ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 532/2015

Decizia nr. 532/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 01 iulie 2013, reclamantul A. și, urmare a conexării, de reclamanții B. Bistrița, C. Bistrița și primarul C. Bistrița, în contradictoriu cu pârâta D., au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea actului denumit Raport de evaluare, emis de către parata la data de 23 septembrie 2013, ca fiind nelegal si netemeinic; în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 să se dispună suspendarea actului atacat până la soluționarea irevocabila a acțiunii de fond și obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 lei reprezentând daune morale.

Prin sentința nr. 16 din data de 21 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția lipsei de interes invocată în Dosar conexat nr. x/33/2013 al Curții de Apel Cluj, de către pârâta D. și în consecință, a respins ca lipsită de interes acțiunea formulată de reclamanții B. Bistrița, C. Bistrița și primarul C. Bistrița, având ca obiect anularea Raportului de evaluare nr. 40409/G/II din 23 septembrie 2013; a respins ca lipsită de interes cererea de suspendare formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta D., în Dosar nr. x/33/2013 al Curții de Apel Cluj și a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta D., având ca obiect anularea Raportului de evaluare nr. 40409/G/II din 23 septembrie 2013.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de recurs invocate, recurentul-reclamant a susținut în esență că în mod greșit instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 87 alin. (5) lit. f) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice a funcțiilor publice și a mediului de afaceri, pentru reținerea stării de incompatibilitate.

A susținut recurentul că, în calitate de primar al C. Bistrița că, în calitate de primar al C. Bistrița avea obligația legală de a aduce la îndeplinire hotărârea Consiliului Local al C. Bistrița și că în ceea ce privește Adunarea generală a SC E. SRL reprezintă o prerogativă reținută și deținută exclusiv de către Consiliul Local al C. Bistrița, primarul C. sau persoana fizică A., nu fac parte din această adunare generală.

Invocând probatoriul administrat în cauză, recurentul-reclamant a arătat că în ceea ce privește societatea comercială SC E. SRL acesta a fost împuternicit să semneze în calitate de primar al C. Bistrița actul constitutiv al societății și totodată toate actele necesare dobândirii personalității juridice, în numele singurului acționar, respectiv C. Bistrița, neavând calitatea de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunarea generală a acestei societăți, această calitate aparținând în exclusivitate C. Bistrița.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitându-se admiterea recursului și casarea sentinței atacate, iar pe fondul cauzei admiterea acțiunii reclamantului cu consecința anulării Raportului de evaluare nr. 40409/G/II din 23 septembrie 2013.

Analizând cererea de recurs, motivele invocate subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este fondat și urmează a fi admis pentru considerentele expuse în continuare.

Recurentul-reclamant A. a investit instanța de contencios administrativ cu acțiunea având ca obiect anularea raportului de evaluare nr. 40409/G/II din 23 septembrie 2013 prin care intimata-pârâtă D. a identificat situația de incompatibilitate în care acesta s-a aflat prin deținerea simultană a funcției de primar și de reprezentant asociat persoană juridică în cadrul unei societăți comerciale.

Prima instanță, verificând elementele stării de incompatibilitate a ajuns la concluzia că în cauză au fost încălcate condițiile legale prevăzute de dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 reținute prin raportul de evaluare atacat și a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

Contrar celor reținute de instanța de fond, Înalta Curte constată neincidența cazului de incompatibilitate reglementat de dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.

Incompatibilitatea reglementată de aceste dispoziții legale, are în vedere deținerea simultană a funcțiilor de primar și pe cea de reprezentant al unității administrativ teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local.

În conformitate cu Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, în structura administrației publice locale, consiliul local este autoritate deliberativă, primarul deținând o funcție executivă, conform art. 23, printre atribuțiile sale legea stabilind și punerea în executare a hotărârilor consiliului local, conform art. 61 alin. (2) din același act normativ. De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 62 din Legea nr. 215/2001 „primarul reprezintă unitatea administrativ teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și justiție”.

Din coroborarea art. 36 alin. (1) și (3) lit. c) din Legea nr. 215/2001 cu art. 35 alin. (2) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, rezultă că entitatea care exercită în numele unității administrativ-teritoriale toate drepturile și obligațiile corespunzătoare participațiilor deținute la societățile reglementate de Legea nr. 31/1990 este consiliul local.

Primarul în calitate de organ executiv în structura autorităților publice locale, asigură legal reprezentarea unității administrativ teritoriale în fața terților, în exercitarea atribuțiilor sale de punere în executare a hotărârilor consiliului local iar consiliul local este organul care decide participarea unității administrativ teritoriale în calitate de asociat, la constituirea unei societăți comerciale.

