ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 493/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, la data 11

aprilie 2005, reclamanții C.I., C.E., V.M.A., V.I., I.C., R.A., C.V., C.N.,

B.I., I.B., B.Z., B.E., C.V.A., C.A., B.I.O., B.D., S.L.G., S.C., M.I., M.M.,

C.A., H.G., H.C., P.I., P.S., Z.D., Z.M., T.V., T.A., T.M., T.S., în

contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Consiliul Local al comunei

Cășeiu, au solicitat să se constate nulitatea absolută și parțială a Anexei nr.

24 la H.G. nr. 969/2002, precum și a Hotărârii Consiliului Local al comunei

Cășeiu nr. 27 din data de 27 octombrie 1999 și radierea de pe lista de inventar

a bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Cășeiu, a pct. 11 - „Bloc

locuințe din Cășeiu, nr. 251/B” și 12 - „Bloc locuințe din Cășeiu, nr. 52/A”.

Totodată, s-a solicitat restabilirea situației anterioare, respectiv

reincluderea acestor imobile în domeniul privat al statului, cu obligarea

pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanții

susțin că în calitate de chiriași ai apartamentelor din blocurile de locuințe

construite din fondurile de stat, în anii 1980 - 1984, au formulat cerere în

cursul anului 2005, pentru a le cumpăra de la Primăria comunei Cășeiu, în temeiul ar. 7 din Legea nr. 85/1992, republicată. Arată

reclamanții, că cererile le-au fost respinse, cu motivarea că cele două blocuri

de locuințe fac parte din domeniul public de interes local, pe baza unei

hotărâri a Consiliului Local al comunei Cășeiu, publicată în Anexa nr. 24 a H.G. nr. 696/2002.

În cauză a formulat cerere de

intervenție accesorie, în interesul pârâtului Guvernul României, Ministerul

Administrației și Internelor, pe care instanța a încuviințat-o, în principiu,

în ședința publică din 23 iunie 2005.

În apărare, pârâții Guvernul

României și Consiliul Local al comunei Cășeiu au invocat excepția

neîndeplinirii procedurii prealabile expres prevăzute de art. 7 din Legea nr.

554/2004, excepție ridicată și de intervenientul accesoriu Ministerul

Administrației și Internelor.

Prin sentința civilă nr. 455 din

data de 30 iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, s-a admis cererea de intervenție accesorie,

în interesul Guvernului, formulată de Ministerul Administrației și Internelor,

precum și excepția neîndeplinirii procedurii prealabile de către reclamanți,

invocată de pârâți și intervenientul accesoriu, respingând acțiunea formulată,

ca inadmisibilă.

Instanța a reținut că reclamanții nu

au respectat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1), promovând

acțiunea în fața instanței, fără a se adresa mai înainte, pârâților, raportat

și la faptul că H.G. nr. 969/2002 a fost publicată în

M.

Of. nr. 684 bis/16.09.2002

. S-a mai reținut că reclamanții nu se

încadrează în dispozițiile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, pentru a fi

exonerați de îndeplinirea procedurii prealabile, deoarece acel text se referă

la ordonanțe și dispoziții din ordonanțe și nu la hotărâri de guvern sau ale

consiliilor locale. Făcând aplicarea art. 7 alin. (1), raportat la art. 8 alin.

(1) teza I și art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța a respins

acțiunea, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe au

declarat recurs în termen legal, reclamanții C.I., C.E., V.M.A., V.I., I.C.,

R.A., C.V., C.N., B.I., I.B., B.Z., B.E., C.V.A., C.A., B.I.O., B.D., S.L.G.,

S.C., M.I., M.M., C.A., H.G., H.C., P.I., P.S., Z.D., Z.M., T.V., T.A., T.M.,

T.S., solicitând, în prealabil, potrivit art. 103 C. proc. civ., repunerea în termenul de recurs, în condițiile în care, în hotărârea atacată,

pronunțată la data de 30 iunie 2005, s-a menționat că termenul de 15 zile curge

de la pronunțarea hotărârii pentru reclamanții prezenți.

Recurenții-reclamanți au mai indicat

că hotărârea le-a fost comunicată la data de 26 iulie 2005, în raport cu care

recursul declarat și motivat, înregistrat la 3 august 2005, urmează a fi

apreciat ca fiind formulat în termenul legal.

