ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 156/2006
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 156/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 147 din 17 martie 2005, Tribunalul Bacău a condamnat pe inculpatul P.R.G., la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), d) și f) C. pen., cu aplicarea art. 13 și art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată anterior prin sentința penală nr. 4170/1997 a Judecătoriei Bacău și s-a dispus ca, în final, inculpatul să execute 3 ani și 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. Totodată, s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reținerii, din 8 aprilie 2004. S-au reținut, în esență, următoarele: În seara zilei de 23 decembrie 1998, aflându-se într-un bar, cu partea vătămată B.G., de la care au aflat că are o stare materială bună și că urma să plece după marfă, inculpații P.R.G.
și H.A. (condamnat în aceeași cauză) au hotărât să se deplaseze, în aceeași seară, în jurul orei 24,00, la domiciliul acesteia, pentru a sustrage bani. După ce inculpatul H.A. s-a izbit în ușă, ambii inculpați au reușit să pătrundă în locuința părții vătămate, unde, în timp ce căutau bani, au fost surprinși de partea vătămată. Pentru a-și asigura scăparea, inculpatul H.A. a lovit-o pe partea vătămată în cap cu o vargă, apoi a trântit-o la pământ și a continuat să o lovească, după care au fugit. Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală nr. 166 din 10 mai 2005, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului P.R.G. Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen.
Recursul inculpatului nu este fondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut, în mod corect, fapta și vinovăția inculpatului și au făcut o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legii. În raport de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput și realizat tentativa la tâlhărie, precum și de datele ce caracterizează persoana inculpatului (recidivist), rezultă că instanțele au făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate, apreciind, în mod corect, că scopul acesteia poate fi realizat doar printr-un regim privativ de libertate. Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului P.R.G.
să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia a cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.R.G. împotriva deciziei penale nr. 166 din 10 mai 2005 a Curții de Apel Bacău, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 lei (1.200.000 lei). Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 ianuarie 2006.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.