În această calitate, recurentul-reclamant a fost desemnat conform art. 9 din Hotărârea Consiliului Local nr. 109/2012 „să reprezinte C. Bistrița la încheierea actelor necesare dobândirii personalității juridice a societății administrator pentru SC E. SRL și să semneze în fața organelor competente orice acte juridice necesare”, acesta exercitându-și calitatea de reprezentant legal al C. Bistrița exclusiv cât privește formalitățile necesare dobândirii personalității juridice de către societatea comercială, conform mandatului primit, asociatul unic fiind C. Bistrița.

Astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză în actele x de înființare a societății, în mod eronat a fost consemnată calitatea recurentului-reclamant de reprezentant al C. Bistrița în adunarea generală a asociaților, mențiune care a fost radiată prin Rezoluția nr. 604 din 21 aprilie 2013 prin care a fost admisă cererea de îndreptare a erorii materiale formulată din oficiu de Oficiul Registrului Comerțului.

Conform art. 281 C. proc. civ. „erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere”.

Îndreptarea erorii materiale astfel efectuată produce efecte retroactiv de la data înregistrării inițiale eronate iar conform Ordinului ministrului Justiției nr. 2594/C/2008 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind modul de ținere a registrului comerțului, de efectuare a înregistrărilor și de eliberare a informațiilor, art. 195 și următoarele, instituția îndreptării erorii materiale reglementate de C. proc. civ. este aplicabilă și în cazul mențiunilor efectuate în Registrul Comerțului.

Instanța de control judiciar constată că în mod greșit s-a reținut prin sentința atacată că actul de îndreptare a erorii materiale, respectiv Rezoluția nr. 604 din 21 aprilie 2013 a fost realizat „pro causa”, în condițiile în care acesta este un act oficial asimilabil unei hotărâri judecătorești care produce efecte retroactiv de la data înregistrărilor rectificate și a cărui valabilitate nu a fost contestată de către intimată în cadrul unei proceduri specifice.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că înlăturarea acestei probe de către prima instanță s-a produs în mod nejustificat și fără o bază legală.

Pe de altă parte, în baza probatoriului administrat în cauză cu ocazia judecării prezentului recurs, Înalta Curte constată că din hotărârile consiliului local adoptate în perioada 01 octombrie 2012 - 21 ianuarie 2013, perioadă pentru care prin raportul de evaluare contestat s-a reținut starea de incompatibilitate a recurentului-reclamant, rezultă că nu s-a întrunit niciodată Adunarea Generală a Acționarilor SC E. SRL, nefiind adoptată nici o hotărâre de către asociatul unic și în acest context este evident faptul că acesta nu avea cum să dețină calitatea de reprezentant în Adunarea Generală a Acționarilor al asociatului unic.

Înalta Curte în baza probatoriului administrat în cauză reține că recurentul-reclamant nu a avut niciodată calitatea de reprezentant al asociatului unic în adunarea generală a asociaților SC E. SRL și în consecință reține că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru reținerea incompatibilității prevăzute de dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.

Calitatea de reprezentant al unei persoane juridice la semnarea actului constitutiv, nu translatează de drept această calitate și în adunările generale ale acționarilor, pentru a dobândi calitatea de reprezentant al unității administrativ teritoriale în Adunarea Generală a Acționarilor, spre a exercita în numele ei drepturile și obligațiile corespunzătoare participațiilor deținute de aceasta la societăți comerciale, fiind necesar, conform art. 125 din Legea nr. 31/1990 coroborat cu art. 37 din Legea nr. 215/2001 un mandat special pentru adunarea respectivă, concretizat printr-o hotărâre de consiliu local, ceea ce în cauza de față nu a fost dovedit.

Hotărârea Consiliului Local nr. 109 din 20 septembrie 2012, nu conține un asemenea mandat, conform dispozițiilor art. 8, fiind împuternicit primarul C. Bistrița să semneze actul constitutiv al societății iar potrivit dispozițiilor art. 9 se împuternicește aceeași persoană să încheie în numele singurului acționar - C. Bistrița - actele necesare dobândirii personalității juridice.

Având în vedere toate aceste considerente, reținând incidența în cauză a motivului prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat în cauză și va casa în parte sentința atacată în sensul că va admite acțiunea formulată de reclamant și va dispune anularea Raportului de evaluare nr. 40409/6/II din 23 martie 2013 emis de intimată, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 16 din 21 ianuarie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează in parte sentința atacată in sensul că admite acțiunea formulată de reclamantul A. și dispune anularea Raportului de evaluare nr. 40409/G/II din 23 septembrie 2013 emis de D.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 februarie 2015.