Decizia nr. 2595/2007 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 31 martie 2006, reclamantele I.(D.).R.L. și D.C. au chemat în judecată pe pârâtul Municipiul București, prin Primarul General, solicitând obligarea acestuia la soluționarea cererii de restituire în natură a imobilului situat în București, și la plata unor daune cominatorii de 100 Ron/zi de întârziere. În motivarea acțiunii, întemeiate pe art. 25-26 din Legea nr. 10/2001, reclamantele au susținut că pârâtul nu a răspuns la notificarea formulată la 26 iulie 2001 de către D.D.M., tatăl lor, care a decedat la 20 ianuarie 2003. Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 704 din 25 mai 2006, a admis în parte acțiunea și a 1-a obligat pe pârât să răspundă prin dispoziție motivată la notificarea de restituire în natură a imobilului situat în sector 2, formulată la 26 iulie 2001 de către autorul reclamantelor.

Totodată, instanța a respins ca inadmisibil capătul de cerere privitor la acordarea de daune cominatorii. S-a reținut că: - pârâtul nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 23 din Legea nr. 10/2001, deși de la data formulării notificării au trecut aproape 5 ani; - potrivit art. 580 2 și art. 580 3 C. proc. civ., în cazul neîndeplinirii unei obligații de a face, debitorul nu poate fi obligat la daune cominatorii. Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 557 din 17 octombrie 2006, a respins ca nefondat apelul declarat de pârât. S-a reținut că termenul prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001 este imperativ, și nu de recomandare, iar pârâtul a solicitat completarea documentației după expirarea termenului menționat și, oricum, avea posibilitatea respingerii notificării.

Pârâtul a declarat recurs, prin care solicitat modificarea ambelor hotărâri, în sensul respingerii acțiunii. În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susținut că termenul de 60 de zile nu a început să curgă deoarece notificarea nu era însoțită de actele doveditoare prevăzute de lege. Această critică este nefondată pentru că, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, recurentul trebuia să se pronunțe în termen de 60 de zile asupra cererii formulate de autorul reclamantelor, pe baza actelor existente, și nu să tergiverseze soluționarea notificării timp de aproape 5 ani. Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul București, prin Primarul General împotriva deciziei nr. 557/A din 17 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2007.