ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 493/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, la data 11 aprilie 2005, reclamanții C.I., C.E., V.M.A., V.I., I.C., R.A., C.V., C.N., B.I., I.B., B.Z., B.E., C.V.A., C.A., B.I.O., B.D., S.L.G., S.C., M.I., M.M., C.A., H.G., H.C., P.I., P.S., Z.D., Z.M., T.V., T.A., T.M., T.S., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Consiliul Local al comunei Cășeiu, au solicitat să se constate nulitatea absolută și parțială a Anexei nr. 24 la H.G. nr. 969/2002, precum și a Hotărârii Consiliului Local al comunei Cășeiu nr. 27 din data de 27 octombrie 1999 și radierea de pe lista de inventar a bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Cășeiu, a pct. 11 - „Bloc locuințe din Cășeiu, nr. 251/B” și 12 - „Bloc locuințe din Cășeiu, nr. 52/A”.

Totodată, s-a solicitat restabilirea situației anterioare, respectiv reincluderea acestor imobile în domeniul privat al statului, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii, reclamanții susțin că în calitate de chiriași ai apartamentelor din blocurile de locuințe construite din fondurile de stat, în anii 1980 - 1984, au formulat cerere în cursul anului 2005, pentru a le cumpăra de la Primăria comunei Cășeiu, în temeiul ar. 7 din Legea nr. 85/1992, republicată. Arată reclamanții, că cererile le-au fost respinse, cu motivarea că cele două blocuri de locuințe fac parte din domeniul public de interes local, pe baza unei hotărâri a Consiliului Local al comunei Cășeiu, publicată în Anexa nr. 24 a H.G.

nr. 696/2002. În cauză a formulat cerere de intervenție accesorie, în interesul pârâtului Guvernul României, Ministerul Administrației și Internelor, pe care instanța a încuviințat-o, în principiu, în ședința publică din 23 iunie 2005. În apărare, pârâții Guvernul României și Consiliul Local al comunei Cășeiu au invocat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile expres prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, excepție ridicată și de intervenientul accesoriu Ministerul Administrației și Internelor. Prin sentința civilă nr. 455 din data de 30 iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis cererea de intervenție accesorie, în interesul Guvernului, formulată de Ministerul Administrației și Internelor, precum și excepția neîndeplinirii procedurii prealabile de către reclamanți, invocată de pârâți și intervenientul accesoriu, respingând acțiunea formulată, ca inadmisibilă.

Instanța a reținut că reclamanții nu au respectat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1), promovând acțiunea în fața instanței, fără a se adresa mai înainte, pârâților, raportat și la faptul că H.G. nr. 969/2002 a fost publicată în M. Of. nr. 684 bis/16.09.2002 . S-a mai reținut că reclamanții nu se încadrează în dispozițiile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, pentru a fi exonerați de îndeplinirea procedurii prealabile, deoarece acel text se referă la ordonanțe și dispoziții din ordonanțe și nu la hotărâri de guvern sau ale consiliilor locale. Făcând aplicarea art. 7 alin. (1), raportat la art. 8 alin. (1) teza I și art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța a respins acțiunea, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal, reclamanții C.I., C.E., V.M.A., V.I., I.C., R.A., C.V., C.N., B.I., I.B., B.Z., B.E., C.V.A., C.A., B.I.O., B.D., S.L.G., S.C., M.I., M.M., C.A., H.G., H.C., P.I., P.S., Z.D., Z.M., T.V., T.A., T.M., T.S., solicitând, în prealabil, potrivit art. 103 C. proc. civ., repunerea în termenul de recurs, în condițiile în care, în hotărârea atacată, pronunțată la data de 30 iunie 2005, s-a menționat că termenul de 15 zile curge de la pronunțarea hotărârii pentru reclamanții prezenți. Recurenții-reclamanți au mai indicat că hotărârea le-a fost comunicată la data de 26 iulie 2005, în raport cu care recursul declarat și motivat, înregistrat la 3 august 2005, urmează a fi apreciat ca fiind formulat în termenul legal.

