ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8/2015

Decizia nr. 8/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2013, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., constatarea calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârât.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin cererea din 25 mai 2010 adresată A. de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, se solicita verificarea domnului B., în calitate de deținător al titlului de luptător pentru victoria Revoluției din decembrie 1989.

Reclamantul a arătat că pârâtul a fost recrutat inițial la data de 14 septembrie 1974, de către Direcția a III - a, Serviciul 7, Biroul 3, sub numele conspirativ <x> și a fost abandonat în mai 1977, deoarece devenise membru de partid. Cu toate acestea, a fost folosit în continuare de către aceeași direcție în munca de culegere de informații după obținerea aprobării organelor de partid de la sectorul 1 București, adică din data de 06 mai 1977.

Reclamantul a precizat că toate materialele identificate de Direcția Investigații provin din perioada folosirii pârâtului ca sursă membru de partid. Nu s-au identificat documente anterioare, din perioada 1974-1977. A subliniat că Dosarul de rețea nr. x nu are document de abandonare, cel mai recent document fiind datat 02 iunie 1989. Astfel, materialele furnizate pe parcursul colaborării cu organele de securitate care, îndeplinesc prima condiție impusă de legiuitor, provin din cea de-a doua perioadă de colaborare (1977-1989).

A apreciat că relevantă în acest sens este nota din 15 aprilie 1986, în care sursa <x> relatează securității că cetățenii italieni x și y, au lăsat, la plecarea din hotel un pachet pentru doctorul român S. Acest pachet conținea și „revista x" din 02 martie 1986, care avea articolul intitulat, în traducerea aproximativă a sursei, <întuneric la București>, defăimător la adresa condițiilor de trai din capitală, dar și din țară. Față de conținutul acestei delațiuni, a susținut că o asemenea informație adusă la cunoștința securității era de natură să declanșeze cel puțin verificarea, dacă nu chiar urmărirea doctorului român x., cel care era destinatarul pachetului.

O altă semnalare al cărei conținut se circumscrie definiției legale este cea din 18 martie 1986 în care pârâtul informează despre intențiile numitului x, administratorul hotelului x, de a pleca în străinătate, „să lucreze acolo și să-și facă viața lui". Ca urmare a delațiunii pârâtului, această persoană, deși fusese propusă să însoțească un grup de salariate din alimentația publică ce urmau să plece în Republica Federală Germania la o expoziție de artă culinară, a fost avizată negativ.

De asemenea, tot o consecință directă a acestei note este și propunerea ofițerului de a introduce, în biroul respectivului, mijloace de interceptare a convorbirilor.

Față de conținutul delațiunii, a precizat că intenția unei persoane de a-și stabili definitiv domiciliul într-un alt stat era o atitudine extrem de gravă din perspectiva regimului, iar cei care luau o astfel de hotărâre erau priviți ca niște trădători de patrie.

Reclamantul a considerat relevante în demonstrarea utilității și importanței pentru organele de securitate a informațiilor furnizate de pârât, recompensele primite și reținute în probatoriu. Astfel, sursa Partidului Comunist Român <x> a fost stimulată în 1978 cu 1.200 lei, în 1980 cu 400 lei, în 1981 cu 700 lei, în 1982 cu 900 lei, în 1983 cu 500 lei, în 1984, respectiv 1985 câte 500 lei, iar la 30 decembrie 1988 a primit cadou în valoare de 63 lei. De asemenea, la data 15 aprilie 1988 a fost avizat pozitiv să plece în interes de serviciu pe vasul croazieră <x>, spre deosebire de colegul de serviciu x, căruia nu i s-a permis plecarea în interes de serviciu, din cauza delațiunii pârâtului.

Reclamantul a considerat că și ce-a de-a doua condiție este asigurată, deoarece nu se poate reține că furnizarea unor informații de asemenea natură nu a fost făcută conștient, având reprezentarea clară a faptului că relatări ca cele prezentate anterior nu rămâneau fără urmări.

Pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

A arătat că în mod neadevărat se susține de către reclamant, faptul că a fost recrutat de către Direcția a III-a la data de 14 septembrie 1974, însă, din înscrisurile depuse la dosar an rezultă acest lucru, fiind numai o afirmație a A., fără a exista o dovadă în acest sens.

Prin urmare, nu există nici un document care să ateste faptul că pârâtul de bunăvoie a acceptat să facă parte din rândurile Securității în calitate de colaborator și nu există nici un angajament semnat de către pârât prin care acesta să fie de acord a furnizeze informații pentru Securitate.

A susținut că situația sa era evident una în care acele sarcini trebuiau duse îndeplinire, întrucât era recepționer la x, hotel la care erau cazați foarte mulți cetățeni străini, astfel ca securitatea avea ca misiune urmărirea acestora pentru a "nu se aduce atingere securității statului".

De altfel, așa cum rezultă din actele depuse de către reclamant, pârâtul avea un dosar întocmit de securitate pe numele lui, dar nu un dosar de recrutare, ci un dosar în care el însuși era urmărit, existând pe dosar inițialele x, care înseamnă Tehnica Operativă, în sensul că pârâtul era urmărit cu o astfel de tehnica, respectiv îi erau ascultate telefoanele, îi era controlata corespondența, etc.

Prin urmare, pârâtul era supus unei presiuni continue, fiind obligat, prin lege, să înregistreze cu toate datele, toți vizitatorii care veneau la clienții cazați în hotel. În același timp, având în vedere ca erau foarte mulți cetățeni străini suspectați de terorism, în scopul apărării intereselor statului, pârâtul era obligat să scrie note cu privire la anumite aspecte pe care ofițerii de securitate i le cereau.

Prin sentința nr. 1348 din 17 aprilie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B. și a constatat calitatea de colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe pârât.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond, verificând cu prioritate susținerile pârâtului din cuprinsul întâmpinării referitoare la inexistența la dosar a notelor datând din 18 martie 1986, 19 martie 1986, 09 iunie 1988 și 28 februarie 1985, menționate în Nota de constatare, a constatat că, deși în cuprinsul acestui document sunt citate mai multe note informative atribuite pârâtului, acțiunea formulată are în vedere nota informativă din data de 15 aprilie 1986 și nota informativă din data de 18 martie 1986, acestea fiind apreciate de reclamant ca documente care atestă transmiterea de informații către Securitate și regăsindu-se la filele 174-177 dosar.

În ceea ce privește susținerea pârâtului referitoare la lipsa unui angajament semnat de colaborare cu Securitatea, Curtea a reținut că acest aspect este lipsit de relevanță în stabilirea calității de colaborator al Securității, în condițiile în care aprecierea cu privire la calitatea de colaborator al Securității se face exclusiv prin raportare la cerințele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare.

De altfel, chiar în lipsa unui angajament semnat, prima instanță a reținut că, din cuprinsul Raportului din 13 aprilie 1988 (filele 79-80 dosar) întocmit de organele de Securitate, prin care s-a propus avizarea pozitivă a deplasării pârâtului în străinătate, rezultă că acesta era o sursă a acestor organe începând cu anul 1977, fiind menționat în document ca „având un bun aport informativ”.

Prin nota din 15 aprilie 1986, sursa <x> a relatat securității că cetățenii italieni x și y, au lăsat, la plecarea din hotel un pachet pentru doctorul român x. Acest pachet conținea și „revista x" din 02 martie 1986, care avea articolul intitulat, în traducerea aproximativă a sursei, <întuneric la București>, defăimător la adresa condițiilor de trai din capitală dar și din țară.

Prin nota din 18 martie 1986, pârâtul a informat securitatea despre intențiile numitului x, administratorul hotelului x, de a pleca în străinătate, „să lucreze acolo și să-și facă viața lui".

S-a constatat de către instanța de fond că, în ceea ce privește cerința legală în sensul ca informațiile furnizate să denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, aceasta este îndeplinită, fiind de notorietate că în perioada respectivă criticarea condițiilor de trai din capitală și din țară, precum și intenția unei persoane de a părăsi țara reprezentau atitudini considerate împotriva regimului comunist.

