ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 982/2007

Asupra recursului civil de față, Prin sentința civilă nr. 732/25 septembrie 2006, Tribunalul Constanța a admis cererea reclamantului Ministerul Administrației și Internelor, Direcția Generală de Pașapoarte București și a dispus restrângerea exercitării dreptului la libera circulație a pârâtei S.Z. pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene, pe o perioadă de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că pârâta a fost returnată de pe teritoriul Italiei, în baza unui tratat de readmisie, încheiat de România cu Italia, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 38 lit. a) coroborate cu art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005, privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate.

Prin decizia nr. 347/C din 22 noiembrie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, a admis apelul pârâtei S.Z., a schimbat în tot sentința civilă nr. 732 din 25 septembrie 2006 a Tribunalului Constanța, în sensul că a respins cererea reclamantei Direcția Generală de Pașapoarte București. Instanța de apel a reținut că, recurenta nu se afla în condițiile de ședere ilegală pe teritoriul statului italian și față de faptul că decretul de expulzare a fost anulat de către Judecătorul de Pace din Perugia, conform legilor italiene, s-a ajuns la soluția de respingere a acțiunii reclamantului. Împotriva acestei ultime decizii, m termen legal, a declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte București, invocând motivul prev. de art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc.

civ. Se susține în esență, că decizia instanței de apel a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 38 lit. a) și 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005, că dreptul la libera circulație a cetățenilor români în străinătate trebuie asigurat de respectarea condițiilor stabilite prin această lege, libertatea de circulație neavând un caracter absolut și că prevederile art. 52 din lege și-au încetat aplicabilitatea cu începere de la data aderării României la Uniunea Europeană, astfel că se impune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate în privința pârâtei numai în statul din care a fost returnată respectiv Italia. Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din Legea nr. 248/2005, prin această lege sunt stabilite condițiile în care cetățenii români își pot exercita dreptul la liberă circulație în străinătate, precum și limitele exercitării acestui drept, iar potrivit art. 5 din același act normativ, pe perioada șederii în străinătate cetățenii români au obligația de a respecta legislația României, a statului în care se află și să nu desfășoare activități de natură să compromită imaginea României. Faptul că, prin art. 6 1 alin. (l) din Legea nr. 248/2005, astfel cum a fost modificată și completată prin O.U.G. nr. 96/2006, s-a prevăzut că este document de călătorie cartea de identitate valabilă, pentru cetățenii români care călătoresc în statele membre ale Uniunii Europene și nu este de natură a înlătura obligativitatea respectării condițiilor în care își pot exercita dreptul la liberă circulație în străinătate.

Pe de altă parte, au rămas pe deplin aplicabile prevederile art. 38 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 248/2005, conform cărora, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani, cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat, în baza unui acord de readmisie, încheiat între România și acel stat. Este adevărat însă că, și-au încetat aplicabilitatea prevederile art. 52 din aceeași lege, urmare a aderării României la Uniunea Europeană, astfel că măsura restrângerii dreptului la liberă circulație în străinătate nu mai poate fi dispusă pentru toate statele membre ale Uniunii Europene. În speță, se reține că la 24 ianuarie 2006, intimata a fost expulzată de pe teritoriul Italiei pentru ședere ilegală și i s-a interzis reintrarea în respectivul stat pe o perioadă de 10 ani.

Împotriva măsurii de expulzare intimata a formulat recurs, ce a fost admis și pe cale de consecință, s-a anulat decretul de expulzare. Ca efect al anulării decretului de expulzare i s-a eliberat permisul de ședere pentru străini nr. L 108028 anexat la dosarul cauzei, prin care se face dovada că s-a înlăturat interdicția respectivă. Față de împrejurarea că, intimata nu se află în condiții de ședere ilegală pe teritoriul Italiei și că decretul de expulzare a fost anulat de către Judecătorul de Pace din Perugia, corect instanța de apel a reținut că, nu se mai impune restrângerea exercitării dreptului la libera circulație a intimatei pârâte pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene și a respins acțiunea.

Pentru considerentele expuse, recursul declarat de reclamantă va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 347/C din 22 noiembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, azi, 05.02.2007. 4