ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1782/2020

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara, sub nr. x/22.11.2018, reclamanta A. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții Instituția Prefectului Județului Timiș - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Județului Timiș și Registrul Auto Român-RA, să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună obligarea pârâtei 2 la eliberarea cărții de identitate, a certificatului de autenticitate și a dovezii de efectuarea ITP pentru auto marca x; obligarea pârâtului 1 la înmatricularea autovehiculului menționat. Prin sentința civilă nr. 4196/09.04.2019, pronunțată în acest dosar, Judecătoria Timișoara a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a acțiunii reclamantei, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând în esență, că, raportat la obiectul acțiunii, litigiul este unul de contencios administrativ, fiind incidente prevederile art. 10 alin. (1) teza a II a din Legea nr. 554/2004. În aceste împrejurări, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara, sub nr. x/2018, la data de 28.05.2019.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 213 din 4 iulie 2019 Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Instituția Prefectului Județului Timiș - Serviciul Public Comunitar, Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Timiș, având ca obiect - obligație de a face.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 213 din 04 iulie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate, criticile formulate putând fi încadrate în dispozițiile art. 488 alinș1 pct. 8 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, în esență, recurenta-reclamantă a arătat că instanța de fond nu a ținut seama de dispoziția sentinței penale nr. 380/04.03.2016, pronunțată de Judecătoria Cluj Napoca, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1044/A/22.09.2016, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, ambele în dosarul nr. x/2015, prin care s-a statuat în mod definitiv cu privire la autoturismul din litigiu, fiind restituit reclamantei, constatându-se că este cumpărată de bună credință, având o situație preferabilă în defavoarea proprietarului (în cauză) societățile italiene. Instanța de fond a reținut doar dispozițiile prin care au fost desființate actele de proveniență a autovehiculului, ca fiind false. În opinia recurentei-reclamante, mențiunea emisă de Interpol cu privire la faptul că autoturismul achiziționat de reclamantă figurează în baza de date ca furat, fiind dat în urmărire nu mai produce efecte atâta timp cât situația juridică a autovehiculului a fost tranșată în mod definitiv, fiind obligația autorităților competente de a ridica această mențiune la rămânerea definitivă a sentinței penale.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 11.09.2019, intimata-pârâtă Registrul Auto Român-RAR- a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând coordonatele esențiale ale cauzei. În opinia autorității intimate, întrucât autovehiculul deținut de recurenta-reclamantă figurează ca fiind furat, refuzul efectuării prestațiilor specifice nu este nejustificat, ci conform dispozițiilor pct. 9 Cap. II al Anexei Ordinului Ministrului Transporturilor Construcțiilor și Turismului nr. 2132/2005.

Procedura derulată în recurs Prin Rezoluția din 17.10.2019 a Completului investit cu soluționarea cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., a fost stabilit termen de judecată la 11.03.2020 pentru soluționarea recursului în ședință publică.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare și dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Recurenta-reclamantă A. a investit instanța de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută de art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004, cu o cerere prin care a solicitat obligarea autorității intimate pârâte la eliberarea cărții de identitate, a certificatului de autenticitate și a dovezii de efectuare a inspecției tehnice periodice pentru autoturismul marca x, finalitatea demersului judiciar fiind înmatricularea autovehiculului marca x, tip B., cu nr. de identificare x, achiziționat de la numitul C.. Potrivit situației de fapt, se reține, în esență, că recurenta-reclamantă a achiziționat autovehiculul în litigiu în luna mai 2014, ca urmare a vizualizării anunțului publicat pe site-ul www.x.ro. Ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare, Inspectoratul de Poliție al județului Cluj - Serviciul de Investigații Criminale s-a sesizat din oficiu sub aspectul săvârșirii unor infracțiuni de complicitate la înșelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals cu privire la activitatea infracțională a mai multor persoane, printre care și C., fapt ce a condus la constituirea unui dosar penal (nr. x/2015) și pronunțarea sentinței penale nr. 380/04.03.2016 de către Judecătoria Cluj Napoca, devenită definitivă prin decizia penală nr. 1044/A/22.09.2016 a Curții de Apel Cluj - hotărâre prin care s-a constatat că reclamanta este cumpărător de bună-credință și s-a dispus restituirea autoturismului. Soluționând cauza, curtea de apel a respins cererea ca neîntemeiată, reținând că refuzul autorităților publice pârâte de a răspunde în mod favorabil solicitărilor reclamantei este unul justificat, deoarece certificatul de autenticitate solicitat și, respectiv, cartea de identitate nu pot fi eliberate de RAR, având în vedere că activitatea de certificare a autenticității unui vehicul presupune și îndeplinirea cerinței atestării faptului că formularul-tip al documentului care confirmă înmatricularea anterioară a vehiculului, eliberat de autoritățile competente din țara de proveniență, este autentic. De asemenea, nu se poate proceda la înmatricularea autovehiculelor reclamate ca fiind furate în România sau în străinătate și date în urmărire. Soluția instanței de fond este însușită și de instanța de control judiciar, întrucât reflectă interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente situației de fapt necontestată de către părți. Reevaluând materialul probator pentru a răspunde criticilor formulate în recurs, Înalta Curte constată că, în mod corect instanța de fond a apreciat că refuzul autorității intimate de a soluționa cererea recurentei-reclamante privind omologarea și certificarea autenticității autovehiculului marca x