ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2169/2015

HOTĂRÂRE

26.05.2015

CAMERĂ

contencios

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2169/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Decizia nr. 2169/2015

Deliberând asupra prezentei cauze,

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Cererile de chemare în judecată

Prin cererea formulată la 17 mai 2014 (data poștei) și înregistrată sub nr. 2.016/1/2014 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestatoarea A., judecător în cadrul Curții de Apel București, a formulat - în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii - contestație împotriva "Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii dată ca urmare a lucrării nr. 10.234/2014 cu privire la modul de desfășurare a interviului susținut în fața Plenului CSM, probă eliminatorie a concursului de promovare în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție din perioada 6 ianuarie - 6 iunie 2014".

În motivarea contestației, a arătat că modul de desfășurare a probei interviului a viciat rezultatul acestuia, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 25 alin. (5) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, "Evaluarea integrității candidaților se face pe baza raportului întocmit de Inspecția Judiciară sub acest aspect, precum și a răspunsurilor primite de la candidat la întrebările puse acestuia pe baza acestui raport, a datelor existente la dosarul profesional, a documentelor depuse de candidat, a modului în care candidatul se raportează la valori precum independența justiției, imparțialitatea magistraților, integritatea și a aspectelor ridicate în cadrul discuțiilor."

Or, așa cum rezultă din înregistrarea ședinței (transmisă online) în care a avut loc intervievarea contestatoarei, au avut loc discuții contradictorii, chiar tensionate, între membrii Consiliului Superior al Magistraturii în legătură cu modul de adresare a întrebărilor, culminând cu intervenția președintelui CSM, care a atras atenția că "întrebările trebuie formulate, nu pentru a pune în dificultate candidatul, ci pentru a putea fi notate obiectiv, atât de către membrii judecători, cât și procurori, altfel se creează dificultăți cu privire la diferențe în notare."

O intervenție în același sens a avut și un alt membru al CSM, precizând că "trebuie să lăsăm candidatul să răspundă".

În pofida acestor intervenții salutare, intervievarea a decurs în aceleași condiții, fapt care a generat intervenția unui alt membru al CSM, în replică la aprecieri cu privire la procurori: "procurorul nu este un monstru".

Într-un asemenea context și ținând cont de împrejurarea că și contestatoarea îndeplinise aproximativ 12 ani funcția de procuror, este mai presus de îndoială pentru orice observator rezonabil că desfășurarea interviului susținut în fața Plenului Consiliului Superior al Magistraturii s-a desfășurat în condițiile unei evidente lipse de obiectivitate și imparțialitate, fapt cu atât mai grav, cu cât prin această probă eliminatorie a concursului trebuia să se evalueze tocmai evitarea conflictelor de interese de orice natură și imparțialitatea candidatului (art. 26 alin. (1) pct. 4 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție).

De altfel, prezența contestatoarei în fața Consiliului Superior al Magistraturii, în calitate de candidat la concursul de promovare în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, pe lângă considerente de ordin subiectiv, ce țin de autoevaluarea personală, a avut în vedere și încrederea în îndeplinirea de către garantul independenței justiției (art. 133 alin. (1) din Constituție) a rolului său de a apăra judecătorii și procurorii împotriva oricărui act care le-ar putea afecta independența sau imparțialitatea (art. 30 alin. (1) din Legea nr. 317/2004), în acord cu art. 2.2. din Standardele de la Bangalore privind conduita judiciară.

Or, ceea ce rezultă pentru un observator rezonabil este atât faptul că desfășurarea interviului contestatoarei nu s-a făcut în condiții de imparțialitate, dar și că tocmai acest mod de desfășurare a creat condițiile afectării imparțialității acesteia (văzând că răspunsurile sale au creat dispute între membrii Consiliului cu privire la raporturile dintre judecători și procurori), cu consecința vicierii punctajului acordat, ceea ce a prejudiciat-o pe contestatoare.

Raportat la exigențele principiului nemo propria turpitudinem allegans, dat fiind că, în condițiile probei scrise eliminatorii a concursului, admiterea contestației la barem duce la acordarea punctajului corespunzător candidatului care a fost prejudiciat (a se vedea concursul de promovare în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție din perioada 7 ianuarie - 31 mai 2013), a solicitat contestatoarea, mutatis mutandis, ca restabilirea legalității să se realizeze prin admiterea prezentei contestații și reaprecierea rezultatului la interviu al contestatoarei în sensul acordării punctajului corespunzător admiterii la următoarea probă de concurs.

Ca temei legal al contestației au fost invocate dispozițiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 317/2004 raportate la art. 2 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, iar ca probatoriu s-au solicitat: dovada cu înscrisuri și copia înregistrării ședinței Plenului CSM din data de 16 mai 2014.

