ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5947/2006

Asupra recursului civil de față; Prin încheierea de ședință din 18 ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. 871/CM/2005, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 266 alin. (3) C. proc. civ., invocată de contestatorul F.M. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Galați a constatat că dispozițiile art. 266 alin. (3) C. proc. civ., a căror neconstituționalitate a fost invocată, nu au legătură cu soluționarea contestației în anulare promovată de contestatorul F.M., întrucât nu s-a pus în discuție o eventuală excepție de tardivitate a promovării contestației, care să justifice nemulțumirea petentului față de faptul că legea nu prevede obligativitatea comunicării hotărârilor și în cazul în care aceasta ar fi necesară pentru curgerea termenului de exercitare a contestației în anulare.

Pe de altă parte, legea nu prevede un anumit termen în cadrul căruia contestația trebuie motivată, contestatorul având posibilitatea a solicita instanței investite cu soluționarea contestației și amânarea judecății pricinii tocmai pentru a se motiva cererea. S-a apreciat că, art. 319 C. proc. civ., stabilește clar că termenul de 15 zile, în care se poate formula contestația în anulare, care curge de la data la care contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, acest termen neputând depăși, însă, un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă. Prin urmare, contestatorul poate solicita eliberarea unei copii a hotărârii, data de la care intra în posesia acesteia fiind momentul de la care se calculează termenul de exercitare a căii de atac a contestației în anulare.

În concluzie, s-a apreciat că atâta vreme cât nu s-a pus în discuție problema tardivității contestației în anulare, invocarea neconstituționalității dispozițiilor art. 266 alin. (3) C. proc. civ., este nejustificată, textul invocat neavând legătură cu soluționarea cauzei. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs contestatorul F.M., iar în ședința publică din 16 iunie 2006, instanța, luând act de cererea intimatei SC R. SA Galați, prin care a solicitat judecata cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. (2) C. proc. civ., a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului, rămânând în pronunțare pe această excepție.

Examinând recursul declarat de recurentul-contestator F.M., instanța îl constată inadmisibil, urmând a dispune respingerea acestuia în consecință, pentru următoarele considerente: Contestatorul a declarat recurs împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, pronunțată prin încheierea din 18 ianuarie 2006, de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. 871/CM/2005, ce are ca obiect contestația în anulare formulată de acesta. Caracterul autonom al încheierii ce face obiectul prezentului recurs, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 266 alin. (3) C. proc. civ., ca inadmisibilă, formulat de contestatorul F.M., este exclus de dispozițiile art. 255 alin. (2) C. proc.

civ. Pe de altă parte, potrivit regulii generale, stabilite prin art.299 teza II C. proc. civ., cu referire la art. 282 alin. (2) din același cod, încheierile pot fi atacate numai odată cu fondul. Legea procesual civilă a stabilit și o excepție de la regula generală menționată, cu referire la încheierile prin care s-a suspendat cursul judecății, situație de strictă interpretare ce nu se regăsește în cauză. Încheierea prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale este supusă regulii generale privitoare la căile de atac, în condițiile stabilite de legea procesual civilă pentru hotărârea ce se va pronunța în cauză, respectiv în soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul F.M.

împotriva deciziei civile nr. 613 din 1 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul civil nr. 241/CM/2005, care va fi o hotărâre irevocabilă, neîncadrându-se, astfel, în categoria hotărârilor prevăzute de art. 299 C. proc. civ., ce ar putea fi susceptibilă de reformare prin declararea unui nou recurs. Prin urmare, neîndeplinită fiind una din cerințele de exercitare a căilor de atac, ce se cer a fi întrunite cumulativ, cu referire la existența unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă de reformare pe calea exercitării recursului, acesta apare ca fiind inadmisibil potrivit dreptului comun. Este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (6) teza II din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea (cu referire la încheierea prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale) poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Însă, prin textul menționat legiuitorul nu a vizat modificarea art. 299 C. proc. civ., ci, din considerente ce țin de soluționarea cu celeritate a cauzelor civile, a înlăturat în acest caz posibilitatea atacării încheierii și cu apel, eliminând această cale intermediară de atac. Încheierea prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale poate fi atacată cu recurs exclusiv în situația pronunțării acesteia în cursul judecării în fond a cauzei sau în calea de atac a apelului și nu în situația pronunțării acesteia în cursul judecării în căile extraordinare de atac, respectiv, recurs, contestație în anulare și revizuire. Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Ca atare, în speță, excepția inadmisibilității recursului se constată a fi întemeiată. Pentru aceste considerente, Curtea va respinge recursul declarat de recurentul-contestator F.M., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul F.M. împotriva încheierii pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în ședința publică din 18 ianuarie 2006 în dosar nr. 871/CM/2005. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2006.