ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 663/2006

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin încheierea pronunțată în

ședința publică din 30 martie 2005 în dosarul nr. 1601/2005, Curtea de Apel

Ploiești a dispus suspendarea judecării apelului declarat de apelantul

reclamant M.D. împotriva sentinței civile nr. 9359/2004, pronunțată de

Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 6848/2004.

Măsura suspendării a fost dispusă în

temeiul dispozițiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea de

către instanța de fond a cererii de îndreptare și completare a sentinței

apelate, formulată de intimata pârâtă Asociația de Proprietari Ploiești.

Împotriva încheierii de suspendare a

declarat recurs apelantul M.D.

În motivarea cererii de recurs,

recurentul solicită desființarea încheierii atacate și trimiterea cauzei la

instanța de apel pentru continuarea judecății, obligarea intimatei la plata

cheltuielilor de judecată și constarea „prescripției dreptului pârâtei intimate

(...) de a solicita ceva în afara termenului depășit în baza art. 281

2

teza 1 C. proc. civ.”, cu mențiunea că cererea de îndreptare și completare a

unei hotărâri este inadmisibilă după trecerea termenului legal de apel.

Recursul a fost întemeiat în drept

pe dispozițiile art. 282

2

C. proc. civ. și, generic, pe dispozițiile

art. 304 C. proc. civ.

Din analiza motivelor prezentate, se

poate deduce că singurul argument în raport cu care recurentul susține

nelegalitatea încheierii vizează împrejurarea că instanța de apel nu a avut în

vedere, la data la care a dispus suspendarea, faptul că cererea de completare a

sentinței care face obiectul apelului a fost formulată de intimată cu depășirea

termenului legal prevăzut de art. 281

2

C. proc. civ.

Recursul este nefondat.

Instanța de apel a pronunțat

încheierea în temeiul dispozițiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ., apreciind că

măsura suspendării este necesară până soluționarea cererii de completare.

Cum competența soluționării cererii

de completare aparține primei instanțe, respectiv Judecătoriei Ploiești,

singura în măsură să stabilească dacă această cerere a fost înregistrată în

termenul prescris de lege, instanța de apel neavând nici dreptul și, pe cale de

consecință nici obligația de a se pronunța asupra acestui aspect.

De altfel, la data de 25 aprilie

2005, prin sentința civilă nr. 3642/2005, Judecătoria Ploiești a soluționat

cererea de completare care a justificat încheierea de suspendare pronunțată de

Curtea de Apel Ploiești, astfel încât, conform dispozițiilor art. 244 alin. (2)

C. proc. civ., perioada de timp în care dăinuie suspendarea a expirat.

Pentru considerentele prezentate, în

temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea urmează să

respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul M.G., împotriva încheierii din 30 martie 2005,

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, D. 1601/2005.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 20 ianuarie 2006.