ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3094/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3094/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr. 3094/2015
Asupra cererii de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/1/2015, reclamantul A., persoană privată de libertate, a chemat în judecată pe pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Administrația Națională a Penitenciarelor și Agenția Națională de Administrare Fiscală solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună:
- anularea actului administrativ emis de Statul Român, prin organul financiar debitor, Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Națională a Penitenciarelor, la data de 30 septembrie 2009;
- luarea unor măsuri speciale, respectiv: cercetarea la fața locului a actului juridic intelectual; identificarea reală a actului administrativ și rectificarea în cartea funciară; obligarea pârâtului la repararea prejudiciului, la ridicarea și sigilarea mijloacelor materiale de probe care au servit la finalizarea acțiunii civile din 7 octombrie 2008 în Dosarul nr. x/3/2007.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a expus pe larg, într-o manieră incoerentă, problemele care îl preocupă, susținând că pârâții au profitat de situația sa precară, lipsită de apărare și au încheiat acte de tranzacție pentru bunurile sale, fără acordul scris al acestuia și fără a lua în prealabil măsurile de conservare/sigilare a „mijloacelor materiale de probă”.
Prin întâmpinare, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, inadmisibilitatea acțiunii și excepția lipsa calității sale procesual pasive.
Prin cererea depusă la dosar, pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor a solicitat ca reclamantul să-și precizeze obiectul și temeiul de drept al cererii de chemare în judecată și să specifice clar măsurile speciale pe care dorește ca instanța să le dispună, întrucât noțiunile invocate în cerere sunt fără logică juridică și aplicabilitate.
Prin adresa întocmită la data de 24 septembrie 2015, Înalta Curte a pus în vedere reclamantului A., aflat în stare de detenție la Penitenciarul Slobozia, să-și precizeze obiectul cererii și temeiul de drept.
Cu adresa din 2 octombrie 2015, însoțită de procesul-verbal din 29.09.2015, Penitenciarul Slobozia a returnat corespondența transmisă de instanță, precizând că reclamantul refuză primirea.
II. Examinând cererea de chemare în judecată de față, Înalta Curte constată că este inadmisibilă.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat cât și public”.
Din petitul și motivarea cererii de chemare în judecată nu rezultă că reclamantul se încadrează în ipoteza legală sus indicată, solicitările sale excedând materiei contenciosului administrativ.
Caracterul pretențiilor sale nu permite încadrarea lor în niciuna dintre cauzele avute în vedere de legiuitor în dispozițiile art. 94-96 C. proc. civ., situație față de care demersul judiciar al reclamantului este inadmisibil.
De altfel, nici nu poate fi identificat un obiect care să intre în competența generală a instanțelor judecătorești, petentul refuzând să răspundă solicitării instanței de a-și preciza obiectul cererii deduse judecății.
La pronunțarea acestei soluții, Înalta Curte are în vedere respectarea principiului disponibilității părții, specific procesului civil, în temeiul căruia reclamantul și-a ales calea procedurală (contenciosul administrativ).
În raport de argumentele prezentate anterior, Înalta Curte va respinge cererea ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea formulată de A., în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Administrația Națională a Penitenciarelor și Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2015.