ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 641/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 24 ianuarie 2007 Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 300 2 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului M.T. Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă și în prezent pericol concret pentru ordinea publică, astfel cum rezultă din probele certe, care sunt administrate în cauză. Instanța a concluzionat că față de pericolul concret pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a inculpatului pentru ordinea publică, în raport de natura infracțiunilor reținute în sarcina acestuia și durata arestării până în prezent, măsura arestării preventive este în concordanță cu dispozițiile art. 5 paragraful 3 din C.E.A.D.O.L.F.

și cu exigențele prevederilor legale cuprinse în Codul de procedură penală în această materie. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, fără motivare. Examinând cauza sub toate aspectele conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. Prin încheierea nr. 4 din data de 12 aprilie 2006, Tribunalul Covasna a dispus arestarea preventivă a inculpatului recurent pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., constând în aceea că în ziua de 10 aprilie 2006, a pătruns în locuința părții vătămate B.A. în vârstă de 89 de ani și prin amenințare și violență a deposedat-o pe aceasta de suma de 200 lei RON.

Temeiurile arestării preventive le-au constituit prevederile art. 148 lit. h) [(lit. f) în reglementarea actuală)] C. proc. pen. Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, conform art. 160 b și 300 2 C. proc. pen., instanța în mod corect a concluzionat că subzistă temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea acesteia. Chiar și în condițiile menținerii prezumției de nevinovăție, până la condamnarea definitivă a inculpatului, față de modul concret de săvârșire a faptelor și circumstanțele personale ale acestuia, în acest moment procesual este întemeiată menținerea măsurii arestării preventive. În consecință, hotărârea instanței este legală și temeinică și în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va fi respins recursul ca nefondat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.T. împotriva încheierii din 24 ianuarie 2007 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosar nr. 122/64/2007. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 februarie 2007.