ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 663/2006

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 30 martie 2005 în dosarul nr. 1601/2005, Curtea de Apel Ploiești a dispus suspendarea judecării apelului declarat de apelantul reclamant M.D. împotriva sentinței civile nr. 9359/2004, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 6848/2004. Măsura suspendării a fost dispusă în temeiul dispozițiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea de către instanța de fond a cererii de îndreptare și completare a sentinței apelate, formulată de intimata pârâtă Asociația de Proprietari Ploiești. Împotriva încheierii de suspendare a declarat recurs apelantul M.D.

În motivarea cererii de recurs, recurentul solicită desființarea încheierii atacate și trimiterea cauzei la instanța de apel pentru continuarea judecății, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată și constarea „prescripției dreptului pârâtei intimate (...) de a solicita ceva în afara termenului depășit în baza art. 281 2 teza 1 C. proc. civ.”, cu mențiunea că cererea de îndreptare și completare a unei hotărâri este inadmisibilă după trecerea termenului legal de apel. Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 282 2 C. proc. civ. și, generic, pe dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Din analiza motivelor prezentate, se poate deduce că singurul argument în raport cu care recurentul susține nelegalitatea încheierii vizează împrejurarea că instanța de apel nu a avut în vedere, la data la care a dispus suspendarea, faptul că cererea de completare a sentinței care face obiectul apelului a fost formulată de intimată cu depășirea termenului legal prevăzut de art. 281 2 C. proc. civ. Recursul este nefondat. Instanța de apel a pronunțat încheierea în temeiul dispozițiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ., apreciind că măsura suspendării este necesară până soluționarea cererii de completare. Cum competența soluționării cererii de completare aparține primei instanțe, respectiv Judecătoriei Ploiești, singura în măsură să stabilească dacă această cerere a fost înregistrată în termenul prescris de lege, instanța de apel neavând nici dreptul și, pe cale de consecință nici obligația de a se pronunța asupra acestui aspect.

De altfel, la data de 25 aprilie 2005, prin sentința civilă nr. 3642/2005, Judecătoria Ploiești a soluționat cererea de completare care a justificat încheierea de suspendare pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, astfel încât, conform dispozițiilor art. 244 alin. (2) C. proc. civ., perioada de timp în care dăinuie suspendarea a expirat. Pentru considerentele prezentate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.G., împotriva încheierii din 30 martie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, D. 1601/2005. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2006.