ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 641/2007

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor de

la dosar, constată următoarele:

Prin încheierea

pronunțată în ședința publică din 24 ianuarie 2007

Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu

minori, în baza art. 300

2

C. proc. pen., a fost menținută

starea de arest a inculpatului M.T.

Pentru a dispune astfel,

instanța a reținut că lăsarea în libertate a inculpatului

prezintă și în prezent pericol concret pentru ordinea publică,

astfel cum rezultă din probele certe, care sunt administrate în

cauză.

Instanța a concluzionat

că față de pericolul concret pe care îl reprezintă

lăsarea în libertate a inculpatului pentru ordinea publică, în raport

de natura infracțiunilor reținute în sarcina acestuia și durata

arestării până în prezent, măsura arestării preventive este

în concordanță cu dispozițiile art. 5 paragraful 3 din C.E.A.D.O.L.F.

și cu exigențele prevederilor legale cuprinse în Codul de

procedură penală în această materie.

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs inculpatul, fără motivare.

Examinând cauza sub toate

aspectele conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

constată că recursul nu este fondat.

Prin încheierea nr. 4 din

data de 12 aprilie 2006, Tribunalul Covasna a dispus arestarea preventivă

a inculpatului recurent pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2

1

) lit. a)

și c) C. pen., constând în aceea că în ziua de 10 aprilie 2006, a

pătruns în locuința părții vătămate B.A. în

vârstă de 89 de ani și prin amenințare și

violență a deposedat-o pe aceasta de suma de 200 lei RON.

Temeiurile arestării

preventive le-au constituit prevederile art. 148 lit. h) [(lit. f) în

reglementarea actuală)] C. proc. pen.

Verificând legalitatea

și temeinicia măsurii arestării preventive, conform art. 160

b

și 300

2

C. proc. pen., instanța în mod corect a

concluzionat că subzistă temeiurile de fapt și de drept avute în

vedere la luarea acesteia.

Chiar și în

condițiile menținerii prezumției de nevinovăție,

până la condamnarea definitivă a inculpatului, față de

modul concret de săvârșire a faptelor și circumstanțele

personale ale acestuia, în acest moment procesual este întemeiată

menținerea măsurii arestării preventive.

În consecință,

hotărârea instanței este legală și temeinică și

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins

recursul ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul M.T. împotriva încheierii din 24 ianuarie 2007 a

Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosar nr. 122/64/2007.

Obligă recurentul inculpat

să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din

care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 2 februarie 2007.