Prin cererea formulată la data de 22 mai 2014 (data poștei) și înregistrată sub nr. 2087/1/2014 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestatoarea A. a contestat și Hotărârea din 21 mai 2014 prin care Plenul CSM a răspuns la contestația introdusă anterior de aceeași contestatoare împotriva modului de desfășurare a probei interviului.

Au fost invocate motive identice cu cele expuse în prima contestație.

II. Procedura în fața Înaltei Curți

Intimatul CSM a formulat întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității contestației, iar pe fond, respingerea contestației ca neîntemeiată.

În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri.

Prin Încheierea de ședință din 10 martie 2015, a fost admisă - în temeiul art. 138 C. proc. civ. - excepția de litispendență și, în consecință, Dosarul nr. x/1/2014 a fost reunit la Dosarul nr. x/1/2014.

III.Considerentele și soluția Înaltei Curți

Examinând cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității contestațiilor reunite, invocată de către intimatul CSM, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, având în vedere că simplul fapt al neprevederii exprese în lege sau regulament a unei căi de atac distincte și pentru proba interviului (astfel cum este reglementată pentru celelalte probe de concurs) nu poate conduce automat la aprecierea ca inadmisibilă a contestației, cu atât mai mult, cu cât stabilirea rezultatelor interviului - chiar dacă nu a îmbrăcat forma unei hotărâri propriu-zise - a produs efecte juridice, contestatoarei nemaifiindu-i permisă participarea la proba scrisă.

De altfel, criticile aduse de contestatoare împotriva modului de desfășurare a interviului nu au fost analizate efectiv de o instanță de judecată, contestatoarea - care nu a primit dreptul de a participa la ultima probă de concurs - nefigurând în tabelul privind rezultatele finale ale concursului, pentru a putea pune în discuție modul de desfășurare a interviului în cadrul contestației formulate împotriva hotărârii de validare a rezultatelor concursului de promovare.

În acest sens, se reține faptul că, prin Decizia nr. 1.233 din 18 martie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/1/2014, a fost respinsă contestația formulată împotriva Hotărârii Plenului CSM nr. 665 din 10 iunie 2014 de către contestatoarea A..

Or, potrivit art. 21 din Constituția României, "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."

De asemenea, în conformitate cu art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, "1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, ..."

În aceste condiții, respingerea de plano a contestației formulate împotriva modului de desfășurare a interviului ar echivala cu o îngrădire nepermisă a accesului la justiție, drept fundamental consacrat deopotrivă în Constituția României și în Convenție.

Pe fondul contestației, Înalta Curte reține că principalul motiv de critică invocat de contestatoare este acela că, în timpul intervievării sale, între membrii CSM au avut loc discuții referitoare la modalitatea de adresare a întrebărilor, discuții pe care contestatoarea le-a perceput ca fiind tensionate și dovedind lipsă de obiectivitate.

Potrivit reglementării date de art. 25 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 74 din 31 ianuarie 2012, modif., proba interviului nu este una caracterizată de formalism.

Astfel, la alin. (3) al art. 25 se stipulează că, "În cadrul probei interviului, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii evaluează aspecte referitoare la integritatea candidaților", iar la alin. (5), se precizează că "Evaluarea integrității candidaților se face pe baza raportului întocmit de Inspecția Judiciară sub acest aspect, precum și a răspunsurilor primite de la candidat la întrebările puse acestuia pe baza acestui raport, ... și a aspectelor ridicate în cadrul discuțiilor."

De asemenea, Regulamentul prevede participarea la interviu și a unui psiholog acreditat, cu rol consultativ, acesta putând adresa întrebări candidaților, în scopul evaluării motivației și competențelor umane și sociale ale acestora.

Contestatoarea nu a dovedit în cauză aspecte de nelegalitate a desfășurării probei interviului sau faptul că discuțiile dintre membrii Consiliului Superior al Magistraturii au fost de natură să influențeze prestația candidatei și, în consecință, notele acordate, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 26 alin. (1), 4 din Regulament, punctajele acordate la interviu de fiecare membru al CSM se stabilesc pe criterii stricte, iar punctajul final "se calculează ca medie aritmetică a punctajelor acordate de fiecare dintre membrii Consiliului Superior al Magistraturii prezenți".

În plus, așa cum Înalta Curte a arătat în mod constant, este de principiu faptul că instanța de judecată nu se poate substitui unei comisii de examen sau de concurs în dreptul său de apreciere consacrat prin lege sau regulament, neputând proceda la acordarea unui alt punctaj decât cel stabilit de comisia de concurs (în speță, de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii).

Față de aceste împrejurări de fapt și de drept, contestația apare ca fiind nefondată.

III. Soluția și temeiul juridic al acesteia

În baza art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția inadmisibilității contestației, invocată prin întâmpinare.

În baza dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 rep., va respinge ca nefondată contestația formulată de contestatoarea A..