ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2265/2015

Decizia nr. 2265/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2014, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale, a solicitat suspendarea executării Notei nr. 5118 din 08 ianuarie 2014 de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență, prin care pârâtul a stabilit în sarcina reclamantului o corecție financiară în valoare de 224.916,50 lei, din care a rezultat o creanță bugetară în valoare de 172.510,96 lei, pentru proiectul "Centru de cercetări avansate pentru bionanoconjugate și biopolimeri" (IntelCentru). ID: 88, SMIS: 2213, POSCCE-A2-0.2.2.1.-2007 -1-Capacități - 1- 2007-2, din cadrul A. din Iași, până la pronunțarea instanței de fond.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 976 din data de 24 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale - Direcția Generală Organism Intermediar pentru Programul Operațional sectorial Creșterea Competitivității Economice, ca neîntemeiată.

Recursul.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs, a arătat în esență următoarele:

- instanța de fond a creat în mod greșit impresia generală că orice act administrativ este neatacabil, în virtutea prezumției de nelegalitate;

- împrejurările legate de starea de fapt și de drept descrise în cuprinsul cererii de suspendare, sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar instanța de fond nu a contracarat argumentele aduse de către reclamant, fiind obligată să cerceteze toate aspectele, inclusiv cele ce țin de legalitatea actului administrativ atacat;

- judecătorul fondului a constatat în mod eronat că este neîntemeiată critica referitoare la încălcarea principiului neretroactivității legii prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție, în sensul că sancțiunile aplicabile nu pot fi individualizate în baza legii specifice aplicabile la data efectuării controlului, astfel cum s-a considerat în sentință, ci în baza legii aplicabile la data săvârșirii faptelor;

- în mod greșit prima instanță a reținut că nu pot fi reținute susținerile reclamantei privind încălcarea termenelor imperative prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011, în condițiile în care de la data raportului de control și până la data adresei privind proiectul procesului-verbal de constatare au trecut peste 550 de zile, nota de constatare fiind lovită de nulitate;

- a fost criticată soluția curții de apel față de împrejurarea că nu s-a motivat respingerea criticilor de nelegalitate aduse în pipăirea fondului cauzei și care indicau faptul că au fost respectate dispozițiile art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006 atunci când a fost aleasă procedura negocierii fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare pentru atribuirea lucrărilor suplimentare.

- greșit prima instanță a considerat că nu este îndeplinită nici condiția pagubei iminente, în măsura în care executarea sumei de 224916,50 lei asupra bugetului recurentului - reclamant echivalând cu epuizarea în proporție de 65,23% a sumei alocate liniei bugetare Bunuri și servicii pentru lunile mai - decembrie 2014.

Pentru toate aceste motive s-a solicitat admiterea recursului și casarea în tot a sentinței atacate cu consecința admiterii acțiunii.

În drept, recursul se întemeiază pe dispozițiile art. 483 și 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Procedura în față instanței de recurs

Prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 9 februarie 2015 a fost admis în principiu recursul formulat de A. împotriva Sentinței nr. 976 din 24 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Apărările intimatului.

Prin întâmpinarea depusă la data de 1 iulie 2014 intimatul pârât Ministerul Educației Naționale - Direcția Generală Organism Intermediar a solicitat respingerea recursului ca lipsit de obiect, iar în subsidiar ca "nelegal".

S-a arătat că, în situația în care instanța de fond - Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, - învestită cu acțiunea în anularea actului s-a pronunțat prin Sentința civilă nr. 172/2014 în Dosarul nr. x/2/2014, în sensul respingerii acțiunii, raportat la dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, recursul este lipsit de obiect.

Pe fondul cererii de suspendare a considerat pârâtul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției și concluzii scrise cu privire la incidența în cauză a Deciziei Curții Constituționale nr. 66 din 26 iunie 2015.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

În fapt, prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 5118 din 08 ianuarie 2014 s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a unei creanțe bugetare în cuantum de 172.510,96 lei, pentru proiectul "Centru de cercetări avansate pentru bionanoconjugate și biopolimeri", codul SMIS 2213, beneficiar A. Iași, reprezentând o corecție financiară de 25% din valoarea actului adițional nr. 4 din 27 iulie 2010.

În fapt, s-a reținut că reclamantul a derulat în baza contractului de finanțare POS CCE nr. 03 din 01 martie 2009, proiectul "Centrul de cercetări avansate pentru bionanoconjugate și biopolimeri".

În vederea implementării Proiectului, Beneficiarul a încheiat contractul de achiziție publică nr. 4065 din 24 august 2009, având ca obiect lucrări de construcție și de servicii de proiectare pentru suma de 4.444.937,17 de lei,TVA inclus.

La data de 27 iulie 2010 a fost încheiat actul adițional nr. 4 la Contractul de achiziție publică nr. 4065 din 24 august 2009, în valoare totală de 918.000 de lei fără TVA, prin atribuire către contractantul inițial, în baza prevederilor art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006.