În ceea ce privește conținutul sentinței atacate, recurenții au susținut, invocând prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., că în mod greșit și cu încălcarea Legii nr. 554/2004 - art. 7 alin. (5), le-a fost respinsă acțiunea, ca inadmisibilă, deoarece în cazul lor procedura prealabilă nu este obligatorie. Recurenții au mai arătat că numai în anul 2005, Consiliul Local Cășeiu le-a adus la cunoștință faptul că locuințele în discuție sunt trecute în domeniul public al respectivei comune, producându-le, astfel, o vătămare, prin faptul că nu mai pot cumpăra apartamentele pe care le ocupă în calitate de chiriași, conform Legii nr. 85/1992. Examinând recursul de față, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile recurenților și cu prevederile legale incidente, ca și prin prisma art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte reține că acesta nu este fondat, stabilind, totodată, prealabil, că a fost introdus în termenul legal prevăzut de lege, pentru următoarele considerațiuni. Înalta Curte, interpretând prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în spiritul lor și prin raportare la dispozițiile dreptului comun, respectiv art. 261 alin. (3) și art. 266 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum prevede art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reține că și în materia contenciosului administrativ, intenția reală a legiuitorului este în sensul ca termenul de exercitare a recursului să curgă de la comunicarea hotărârii. Numai în acest fel se poate asigura, de fapt, o protecție reală a drepturilor persoanelor nemulțumite de o hotărâre judecătorească susceptibilă de-a fi atacată pe calea recursului.

Totodată, însă Înalta Curte reține că nu sunt întemeiate criticile recurenților, în ceea ce privește soluția instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii lor, ca inadmisibile, pentru lipsa plângerii prealabile, conform art. 7 din Legea nr. 554/2004. Rezultă din actele dosarului că la data de 11 aprilie 2005, reclamanții au solicitat instanței, constatarea nulității parțiale a Anexei nr. 24 la H.G. nr. 363/2002, precum și a hotărârii Consiliului Local al comunei Cășeiu nr. 27 din 27 octombrie 1999 și radierea bunurilor ce aparțin domeniului public, menționate la pct. 11 și 12, respectiv blocurile de locuințe construite din fondurile de stat în anii 1980 - 1984. H.G. nr. 369/2002 a fost publicată în M. Of.

nr. 684 bis/16.09.2002, iar reclamanții au promovat acțiunea de față, în anul 2005, fără, însă, a se adresa în prealabil, cu reclamație administrativă, pârâților. După cum, în mod corect a reținut și instanța de fond, recurenții-reclamanți nu se pot prevala de dispozițiile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, pentru a invoca exonerarea de la obligația îndeplinirii procedurii prealabile, întrucât în respectivul text de lege se menționează expres, alături de alte câteva cazuri, că numai în cazul acțiunilor ce privesc drepturile celor vătămați, prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe de guvern, nu este obligatorie procedura prealabilă.

Există în mod evident o diferență între hotărârea de guvern și o ordonanță, ceea ce antrenează și o diferență de regim juridic aplicabil, care, de altfel, justifică și tratarea distinctă în Legea nr. 554/2004, a acțiunilor în contencios administrativ introduse de persoanele vătămate, prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, conform art. 9, ceea ce nu face, însă, posibilă includerea și extrapolarea și asupra altor acte emise de guvern. Așa fiind, Înalta Curte apreciază că în mod corect, instanța de fond a respins acțiunea reclamanților-recurenți, pentru considerentele arătate, criticile formulate nefiind întemeiate. Conform art. 312 C. proc. civ., se va respinge, așadar, ca nefondat, recursul recurenților-reclamanți, cu consecința menținerii hotărârii pronunțate de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.I., C.E., V.M.A., V.I., I.C., R.A., C.V., C.N., B.I., I.B., B.Z., B.E., C.V.A., C.A., B.I.O., B.D., S.L.G., S.C., M.I., M.M., C.A., H.G., H.C., P.I., P.S., Z.D., Z.M., T.V., T.A., T.M., T.S. împotriva sentinței civile nr. 455 din 30 iunie 2005, a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2006.