ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 115/2007

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. 550 din 9 aprilie 2004 reclamantele S.G.E. și F.V.A. au solicitat, în contradictoriu cu Primarul orașului Eforie și SC C.S. 2000 SA, anularea dispoziției nr. 239 din 23 februarie 2004 emisă de Primarul orașului Eforie și obligarea pârâților la restituirea în natură a terenului în suprafață de 300 mp lotul 145 din parcelarea Tuzla-Techirghiol, iar în situația în care nu este posibilă restituirea în natură, pârâtele să fie obligate la despăgubiri bănești reprezentând valoarea de circulație a imobilului. În motivarea acțiunii reclamantele au arătat că imobilul solicitat a fost proprietatea părinților lor și a fost preluat de stat în mod abuziv.

Soluția propusă prin dispoziția contestată, se arată în acțiune, respectiv de acordarea despăgubirilor în sumă de 7500 dolari SUA motivat de faptul că terenul este ocupat de activul Pensiunea nr. 1 a SC C.S. SA, este nelegală, față de dispozițiile art. 9 din Legea nr. 10/2001. Prin sentința civilă nr. 1635 din 11 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul Constanța s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a SC C.S. 2000 SA și s-a respins acțiunea față de această pârâtă pentru lipsa calității procesuale pasive. Acțiunea formulată în contradictoriu cu Primarul orașului Eforie a fost respinsă ca nefondată. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că terenul care face obiectul litigiului se află în patrimoniul persoanei juridice de drept public orașul Eforie, astfel că SC C.S.

2000 SA nu are calitate procesuală pasivă. Pe fond, prima instanță a reținut că restituirea în natură a terenului nu este posibilă întrucât construcția edificată pe teren are caracter definitiv. Reclamantele au declarat apel împotriva sentinței sus-menționate, criticând-o sub ambele aspecte, susținând că pârâta SC C.S. 2000 SA are calitate de deținător al terenului în condițiile reglementate de art. 20 din Legea nr. 10/2001, iar pe fondul cauzei că în mod greșit s-a reținut că edificiul nu a fost ridicat după anul 1990 și are caracter definitiv. Prin decizia civilă nr. 52/C din 29 martie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, s-a admis apelul, s-a desființat sentința și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

În motivarea acestei decizii s-a reținut că soluția instanței de fond de respingere a acțiunii față de pârâta SC C.S. 2000 SA pentru lipsa calității procesuale pasive este dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât această pârâtă, ca titulară a dreptului de proprietate asupra mijlocului fix edificat pe teren este titulara unui alt drept real asupra acestui teren și are calitatea de persoană juridică deținătoare, în sensul dispozițiilor art. 21 alin. (1), actualmente art. 22, din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005. S-a mai reținut că soluția pe fond a cererii de restituire în natură a terenului implică discuții referitoare la autorizarea construcției edificate, la starea fizică a acesteia și utilitatea ei pentru proprietar, aspecte ce vor fi analizate de instanța de rejudecare.

Împotriva deciziei pronunțată în apel au declarat recurs SC C.S. 2000 SA și Primarul orașului Eforie. În motivarea recursului său, recurenta-pârâtă SC C.S. 2000 SA a susținut, în esență, că hotărârea criticată este nelegală, întrucât deține asupra terenului numai un drept de folosință, proprietatea fiind a orașului Eforie, că această recurentă nu a emis vreo decizie pentru ca intimatele să formuleze contestație și față de ea, iar construcția care este proprietatea recurentei este permanentă, edificată în anul 1960, astfel că nu se încadrează în categoria prevăzută de art. 10 din Legea nr. 10/2001. Recursul declarat de Primarul orașului Eforie a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. În dezvoltarea acestor motive de recurs se susține că SC C.S. 2000 SA nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât este doar persoana care folosește terenul cu acordul proprietarului, care este orașul Eforie, în virtutea faptului că este proprietara construcției. Se mai susține că instanța de apel a apreciat în mod greșit că nu au fost lămurite aspectele referitoare la caracterul demolabil sau nu al construcției, la stadiul ei fizic și la autorizarea acesteia ce ar face necesar ca SC C.S. 2000 SA să figureze ca parte în proces. Pe parcursul soluționării recursului reclamanta F.V.A. a decedat, fiind introduse în cauză moștenitoarele acesteia, respectiv Ț.C.L.A., M.A.M. și I.S.G., în calitate de intimate-reclamante.

Verificând legalitatea deciziei recurate prin prisma motivelor invocate și a prevederilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate, în sensul considerentelor ce succed. Nu poate fi primită critica vizând lipsa calității procesuale pasive a SC C.S. 2000 SA, invocată prin ambele recursuri declarate în cauză. Legitimarea procesuală pasivă a acestei pârâte rezidă din dispozițiile art. 20, actualmente 21 din Legea nr. 10/2001, SC C.S. 2000 SA având calitatea de unitate deținătoare a imobilului, respectiv a terenului în litigiu, ca urmare a preluării mijlocului fix, împrejurare reținută în mod corect de instanța de apel.

Înalta Curte constată că soluția adoptată în apel este temeinică și legală, casarea cu trimiterea spre rejudecare instanței de fond fiind determinată de necesitatea lămuririi situației de fapt a terenului și a construcției edificată pe acesta, în raport de care urmează a se face aplicarea dispozițiilor legale corespunzătoare. Această soluție este corectă și din perspectiva respectării triplului grad de jurisdicție în cauză. Față de considerentele expuse, Înalta Curte urmează a dispune respingerea recursului declarat în cauză, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondate recursurile declarate de Primarul orașului Eforie și SC C.S. 2000 SA împotriva deciziei nr. 52/C din 29 martie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2007.