În ceea ce privește a doua condiție, prima instanță a constatat că informațiile furnizate de pârât Securității sunt de natură să expună persoanele la care se referă unor consecințe grave.

De asemenea, faptul că informațiile furnizate de pârât Securității au fost utile pentru această instituție rezultă și din împrejurarea că, așa cum rezultă din documentele de la dosar, acesta a fost recompensat, în repetate rânduri, cu sume de bani, pentru unele dintre aceste sume semnând chitanțe cu mențiunea „am primit de la organele de securitate suma de (…).”

Afirmațiile pârâtului, în sensul că, dată fiind funcția pe care o ocupa, era obligat să furnizeze informații cu privire la activitățile cetățenilor cazați la hotel sau că a avut, la rândul său, dosar în care a fost urmărit de Securitate, nu poate fi primită, întrucât, potrivit art. 2 lit. b), teza a doua, sunt excluse din categoria colaboratorilor numai persoanele care au furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care au fost fie cercetate, fie judecate și condamnate, sau persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, în măsura în care se coroborează cu alte probe.

Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs pârâtul B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs invocate conform art. 304

1

C. proc. civ. se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 în ceea ce privește soluția pronunțată prin sentința atacată de admitere a acțiunii în constatare formulată de recurentul-reclamant.

Recurentul-pârât arată că în mod netemeinic și nelegal prima instanță a apreciat că sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 în condițiile în care pârâtul nu a semnat angajament cu Securitatea, iar pe de altă parte informațiile către organele de securitate erau furnizate în baza obligațiilor de serviciu, având în vedere calitatea sa de recepționer șef.

Recurentul arată că în cauză, cele două note informative analizate de prima instanță din 18 martie 1986 și respectiv 15 aprilie 1986 nu fac dovada calității de colaborator al pârâtului, în condițiile în care informațiile furnizate în acele note despre cetățenii străini, nu privesc activități sau atitudini potrivnice regimului comunist și nu au fost de natură a îngrădi drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Recurentul-pârât arată că în mod nelegal prima instanță a apreciat că cele două condiții cumulative sunt îndeplinite în condițiile în care informațiile priveau cetățenii străini și nu cetățenii români și aceste note nu se refereau la activități sau atitudini potrivnice regimului comunist ci pârâtul a fost obligat, prin natura funcției deținute să arate dacă cetățenii străini cazați la hotelul x desfășurau sau nu activități împotriva instituțiilor statului român.

Se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii în constatare, ca nefondată.

Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În mod corect prima instanță a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, sub aspectul îndeplinirii condițiilor cumulative prevăzute de norma legală.

În mod corect prima instanță a înlăturat apărarea formulată de recurent reluată și în recurs în sensul că în lipsa unui angajament semnat cu organele de securitate nu este îndeplinită o condiție obligatorie pentru a se ține colaborarea voluntară cu Securitatea și reținerea calității de colaborator în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Existența sau nu a unui angajament scris al pârâtului-recurent cu Securitatea nu are relevanță legală, deoarece analiza cu privire la calitatea de colaborator al Securității se realizează prin raportare la condițiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

De altfel, chiar în lipsa unui angajament semnat, Curtea reține că, din cuprinsul Raportului din 13 aprilie 1988 (filele 79-80 dosar) întocmit de organele de Securitate prin care s-a propus avizarea pozitivă a deplasării pârâtului în străinătate, rezultă că acesta era o sursă a acestor organe începând cu anul 1977, fiind menționat în document ca „având un bun aport informativ”.

Prin nota din 15 aprilie 1986, sursa <x> a relatat securității că cetățenii italieni x și y, au lăsat, la plecarea din hotel un pachet pentru doctorul român x. Acest pachet conținea și „revista x" din 02 martie 1986, care avea articolul intitulat, în traducerea aproximativă a sursei, <întuneric la București>, defăimător la adresa condițiilor de trai din capitală dar și din țară.

Prin nota din 18 martie 1986, pârâtul a informat securitatea despre intențiile numitului x, administratorul hotelului x, de a pleca în străinătate, „să lucreze acolo și să-și facă viața lui".