În ceea ce privește conținutul

sentinței atacate, recurenții au susținut, invocând prevederile art. 304 pct. 8

și 9 C. proc. civ., că în mod greșit și cu încălcarea Legii nr. 554/2004 - art.

7 alin. (5), le-a fost respinsă acțiunea, ca inadmisibilă, deoarece în cazul

lor procedura prealabilă nu este obligatorie.

Recurenții au mai arătat că numai în

anul 2005, Consiliul Local Cășeiu le-a adus la cunoștință faptul că locuințele

în discuție sunt trecute în domeniul public al respectivei comune,

producându-le, astfel, o vătămare, prin faptul că nu mai pot cumpăra

apartamentele pe care le ocupă în calitate de chiriași, conform Legii nr.

85/1992.

Examinând recursul de față, în

raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile recurenților și cu

prevederile legale incidente, ca și prin prisma art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține că acesta nu este fondat, stabilind, totodată,

prealabil, că a fost introdus în termenul legal prevăzut de lege, pentru

următoarele considerațiuni.

Înalta Curte, interpretând

prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în spiritul lor și prin

raportare la dispozițiile dreptului comun, respectiv art. 261 alin. (3) și art.

266 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum prevede art. 28 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, reține că și în materia contenciosului administrativ, intenția reală

a legiuitorului este în sensul ca termenul de exercitare a recursului să curgă

de la comunicarea hotărârii. Numai în acest fel se poate asigura, de fapt, o

protecție reală a drepturilor persoanelor nemulțumite de o hotărâre

judecătorească susceptibilă de-a fi atacată pe calea recursului.

Totodată, însă Înalta Curte reține

că nu sunt întemeiate criticile recurenților, în ceea ce privește soluția

instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii lor, ca inadmisibile, pentru

lipsa plângerii prealabile, conform art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Rezultă din actele dosarului că la

data de 11 aprilie 2005, reclamanții au solicitat instanței, constatarea

nulității parțiale a Anexei nr. 24 la H.G. nr. 363/2002, precum și a hotărârii

Consiliului Local al comunei Cășeiu nr. 27 din 27 octombrie 1999 și radierea

bunurilor ce aparțin domeniului public, menționate la pct. 11 și 12, respectiv

blocurile de locuințe construite din fondurile de stat în anii 1980 - 1984.

H.G. nr. 369/2002 a fost publicată

în M. Of. nr. 684 bis/16.09.2002, iar reclamanții au promovat acțiunea de față,

în anul 2005, fără, însă, a se adresa în prealabil, cu reclamație

administrativă, pârâților.

După cum, în mod corect a reținut și

instanța de fond, recurenții-reclamanți nu se pot prevala de dispozițiile art.

7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, pentru a invoca exonerarea de la obligația

îndeplinirii procedurii prealabile, întrucât în respectivul text de lege se

menționează expres, alături de alte câteva cazuri, că numai în cazul acțiunilor

ce privesc drepturile celor vătămați, prin ordonanțe sau dispoziții din

ordonanțe de guvern, nu este obligatorie procedura prealabilă. Există în mod

evident o diferență între hotărârea de guvern și o ordonanță, ceea ce

antrenează și o diferență de regim juridic aplicabil, care, de altfel,

justifică și tratarea distinctă în Legea nr. 554/2004, a acțiunilor în

contencios administrativ introduse de persoanele vătămate, prin ordonanțe sau

dispoziții din ordonanțe, conform art. 9, ceea ce nu face, însă, posibilă includerea

și extrapolarea și asupra altor acte emise de guvern.

Așa fiind, Înalta Curte apreciază că

în mod corect, instanța de fond a respins acțiunea reclamanților-recurenți,

pentru considerentele arătate, criticile formulate nefiind întemeiate.

Conform art. 312 C. proc. civ., se va respinge, așadar, ca nefondat, recursul recurenților-reclamanți, cu

consecința menținerii hotărârii pronunțate de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.I.,

C.E., V.M.A., V.I., I.C., R.A., C.V., C.N., B.I., I.B., B.Z., B.E., C.V.A.,

C.A., B.I.O., B.D., S.L.G., S.C., M.I., M.M., C.A., H.G., H.C., P.I., P.S.,

Z.D., Z.M., T.V., T.A., T.M., T.S. împotriva sentinței civile nr. 455 din 30

iunie 2005, a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 februarie 2006.