ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2595/2007

Asupra recursului

de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 31 martie

2006, reclamantele I.(D.).R.L. și D.C. au chemat în judecată pe pârâtul

Municipiul București, prin Primarul General, solicitând obligarea acestuia la

soluționarea cererii de restituire în natură a imobilului situat în București,

și la plata unor daune cominatorii de 100 Ron/zi de întârziere.

În motivarea

acțiunii, întemeiate pe art. 25-26 din Legea nr. 10/2001, reclamantele au

susținut că pârâtul nu a răspuns la notificarea formulată la 26 iulie 2001 de

către D.D.M., tatăl lor, care a decedat la 20 ianuarie 2003.

Tribunalul

București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 704 din 25 mai 2006, a admis

în parte acțiunea și a 1-a obligat pe pârât să răspundă prin dispoziție

motivată la notificarea de restituire în natură a imobilului situat în sector

2, formulată la 26 iulie 2001 de către autorul reclamantelor.

Totodată,

instanța a respins ca inadmisibil capătul de cerere privitor la acordarea de

daune cominatorii.

S-a reținut că:

- pârâtul nu

și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 23 din Legea nr. 10/2001, deși de

la data formulării notificării au trecut aproape 5 ani;

- potrivit art.

580

2

și art. 580

3

C. proc. civ., în cazul neîndeplinirii

unei obligații de a face, debitorul nu poate fi obligat la daune cominatorii.

Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin

decizia nr. 557 din 17 octombrie 2006, a respins ca nefondat apelul declarat de

pârât.

S-a reținut că

termenul prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001 este imperativ, și nu de

recomandare, iar pârâtul a solicitat completarea documentației după expirarea

termenului menționat și, oricum, avea posibilitatea respingerii notificării.

Pârâtul a

declarat recurs, prin care solicitat modificarea ambelor hotărâri, în sensul

respingerii acțiunii.

În motivarea

recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susținut

că termenul de 60 de zile nu a început să curgă deoarece notificarea nu era

însoțită de actele doveditoare prevăzute de lege.

Această critică

este nefondată pentru că, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

recurentul trebuia să se pronunțe în termen de 60 de zile asupra cererii

formulate de autorul reclamantelor, pe baza actelor existente, și nu să

tergiverseze soluționarea notificării timp de aproape 5 ani.

Așa fiind,

conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat,

recursul declarat de pârâtul Municipiul București, prin Primarul General

împotriva deciziei nr. 557/A din 17 octombrie 2006 a Curții de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 martie 2007.