Echipa de control desemnată în baza Deciziilor nr. 338 din 09 octombrie 2013 și nr. 393 din 30 decembrie 2013 emise de Direcția Generală Organism Intermediar pentru POS CCE Axa Prioritară 2, a procedat la efectuarea unei verificări documentare a Suspiciunii de neregulă nr. 9977 din 03 octombrie 2013 întocmită de către Ministerul Educației Naționale - Direcția Generală Organism Intermediar pe baza Raportului de control nr. 7035 din 11 iunie 2012.

În cadrul Suspiciunii de neregulă s-a menționat faptul că actul adițional nr. 4 din 27 iulie 2010 a fost încheiat fără respectarea condițiilor impuse de art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, în sensul nerespectării condițiilor de imprevizibilitate.

Echipa de control a constatat că aspectele prezentate în Suspiciunea de neregulă nr. 9977 din 03 octombrie 2013 se confirmă, pentru considerentele menționate în cadrul Notei de Constatare nr. 5118 din 08 ianuarie 2014.

Împotriva Notei de constatare reclamanta a formulat contestație administrativă înregistrată la Ministerul Educației Naționale sub nr. 5794 din 04 februarie 2014, ce a fost respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr. 6201 din 18 februarie 2014 emisă de Ministerul Educației Naționale - Direcția Generală Organism Intermediar pentru Cercetare.

În drept, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

În ceea ce privește invocarea lipsei de obiect a recursului, analizând din perspectiva legalității și temeiniciei sentinței recurate, prin prisma condițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 și art. 20 din aceeași lege, interesul reclamantului de a formula prezentul recurs, Înalta Curte constată că legitimitatea acestuia este justificată, iar recursul nu este lipsit de obiect.

Înalta Curte mai reține că, prin Sentința nr. 1702 din data de 29 mai 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/2/2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamant având ca obiect anularea notei nr. 5118 din 08 ianuarie 2014 de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare și a Deciziei nr. 6201 din 18 februarie 2014, înregistrată la A. sub nr. 770 din 20 februarie 2014.

Soluția nu este definitivă, însă aceasta poate fi avută în vedere de către instanța de control judiciar la verificarea aparenței de nelegalitate a actelor administrative, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării și interpretării unor probe și a efectuării unei evaluări aprofundate, pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.

Un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat, care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Nu pot fi subsumate condiției cazului bine justificat aprecierile referitoare la nelegalitatea unui act administrativ, a cărui suspendare se cere, întrucât acceptarea unui asemenea raționament ar echivala cu o prejudecare a fondului litigiului, care privește examinarea legalității.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a principiului neretroactivității legii, deși nu pot fi negate efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 66 din 26 februarie 2015, instanța de control judiciar are în vedere și practica constantă a Secției de contencios administrativ a Înaltei Curți de Casație și Justiție practică prin care s-a dat eficiență principiului proporționalității consacrat prin O.U.G. 66/2011, soluția primei instanțe fiind în acord cu aceasta din urmă.

De altfel, problema urmează a fi tranșată de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene sesizată cu soluționarea întrebărilor preliminare ridicate în față Curții de Apel Bacău, în Dosarul nr. 44/32/2014 și în Dosarul nr. 749/32/2011*, întrebări preliminare care constituie obiectul cauzelor nr. C-260/2014, respectiv nr. C-261/2014.

În cazul în care s-ar reține că O.U.G. 66/2011 nu ar fi avut efect direct asupra cauzei, se impune a se avea în vedere că recurentul era obligat să implementeze contractul de finanțare în concordanță cu legislația comunitară, așa cum rezultă din contractul încheiat.

De altfel, chiar reclamantul invocă, cu referire la nulitatea notei de constatare, nerespectarea prevederilor art. 21 alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011 potrivit cărora termenul maxim de efectuare a verificării și de emitere a proceselor-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare este de 90 de zile de la data finalizării activității de organizare a verificării, cu excepțiile prevăzute la alin. (25) și (26)."

Or, în prezenta cauză, se constată că data de referință o reprezintă întocmirea sesizării de neregulă nr. 9977 din 03 octombrie 2013, în raport de care nota de constatare 5118 din 08 ianuarie 2014 a fost emisă în interiorul termenului legal.

Nici motivul vizând nemotivarea hotărârii de respingere a criticilor de nelegalitate care indicau faptul că au fost respectate dispozițiile art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006 atunci când a fost aleasă procedura negocierii fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare pentru atribuirea lucrărilor suplimentare, nu se justifică, întrucât prima instanță a arătat în mod clar că acestea exced analizei "cazului bine justificat" prevăzut de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește condiția pagubei iminente, deși punerea în executare a unui act administrativ are drept consecință diminuarea bugetului instituției, câtă vreme acest lucru are la bază un act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate, diminuarea patrimoniului are caracter prezumat legal, care nu se circumscrie cerințelor art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei de obiect.

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 976 din 24 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2015.

Procesat de GGC - GV