ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 858/2015

Decizia nr. 858/2015 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată; Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul B. a solicitat anularea Deciziei nr. 7 din 14 ianuarie 2013 emisă de pârât, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantă împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 1 noiembrie 2012, cu consecința anulării acestei Note de constatare. 1.1. Soluția primei instanțe; Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3211 din 23 octombrie 2013 a respins acțiunea formulată de reclamanta A. ca neîntemeiată.

1.2. Calea de atac exercitată. Motivele de casare. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A. solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată. Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 N.C.P.C. Prima instanță a reținut în mod nelegal, susține recurenta, că nu a justificat cerința impusă de dispozițiile art. 188 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 134/2006, întrucât Nota justificativă din 17 iunie 2011 nu cuprinde detalierea motivelor pentru care s-a optat în vederea existenței cerințelor minime de calificare. Nota justificativă din 2011 complinește cerința legală încă din preambulul acesteia, arătându-se că cerințele minime de calificare și selecție sunt impuse din necesitatea respectării perioadei de implementare a proiectului.

Experiența anterioară a recurentei în derularea unor astfel de contracte a demonstrat faptul că numai operatorii economici de nivel ridicat pot face față cerințelor impuse. Deoarece nu a existat nicio contestație din partea candidaților sau potențialilor candidați, este o dovadă a faptului că nu a fost restricționat accesul ofertanților la procedură și nici afectată concurența. Mai mult, achiziția s-a desfășurat în luna iulie 2011, anterior intrării în vigoare a Ordinului președintelui C. nr. 509/2011 din 28 septembrie 2011, ordin care explicitează semnificația termenului „prevederi restrictive”, astfel că ordinul nu este aplicabil în speță. II. Analiza motivelor de casare; Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Ordinul președintelui C. nr. 509/2011 nu a fost avut în vedere de judecătorul fondului, iar sentința atacată nu a fost întemeiată pe dispozițiile acestui act. Recurenta-reclamantă a solicitat demonstrarea experienței similare prin prezentarea unui contract de furnizare de produse de natura/complexitatea celui ofertat, care să fie de minim 200.000 lei, ceea ce demonstrează experiența în furnizarea și inscripționarea materialelor promoționale. Recurenta-reclamantă nu a permis prezentarea mai multor contracte, care prin cumul, să demonstreze experiența similară. Cerința impusă de recurentă conduce la demonstrarea unei experiențe identice și nu similare, fiind încălcate prevederile art. 9 lit. a) din H.G.

nr. 925/2006. În mod corect s-a reținut de judecătorul fondului că pentru dovedirea experienței similare ofertanții aveau dreptul să prezinte contracte distincte, atât de furnizare, cât și de inscripționare a materialelor promoționale. În ceea ce privește existența Notei justificative din 17 iunie 2011, aceasta nu cuprinde motivele pentru care s-a impus o cerință restrictivă care permite participarea la licitație a operatorilor care au obținut anterior un contract identic și nu similar. Față de acestea, în temeiul art. 495 N.C.P.C., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 3211 din 23 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2015.