu ocazia

rejudecării, instanța de trimitere va avea în vedere și indicațiile date prin

decizia de casare nr. 3602 din 5 mai 2005 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanții M.I.

și M.M. împotriva deciziei nr. 507 din 19 iunie 2006 a Curții de Apel Craiova,

secția civilă.

Casează decizia.

Trimite cauza

spre rejudecarea apelului la Tribunalul Mehedinți.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie

2007.