ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3176/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din ședința publică de la 13 aprilie 2006, pronunțată în dosar nr. 1449/44/2005, Curtea de Apel Galați, secția penală, a amânat judecarea apelului declarat de inculpatul O.I. pentru data de 2 mai 2006 și a dispus menținerea arestării preventive în cauză a acestuia în conformitate cu dispozițiile art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. Hotărând astfel, curtea de apel a reținut că inculpatul a fost condamnat, în prima instanță, la pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni, tentativă la omor deosebit de grav și omor, fiind menținut astfel temeiul inițial ce a impus luarea acestei măsuri preventive excepționale prevăzut în art. 143, raportat la art. 148 lit. h) C. proc.

pen. („a săvârșit o infracțiune pentru care lege prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică”). Recursul declarat de inculpat cu solicitarea de a-i fi revocată arestarea preventivă și a se continua procesul penal cu acesta aflat în stare de libertate va fi respins, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare. Potrivit art. 160 b alin. (1) C. proc.

pen., „în cursul judecății instanța verifică periodic dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive” și dispune prin încheiere motivată menținerea acestei măsuri „când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate” [(alin. (3)]. Faptele penale imputate inculpatului au fost confirmate de prima instanță și apreciate ca realizând elementele constitutive a două infracțiuni grave împotriva vieții persoanei, omor și tentativă la omor calificat, ce au impus condamnarea sa în primă instanță la pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare. Ca atare, temeiul prevăzut în art. 143, raportat la art. 148 lit. h) C. proc.

pen., ce a impus inițial luarea măsurii arestării preventive la data de 11 martie 2000 în cursul urmăririi penale se menține și în prezent și justifică în continuare menținerea privării de libertate a inculpatului, fiind îndeplinite și exigențele paragrafului 1 lit. c) al art. 5 din C.E.D.O. În plus, menținerea arestării preventive este justificată în prezent și pentru temeiul nou ce îl constituie garantarea executării condamnării, chiar nedefinitive, aplicată în prima instanță în conformitate cu paragraful 1 lit. b) din același articol al Convenției Europene. Durata relativ îndelungată a procedurii penale și implicit a duratei măsurii arestării preventive s-a datorat complexității deosebite a cauzei în raport cu gravitatea infracțiunilor deduse judecății, urmările acestora și asigurarea tuturor garanțiilor privind dreptul la apărare al inculpatului, fiind realizate la momentul actual și exigențele paragrafului 3 al articolului sus-menționat.

În consecință, soluția adoptată prin încheierea atacată este legală și temeinică, iar reformarea sa nu se justifică. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat inculpatul recurent la suma de 100 lei, din care 40 lei, reprezintă onorariu pentru apărător din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției, cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.I. împotriva încheierii din 13 aprilie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. 1449/44/2005. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 mai 2006.