ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3581/2016

Decizia nr. 3581/2016

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin sentința civilă nr. 217 din 26 mai 2014, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, având ca obiect anularea pct. B din Anexa nr. 4 la Abonamentul-cadru de utilizare/exploatare, aprobat prin Ordinul ministrului mediului și gospodăririi apelor nr. 798/2005.

Împotriva sentinței civile menționate la pct. 1 a declarat recurs reclamanta SC A. SA solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.

În motivarea căii de atac, recurenta a arătat că penalitățile prevăzute de actul atacat au caracterul unei sancțiuni administrative, regimul juridic al acestora fiind similar sancțiunilor contravenționale și, ca atare, de drept public. În consecință, nu încape dubiu cu privire la incidența principiului fundamental de drept non bis in idem.

În drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 4 din Protocolul nr. 7 al C.E.D.O., art. 11 din Constituție, art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, art. 483 și urm. C. proc. civ.

3.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din 1 aprilie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 23 septembrie 2015, completul de filtru a constatat că cererea de recurs îndeplinește cerințele de admisibilitate și, pe cale de consecință, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată pe fond la data de 20 ianuarie 2016.

3.2. Judecata pe fond a recursului

La termenul din 20 ianuarie 2016, judecata cauzei a fost suspendată în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar, la termenul de judecată de astăzi, 14 decembrie 2016, instanța a dispus repunerea cauzei pe rol și a reținut cauza în pronunțare.

3.3. Cu privire la fondul recursului. Soluția instanței de recurs.

Examinând legalitatea sentinței prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, în lumina argumentelor ce vor fi expuse în cele ce urmează.

3.3.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect anularea anexei 4 pct. B din Ordinul ministrului mediului și gospodării apelor nr. 798/2005 privind aprobarea abonamentului-cadru de utilizare/exploatare.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că actul administrativ a cărui anulare se solicită reglementează metodologia de calcul al penalităților pentru depășirea concentrațiilor maxime admise ale poluanților din apele uzate evacuate într-o modalitate ce permite aplicarea a două sancțiuni pentru o singură probă de apă care nu respectă limitele impuse, ceea ce echivalează cu o încălcare a principiului fundamental de drept non bis in idem (nimeni nu poate fi sancționat de două ori pentru aceeași faptă).

Instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată, reținând că, deși abonamentul-cadru de utilizare/exploatare a resurselor de apă are caracterul unui contract administrativ, în conținutul acestuia există și obligații accesorii, precum obligația de a achita o despăgubire în cazul atingerilor aduse bunurilor publice. Ca urmare, penalitățile calculate pentru depășirea concentrațiilor maxime admise ale poluanților nu au o natură contravențională, ci reprezintă o sancțiune patrimonială, fiind astfel nefondate susținerile reclamantei potrivit cărora dispozițiile atacate ar încălca principiul non bis in idem.

Înalta Curte apreciază drept neîntemeiate criticile recurentei, soluția pronunțată prin sentința recurată fiind corectă însă considerentele acesteia vor fi completate în sensul celor ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, Înalta Curte constată că metodologia de calcul stabilită prin actul administrativ atacat nu prevede aplicarea penalităților pentru depășirea concentrațiilor maxime admise ale poluanților pe baza unei singure măsurători, la o anumită dată, ci în situația în care această depășire se înregistrează pe un interval de timp mai lung; după cum rezultă din tabelul I al anexei atacate, penalitățile se aplică doar dacă media a două măsurători consecutive depășește concentrația maximă admisă.

Ca urmare, indiferent de încadrarea juridică a penalităților prevăzute de actul atacat (sancțiune civilă sau administrativă), nu poate fi reținută o încălcare a principiului non bis in idem în situația în care din trei măsurători efectuate consecutiv, doar a doua depășește concentrația maximă admisă. Înalta Curte are în vedere faptul că în acest caz se aplică două sancțiuni pentru două fapte diferite, respectiv depășirea în două intervale de timp diferite a concentrației maxime admise, valoarea relevantă a acesteia fiind determinată întotdeauna ca medie dintre două măsurători consecutive.

Totodată, Înalta Curte constată că reclamanta nu a invocat alte încălcări ale unor dispoziții din acte normative cu forță juridică superioară, astfel că, în raport cu argumentele expuse în cuprinsul cererii de chemare în judecată, nu există motive de anulare a dispozițiilor anexei 4 pct. B din Ordinul ministrului mediului și gospodării apelor nr. 798/2005.

3.3.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte reține că nu există motive de reformare a sentinței atacate și, în consecință,, în temeiul art. 496 alin. (1) din noul C. proc. civ., va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SA împotriva sentinței civile nr. 217 din 26 mai 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 decembrie 2016.