B. este unul justificat. Astfel, potrivit art. 8 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004, "se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim". Nesoluționarea în termenul legal a unei cereri este definită de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 drept faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen, iar refuzul nejustificat de a soluționa o cerere este definit de lit. i) a aceluiași articol ca fiind exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane. În sensul prevederii legale menționate mai sus, refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri constă numai în manifestarea, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea petiționarului, iar excesul de putere este definit de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor. Nu orice refuz poate fi considerat nejustificat, ci numai cel emis cu exces de putere, adică ilegal în mod subiectiv, prin raportare la drepturile și libertățile cetățenilor, iar faptul că solicitările reclamantei nu au fost soluționate în modalitatea pretinsă de acesta nu reprezintă un refuz nejustificat în sensul Legii nr. 554/2004. În speță, analizând refuzul autorității intimate de a rezolva cererea recurentei-reclamante, în raport de dispozițiile legale incidente, respectiv dispozițiile O.G. nr. 78/2000 privind omologarea, eliberarea cărții de identitate și certificarea autenticității vehiculelor rutiere în vederea comercializării, înmatriculării sau înregistrării acestora în România, precum și dispozițiile H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, Înalta Curte reține că dreptul de apreciere al autorității a fost exprimat în limitele marjei de apreciere conferită de lege. Astfel, potrivit art. 1 alin. (1) din O.G. nr. 78/2000, privind omologarea, eliberarea cărții de identitate și certificarea autenticității vehiculelor rutiere în vederea comercializării, înmatriculării sau înregistrării acestora în România, cu modificările și completările ulterioare: "Vehiculele rutiere pot fi comercializate, înmatriculate sau înregistrate în România numai după omologarea și certificarea autenticității acestora, după caz, de către Regia Autonomă "Registrul Auto Român", denumită în continuare R.A.R., organism tehnic specializat al Ministerului Transporturilor și Infrastructurii". Conform disp. art. 1 1 pct. 7 și 8 din O.G. nr. 78/2000: "În sensul prezentei ordonanțe termenii de mai jos au următorul înțeles: 7. cartea de identitate a vehiculului - document eliberat de R.A.R., care atestă faptul că un vehicul a fost omologat și îndeplinește condițiile tehnice privind siguranța circulației, protecția mediului și folosința conform destinației; 8. certificat de autenticitate - document eliberat de R.A.R. pentru un vehicul care a corespuns verificărilor efectuate la certificarea autenticității;" Art. 12 alin. (1) din O.G. nr. 78/2000 prevede că: "(1) Vehiculele rutiere prezentate în vederea omologării individuale sau eliberării cărții de identitate a vehiculului, care nu pot fi identificate de R.A.R. din cauza lipsei sau modificării numerelor de identificare a acestora, așa cum au fost ele realizate de către constructor sau de către autoritățile competente, după caz, nu pot obține eliberarea cărții de identitate a vehiculului și nici eliberarea certificatului de autenticitate", iar conform art. 13 alin. (2), (4), (5) și (6) din O.G. nr. 78/2000: "(2) Certificarea autenticității unui vehicul rutier constă, după caz, în: a) atestarea faptului că principalele sale elemente de identificare sunt originale și/sau nu au fost supuse unor modificări neautorizate; b) atestarea identității vehiculului în raport cu datele menționate în cartea de identitate a acestuia; d) atestarea faptului că formularul-tip al documentului care confirmă înmatricularea anterioară a vehiculului, eliberat de autoritățile competente din țara de proveniență, este autentic (numai pentru vehiculele aflate la prima înmatriculare în România). (4) Certificarea autenticității se efectuează pentru: a) vehiculele rutiere utilizate supuse omologării individuale în vederea primei înmatriculări în România; (...) (5) Pentru vehiculele care corespund din punctul de vedere al certificării autenticității, RAR eliberează un certificat de autenticitate. (6) Pentru vehiculele care nu corespund din punctul de vedere al certificării autenticității, în raportul de verificare eliberat se menționează motivele deciziei RAR." De asemenea, disp. art. 21 alin. (2) din H.G. nr. 1391/2006, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice statuează că: "Autovehiculele și remorcile reclamate ca fiind furate în România sau în străinătate și date în urmărire de Inspectoratul General al Poliției Române nu se înmatriculează." Din dispozițiile legale sus arătate rezultă că certificatul de autenticitate poate fi eliberat de RAR, doar dacă este îndeplinită și cerința atestării faptului că formularul-tip al documentului care confirmă înmatricularea anterioară a vehiculului, eliberat de autoritățile competente din țara de proveniență, este autentic. De asemenea, nu se poate proceda la înmatricularea unui autovehicul care apare în baza de date reclamat ca furat în străinătate sau în România și dat în urmărire. Or, în speță, după cum rezultă din înscrisul existent la dosarului Judecătoriei Timișoara, emis de Interpol, autovehiculul achiziționat de recurenta-reclamantă A. figurează în baza de date ca furat, fiind dat în urmărire - mențiune ce vizează perioada 04.06.2014-29.05.2024. Totodată, Înalta Curte reține și că prin hotărârile penale de care se prevalează recurenta-reclamantă, au fost desființate actele de proveniență a autovehiculului, acestea fiind falsificate, astfel că în prezent, pentru autovehiculul respectiv nu există acte de proveniență legală care să permită emiterea certificatului de autenticitate. Prin urmare, fiind prevăzută de lege posibilitatea intimatei-pârâte de a refuza în condiții concrete eliberarea certificatului de autenticitate, rezultă că dreptul de apreciere al autorității a fost exprimat pentru realizarea unor scopuri justificate de un interes public. Astfel, dezlegarea dată litigiului cu care a fost investită prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele arătate, nefiind identificate motive de casare a hotărârii recurate, Înalta Curte, în baza art. 496 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.