ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 8/2026
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 8/2026 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2026)
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2026
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția I civilă, la data de 11 septembrie 2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. - în calitate de depozitar al arhivei C. S.A. Filipeștii de Pădure să-i elibereze o adeverință conform Ordinului Ministrului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse nr. 590/2008 pentru aprobarea Procedurii privind modul de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă. Totodată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei să-i elibereze adeverința legală din care să rezulte că, în calitate de lăcătuș mecanic sablator, și-a desfășurat activitatea la C. S.A. în perioada 02.06.1987 - 03.11.1997, în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, conform mențiunilor din carnetul de muncă, respectiv în baza Deciziei nr. 298/09.07.1990, emisă de întreprinderea de D., în prezent C. S.A..
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile Ordinului nr. 50/1990 privind încadrarea în grupe superioare de muncă, precum și celelalte dispoziții legale invocate în acțiune.
Prin sentința civilă nr. 1319 din 19 noiembrie 2024, prima instanță a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată din oficiu, și a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat apel.
Prin încheierea din 19 februarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., respectiv pentru lipsa nejustificată a părților.
La 3 aprilie 2025, reclamantul A. a declarat recurs împotriva încheierii de suspendare, susținând că la termenul la care s-a dispus suspendarea judecării apelului a înaintat instanței o cerere de amânare a judecării cauzei întemeiată pe imposibilitatea de prezentare, iar în subsidiar, în ipoteza respingerii acestei cereri, a solicitat să se ia act de faptul că a transmis concluzii scrise.
Cererea de recurs nu a fost fundamentată în drept.
La dosar nu a fost înregistrată nicio întâmpinare.
Analizând încheierea atacată prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Recurentul-reclamant critică soluția de suspendare a judecării apelului, din perspectiva greșitei interpretări și aplicări a dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., susținându-se, în esență, că prin depunerea actelor la dosar pentru termenul din 19 februarie 2025, respectiv cererea de amânare a judecării cauzei și concluziile scrise, a stăruit în judecarea apelului, măsura suspendării nefiind astfel justificată.
Susținerile recurentului se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care sancționează încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, încadrare efectuată din oficiu.
Verificând încheierea recurată, Înalta Curte constată că, în considerente, instanța de apel a respins cererea de amânare a judecării cauzei, formulată de reclamant pentru imposibilitate de prezentare, întrucât trebuie să se prezinte în alte două dosare aflate pe rolul Judecătoriei Câmpina, cu motivarea că nu se poate lăsa la aprecierea părții în care dosare să se prezinte, deoarece acest lucru influențează temporizarea unor dosare, durata de soluționare, iar părțile au posibilitatea în acest caz să-și asigure substituirea sau de a solicita amânarea pronunțării. În consecință, având în vedere că nu a fost solicitată judecarea cauzei în lipsă, instanța de apel a dispus suspendarea judecării cauzei, conform art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Înalta Curte constată că, în cauză, chestiunea de drept supusă analizei vizează luarea greșită a măsurii suspendării judecării cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora "judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă".
Scopul măsurii suspendării este de a sancționa cu întreruperea judecării cauzei conduita procesuală a părților constând în nepreocuparea efectivă pentru derularea cursului procesului.
Înalta Curte reține că deși recurentul-reclamant nu a solicitat în mod expres judecarea cauzei în lipsă, prin depunerea la dosar a cererii de amânare și a concluziilor scrise, a formulat solicitări principale și subsidiare, motiv pentru care se poate concluziona că intenția părții a fost fără echivoc, aceea de a se judeca apelul.
Prin urmare, această atitudinea procesuală a părții nu justifică prezumția de desistare în soluționarea apelului, care are ca principal scop asigurarea celerității și eficienței procesului, prevenind tergiversarea procedurilor, astfel încât, raportat și la cererile reclamantului din cadrul apelului, Înalta Curte reține că este fondat motivul de recurs invocat în cauză, actele formulate de parte având ca principal scop finalizarea procedurile judiciare demarate.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că au fost aplicate în mod greșit dispozițiile procedurale prevăzute de art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., fiind astfel incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., vătămarea pricinuită părții neputând fi înlăturată decât prin desființarea încheierii, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 496 și art. 497 C. proc. civ., va admite recursul, va casa încheierea și va trimite cauza curții de apel, pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 19 februarie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2023, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 ianuarie 2026.