Se constată că, în ceea ce privește cerința legală în sensul ca informațiile furnizate să denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, aceasta este îndeplinită, întrucât este de notorietate că în perioada respectivă criticarea condițiilor de trai din capitală și din țară, precum și intenția unei persoane de a părăsi țara reprezentau atitudini considerate împotriva regimului comunist.

În ceea ce privește a doua condiție, din interpretarea prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că cerința legală pe care trebuie să o îndeplinească informațiile furnizate organelor de Securitate pentru a se reține calitatea de „colaborator” este aceea ca denunțarea să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Așadar, pentru a se reține calitatea unei persoane de „colaborator al Securității” este suficient ca informațiile furnizate să urmărească, să aibă potențialul, să fie apte să îngrădească drepturi și libertăți fundamentale, nefiind necesar să se dovedească împrejurarea că aceste drepturi au fost încălcate sau îngrădite în concret. Or, la aprecierea îndeplinirii acestei cerințe trebuie avută în vedere atitudinea subiectivă a persoanei care furnizează informațiile, în sensul de a se stabili dacă aceasta conștientiza faptul că informațiile respective pot atrage consecințe în ceea ce privește persona vizată, consecințele constând în măsuri de urmărire și verificare care presupun îngrădirea sau chiar încălcarea unor drepturi fundamentale.

În cauza dedusă judecății, Curtea constată că informațiile furnizate de pârât Securității au, fără putință de tăgadă, acest potențial, în sensul că, în raport de conținutul lor, sunt de natură să expună persoanele la care se referă unor consecințe grave.

Astfel informația referitoare revista conținând articolul intitulat, <Întuneric la București>, defăimător la adresa condițiilor de trai din capitală și din țară, adusă la cunoștința securității era de natură să îl expună pe destinatarul pachetului ce conține revista, doctorului român x., unor măsuri de verificare și de urmărire din partea organelor de Securitate.

În ceea ce privește informația referitoare la intențiile numitului x, administratorul hotelului x, de a părăsi țara și de a se stabili în străinătate, este de notorietate că în timpul regimului comunist, intenția unei persoane de a-și stabili definitiv domiciliul într-un alt stat era considerată o atitudine extrem de gravă iar persoanele care luau o astfel de hotărâre erau considerate trădători de patrie, supravegheate de Securitate, li se îngrădea accesul la anumite profesii sau funcții.

Mai mult decât atât, în ceea ce privește informația furnizată de pârât aceasta, nu numai că a avut potențialul, dar a încălcat efectiv drepturile fundamentale ale persoanei la care se referă (numitul x.), întrucât, așa cum rezultă din documentele dosarului, urmare a delațiunii, persoana respectivă, deși fusese propusă să însoțească un grup de salariate din alimentația publică ce urmau să plece în Republica Federală Germania la o expoziție de artă culinară, a primit aviz negativ, o altă consecință fiind propunerea de a se introduce mijloace de interceptare a convorbirilor în biroul lui x.

De asemenea, este în afara oricărei îndoieli faptul că pârâtul putea și trebuia să conștientizeze posibilele urmări ale informațiilor furnizate, acceptând că asupra persoanelor respective urma să se desfășoare acțiuni care vizau încălcarea dreptului la viață privată, prin ingerințele autorităților în viața acestora (acțiuni de investigații, îndepărtare de la locul de muncă a persoanei semnalate ca refugiat politic și pentru că avea atitudini ostile față de regim, încercarea de împiedicare a fratelui pârâtului să părăsească țara etc.).

În aceste condiții, Curtea constată că informațiile furnizate de pârât Securității au vizat îngrădirea și chiar au încălcat dreptul la viață privată al persoanelor la care se referă, drept prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

În cauză calitatea recurentului - pârât de urmărit de către organele de securitate nu exclude calitatea sa de colaborator al Securității în prezenta cauză fiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, deoarece informațiile furnizate Securității de către recurentul-pârât în perioada 1977-1988 priveau activități sau atitudini potrivnice regimului comunist și aceste informații erau de natură a îngrădi drepturi și libertăți fundamentale.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B. împotriva sentinței nr. 1348 din 17 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2015