ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 156/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 147 din 17

martie 2005, Tribunalul Bacău a condamnat pe inculpatul

P.R.G.,

la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), d) și f) C.

pen., cu aplicarea art. 13 și art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat

suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată

anterior prin sentința penală nr. 4170/1997 a Judecătoriei Bacău și s-a dispus

ca, în final, inculpatul să execute 3 ani și 6 luni închisoare cu aplicarea art.

71 – art. 64 C. pen.

Totodată, s-a dedus, din pedeapsa

aplicată, durata reținerii, din 8 aprilie 2004.

S-au reținut, în esență,

următoarele:

În seara zilei de 23 decembrie 1998,

aflându-se într-un bar, cu partea vătămată B.G., de la care au aflat că are o

stare materială bună și că urma să plece după marfă, inculpații P.R.G. și H.A. (condamnat

în aceeași cauză) au hotărât să se deplaseze, în aceeași seară, în jurul orei

24,00, la domiciliul acesteia, pentru a sustrage bani.

După ce inculpatul H.A. s-a izbit în

ușă, ambii inculpați au reușit să pătrundă în locuința părții vătămate, unde,

în timp ce căutau bani, au fost surprinși de partea vătămată.

Pentru a-și asigura scăparea,

inculpatul H.A. a lovit-o pe partea vătămată în cap cu o vargă, apoi a

trântit-o la pământ și a continuat să o lovească, după care au fugit.

Curtea de Apel Bacău, prin decizia

penală nr. 166 din 10 mai 2005, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului P.R.G.

Prin recursul declarat, inculpatul a

solicitat aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

Recursul inculpatului nu este

fondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului,

rezultă că instanțele au reținut, în mod corect, fapta și vinovăția

inculpatului și au făcut o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor

legii.

În raport de gradul ridicat de

pericol social al faptei săvârșite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput

și realizat tentativa la tâlhărie, precum și de datele ce caracterizează

persoana inculpatului (recidivist), rezultă că instanțele au făcut o justă individualizare

a pedepsei aplicate, apreciind, în mod corect, că scopul acesteia poate fi

realizat doar printr-un regim privativ de libertate.

Nefiind nici alte temeiuri de casare

care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului P.R.G.

să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia a cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.R.G. împotriva deciziei penale nr. 166 din 10 mai 2005

a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 lei (1.200.000 lei).

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 ianuarie 2006.