ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3176/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din ședința publică

de la 13 aprilie 2006, pronunțată în dosar nr. 1449/44/2005, Curtea de Apel

Galați, secția penală, a amânat judecarea apelului declarat de inculpatul

O.I.

pentru data de 2 mai 2006 și a

dispus menținerea arestării preventive în cauză a acestuia în conformitate cu dispozițiile

art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc.

pen.

Hotărând astfel, curtea de apel a

reținut că inculpatul a fost condamnat, în prima instanță, la pedeapsa

rezultantă de 12 ani închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni,

tentativă la omor deosebit de grav și omor, fiind menținut astfel temeiul

inițial ce a impus luarea acestei măsuri preventive excepționale prevăzut în art.

143, raportat la art. 148 lit. h) C. proc. pen. („a săvârșit o infracțiune

pentru care lege prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe

certe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea

publică”).

Recursul declarat de inculpat cu

solicitarea de a-i fi revocată arestarea preventivă și a se continua procesul

penal cu acesta aflat în stare de libertate va fi respins, ca nefondat, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru considerentele

arătate în continuare.

Potrivit art. 160

b

alin.

(1) C. proc. pen., „în cursul judecății instanța verifică periodic dar nu mai

târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive” și

dispune prin încheiere motivată menținerea acestei măsuri „când constată că

temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de

libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate” [(alin.

(3)].

Faptele penale imputate inculpatului

au fost confirmate de prima instanță și apreciate ca realizând elementele constitutive

a două infracțiuni grave împotriva vieții persoanei, omor și tentativă la omor

calificat, ce au impus condamnarea sa în primă instanță la pedeapsa rezultantă

de 12 ani închisoare.

Ca atare, temeiul prevăzut în art. 143,

raportat la art. 148 lit. h) C. proc. pen., ce a impus inițial luarea măsurii

arestării preventive la data de 11 martie 2000 în cursul urmăririi penale se

menține și în prezent și justifică în continuare menținerea privării de

libertate a inculpatului, fiind îndeplinite și exigențele paragrafului 1 lit.

c) al art. 5 din C.E.D.O.

În plus, menținerea arestării

preventive este justificată în prezent și pentru temeiul nou ce îl constituie

garantarea executării condamnării, chiar nedefinitive, aplicată în prima

instanță în conformitate cu paragraful 1 lit. b) din același articol al

Convenției Europene.

Durata relativ îndelungată a

procedurii penale și implicit a duratei măsurii arestării preventive s-a

datorat complexității deosebite a cauzei în raport cu gravitatea infracțiunilor

deduse judecății, urmările acestora și asigurarea tuturor garanțiilor privind dreptul

la apărare al inculpatului, fiind realizate la momentul actual și exigențele paragrafului

3 al articolului sus-menționat.

În consecință, soluția adoptată prin

încheierea atacată este legală și temeinică, iar reformarea sa nu se justifică.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va fi obligat inculpatul recurent la suma de 100 lei, din care 40 lei,

reprezintă onorariu pentru apărător din oficiu avansat din fondul Ministerului

Justiției, cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul O.I. împotriva încheierii din 13 aprilie 2006,

pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. 1449/44/2005.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi  17

mai 2006.