ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.02.2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 858/2015

HOTĂRÂRE
26.02.2015
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 858/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Decizia nr. 858/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul B. a solicitat anularea Deciziei nr. 7 din 14 ianuarie 2013 emisă de pârât, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantă împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 1 noiembrie 2012, cu consecința anulării acestei Note de constatare.

1.1. Soluția primei instanțe;

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3211 din 23 octombrie 2013 a respins acțiunea formulată de reclamanta A. ca neîntemeiată.

1.2. Calea de atac exercitată.

Motivele de casare.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A. solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.

Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 N.C.P.C.

Prima instanță a reținut în mod nelegal, susține recurenta, că nu a justificat cerința impusă de dispozițiile art. 188 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 134/2006, întrucât Nota justificativă din 17 iunie 2011 nu cuprinde detalierea motivelor pentru care s-a optat în vederea existenței cerințelor minime de calificare.

Nota justificativă din 2011 complinește cerința legală încă din preambulul acesteia, arătându-se că cerințele minime de calificare și selecție sunt impuse din necesitatea respectării perioadei de implementare a proiectului.

Experiența anterioară a recurentei în derularea unor astfel de contracte a demonstrat faptul că numai operatorii economici de nivel ridicat pot face față cerințelor impuse.

Deoarece nu a existat nicio contestație din partea candidaților sau potențialilor candidați, este o dovadă a faptului că nu a fost restricționat accesul ofertanților la procedură și nici afectată concurența.

Mai mult, achiziția s-a desfășurat în luna iulie 2011, anterior intrării în vigoare a Ordinului președintelui C. nr. 509/2011 din 28 septembrie 2011, ordin care explicitează semnificația termenului „prevederi restrictive”, astfel că ordinul nu este aplicabil în speță.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Ordinul președintelui C. nr. 509/2011 nu a fost avut în vedere de judecătorul fondului, iar sentința atacată nu a fost întemeiată pe dispozițiile acestui act.

Recurenta-reclamantă a solicitat demonstrarea experienței similare prin prezentarea unui contract de furnizare de produse de natura/complexitatea celui ofertat, care să fie de minim 200.000 lei, ceea ce demonstrează experiența în furnizarea și inscripționarea materialelor promoționale.

Recurenta-reclamantă nu a permis prezentarea mai multor contracte, care prin cumul, să demonstreze experiența similară.

Cerința impusă de recurentă conduce la demonstrarea unei experiențe identice și nu similare, fiind încălcate prevederile art. 9 lit. a) din H.G. nr. 925/2006.

În mod corect s-a reținut de judecătorul fondului că pentru dovedirea experienței similare ofertanții aveau dreptul să prezinte contracte distincte, atât de furnizare, cât și de inscripționare a materialelor promoționale.

În ceea ce privește existența Notei justificative din 17 iunie 2011, aceasta nu cuprinde motivele pentru care s-a impus o cerință restrictivă care permite participarea la licitație a operatorilor care au obținut anterior un contract identic și nu similar.

Față de acestea, în temeiul art. 495 N.C.P.C., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 3211 din 23 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2015.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2017-02-02
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 296/2017
Decizia nr. 296/2017 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Acțiunea judiciară; Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fis
ÎCCJ 2015-10-07
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3043/2015
Decizia nr. 3043/2015 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
ÎCCJ 2017-02-22
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 659/2017
Decizia nr. 659/2017 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei; 1. Obiectul acțiunii deduse judecății; Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Bucureșt
ÎCCJ 2016-10-11
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2519/2016
Decizia nr. 2519/2016 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V
ÎCCJ 2018-06-12
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2469/2018
ța de fond a analizat și a răspuns argumentelor esențiale expuse de părți în susținerea poziției lor procesuale și a prezentat raționamentul logico-juridic ce a stat la baza concluziei sale, exprimată prin soluția dată. Împrejurarea că inst
Sursă