ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3882/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 209

din 21 iunie 2006, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.A., a obligat

pârâtul Ministerul Administrației și Internelor să emită actul de încetare a

raporturilor de serviciu cu reclamantul, pentru pensionare anticipată, în baza art.

17 lit. b) din Legea nr. 179/2004 și să depună dosarul de pensionare la Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor, pentru obținerea pensiei de

serviciu anticipate.

Pentru a hotărî astfel, a

reținut că reclamantul a fost încadrat cu gradul profesional de subcomisar de

poliție la Brigada de Combatere a Criminalității Organizată din Inspectoratul

General al Poliției Române și că în mod corect, la data de 21 noiembrie 2005,

reclamantul a solicitat prin adresa nr. 143387, pârâtului, încetarea

raporturilor de serviciu și pensionarea anticipată cu pensie de serviciu,

deoarece acesta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 17 lit. b) din Legea nr.

179/2004, privind pensiile de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale

polițiștilor.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Ministerul Administrației și Internelor, criticând-o ca

nelegală și netemeinică, întrucât instanța curții de apel a pronunțat-o cu

greșita aplicare a legii.

Acest fapt s-a datorat

interpretării eronate a instanței, constând în aceea că momentul formulării

cererii nu are relevanță sub aspectul îndeplinirii condițiilor de pensionare.

Se apreciază de recurent că nu are importanță faptul că intimata-reclamantă nu

avea cum să prevadă că legislația se va schimba, astfel că nu influențează cu

nimic hotărârea sa juridică.

De asemenea, se critică

hotărârea judecătorească și pentru faptul că la soluționarea cauzei nu s-a

ținut cont de incidența dispozițiilor Legii nr. 179/2004, care instituie

condițiile pe care trebuie să le îndeplinească polițiștii, pentru a beneficia

de pensie anticipată.

Recursul este nefondat și va

fi respins.

Examinând actele dosarului

și în raport cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de

Casație și Justiție reține următoarele:

De necontestat este faptul

că intimatul-reclamant a depus cererea de pensie anticipată, la 21 noiembrie

2005; prin urmare, dreptul său a luat naștere la această dată.

Condițiile de care se face

vorbire în recurs pentru obținerea pensiei anticipate, trebuiau să existe la data

depunerii acestei cereri, legea aplicabilă în speță fiind cea în vigoare la

acea dată. Din actele depuse rezultă fără putință de tăgadă că intimatul-reclamant

îndeplinea aceste condiții la data depunerii cererii sale, faptul că ulterior

legislația s-a modificat, neavând relevanță în cauza de față.

Altfel, ar fi însemnat ca

intimatul să fie discriminat în raport cu aceste persoane aflate în situații

identice și care au beneficiat de dispozițiile legale în vigoare la data

depunerii cererilor.

Dreptul intimatului a

existat la momentul depunerii cererii, este justificat și prevăzut de lege;

prin urmare, data acordării acestuia nu are relevanță juridică.

Prin urmare, în speță,

corect instanța de fond a apreciat ca fiind aplicabile dispozițiile Legii nr. 179/2004,

art. 17 lit. b), restul cererilor depuse după data de 23 decembrie 2005, să fie

soluționate conform dispozițiilor O.U.G. nr. 185/2005, pentru modificarea art. 17

lit. b) din Legea nr. 179/2004 privind pensiile de stat și alte drepturi de

asigurări sociale ale polițiștilor.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală

și temeinică, motiv pentru care recursul declarat de Ministerul Administrației

și Internelor se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței nr. 209 din 21

iunie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 noiembrie 2006.