ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3062/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3062/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr. 3062/2015
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Arad sub nr. x/108/2013, la data de 12.09.2013, precizată la data de 26.09.2013, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Registrul Auto Român, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor din cadrul Instituției Prefectului Județului Arad, B. și C., pentru a se dispune obligarea primului pârât, prin Registrul Auto Român Arad să procedeze la întocmirea actelor necesare pentru înmatricularea autovehiculului fabricat în 2006, de culoare neagră, și să finalizeze activitățile specifice care condiționează înmatricularea acestei mașini, obligarea pârâtului de rang 2 la radierea autoturismului din baza de date a autovehiculelor furate și la înmatricularea acestuia, fără cheltuieli de judecată.
Soluția instanței de fond
Prin sentința nr 20 din data de 22 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea formulată și precizată reclamantul A., împotriva pârâților Registrul Auto Român, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor din cadrul Instituției Prefectului Județului Arad, B. și C.
Recursul.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul A.
În contextul unei succinte expuneri a situației de fapt s-a solicitat a se constata că în mod greșit cererea sa a fost considerată ca fiind tardiv introdusă.
Recursul nu a fost întemeiat in drept
Procedura în fața instanței de recurs
Prin raportul întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., s-a apreciat că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute sub sancțiunea nulității, respectiv cele prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (2) C. proc. civ.; recursul nu a fost încadrat de către recurent în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., iar la cererea de recurs nu a fost atașată și nici depusă ulterior dovada achitării taxei de timbru, conform legii.
Considerentele și soluția instanței de recurs cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate in principiu ale cererii de recurs.
Argumentele de fapt și de drept relevante.
Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de față, Înalta Curte constată neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (2) C. proc. civ. sub sancțiunea nulității, întrucât recursului nu a fost întemeiat în drept și nu a fost legal timbrat.
Dispozițiile art. 33 alin. (1) și alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, recurentului i se pune în vedere, în cazul recursului, în condițiile art. XV alin. (2) raportat la dispozițiile art. XVIII alin. (2) și (3) din Legea nr. 2/2013, obligația de timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.
Aceasta obligație i-a fost pusă in vedere atât prin comunicarea aflată la dosar, cât și prin raportul asupra admisibilității în principiu.
Înalta Curte constată, de asemenea, că cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., în condițiile în care nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, deși prin aceeași rezoluție din data de 1 aprilie 2014 s-a solicitat recurentului, sub sancțiunea nulității, modificarea/completarea cererii, în termenul legal, de 10 zile de la comunicare, inclusiv sub aspectul indicării temeiului de drept.
Dezvoltarea motivelor de nelegalitate a hotărârii recurate, presupune încadrarea lor într-unul din motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. în lipsa acestor mențiuni Înalta Curte neputând exercita controlul judiciar.
De asemenea, se reține că, nici în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., nu au fost identificate din oficiu motive de casare.
Văzând dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., în conformitate cu care la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 486 alin. (3) care dispun că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de A. împotriva sentinței nr 20 din data de 22 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2015.