ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1022/2018

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 3 februarie 2006, reclamanta A. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 447 din data de 23 octombrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

La termenul de judecată din data de 9 noiembrie 2006, instanța a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 243 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., având în vedere că prin sentința comercială nr. 2193 din data de 9 noiembrie 2015 pronunțată de Tribunalul București s-a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului asupra reclamantei A. S.A.

Prin încheierea din data de 11 noiembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a menținut măsura suspendării, constatând că prin sentința nr. 2777 din data de 1 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul București a fost confirmat planul de reorganizare al recurentei-reclamante. Sentința a rămas irevocabilă prin decizia nr. 949 din 29 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel București.

Prin rezoluția din data de 1 februarie 2018, potrivit dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, pentru a se verifica dacă sunt întrunite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

Analizând excepția perimării, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, timp de un an.

În speță, prin încheierea de ședință din data de 9 noiembrie 2006 judecata cauzei a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 243 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., față de împrejurarea că prin sentința comercială nr. 2193 din 9 noiembrie 2015 pronunțată de Tribunalul București s-a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului asupra reclamantei A. S.A.. Măsura suspendării a fost menținută prin încheierea din data de 11 noiembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Acest caz de suspendare a judecății urmărește acordarea posibilității celor interesați de a lua măsurile necesare în vederea continuării procesului, prin introducerea în cauză a administratorului sau lichidatorului judiciar, prin prevederea acestui caz de suspendare de drept a judecății intenția legiuitorului fiind aceea de a conferi părților o perioadă de timp pentru ca persoana îndreptățită în temeiul legii (administrator sau lichidator judiciar) să poată prelua acțiunea debitorului, în vederea asigurării unei protecții corespunzătoare a intereselor acestuia.

Dat fiind temeiul de drept al suspendării, respectiv dispozițiile art. 243 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pricina trebuia repusă pe rol în condițiile art. 245 pct. 2 C. proc. civ., în sensul că judecata putea fi reîncepută prin cererea de redeschidere, făcută cu arătarea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar.

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., perimarea operează de drept, cu condiția ca, timp de un an să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Singura derogare pe care o face legiuitorul pentru ipotezele reglementate de art. 243 C. proc. civ. vizează suspendarea cursului perimării pe o perioadă de 3 luni, sub condiția însă, ca respectivele situații având ca efect prorogarea termenului, să fi intervenit în cele din urmă 6 luni ale termenului de perimare.

Astfel, art. 250 alin. (2) C. proc. civ. prevede că: în cazurile prevăzute de art. 243, cursul perimării este suspendat timp de 3 luni de la data când s-au petrecut faptele care au prilejuit suspendarea judecății, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 6 luni ale termenului de perimare.

În speță, nu se regăsește vreo astfel de situație, care să fi condus la prelungirea termenului de perimare.

Termenul de perimare a început să curgă de la data la care s-a oprit cursul judecății în temeiul prevederilor art. 243 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmare a deschiderii procedurii reorganizării judiciare a recurentei-reclamante prin sentința comercială nr. 2193 din 9 noiembrie 2015 pronunțată de Tribunalul București, rămasă irevocabilă prin încheierea din data de 14 februarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, prin care s-a luat act de renunțarea la judecata recursului declarat împotriva sentinței pronunțate de tribunal.

Astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului, se constată a fi cumulativ îndeplinite cerințele perimării, respectiv, pricina a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege, de la momentul suspendării și până la data repunerii pe rol a cauzei trecând mai mult de un an, timp în care niciuna dintre părți nu a întreprins vreun demers pentru continuarea judecății și nici nu a fost făcută dovada existenței vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare.

Cum cauza a rămas în nelucrare din vina părților pe perioada prevăzută de lege, Înalta Curte constată că a operat sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., judecata recursului declarat de reclamanta A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 447 din data de 23 octombrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă fiind perimată de drept.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 447 din data de 23 octombrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 martie 2018.