ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2795/2016

Decizia nr. 2795/2016 Asupra cererii de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la 29 septembrie 2016 pe rolul Înaltei Curți, petenta SC A. SA a solicitat restituirea cauțiunii în cuantum de 178.195 lei, depusă în Dosarul nr. x/2/2014, având ca obiect suspendare executare act administrativ Considerentele Înaltei Curți Analizând cererea formulată de petenta SC A. SA prin care a solicitat restituirea cauțiunii în cuantum de 178.195 lei, consemnată prin chitanța din 18 noiembrie 2013, în Dosarul nr. x/2/2014, ținând seama de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, republicată, conform cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și de fond care fac inutilă cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte constată că excepția de necompetență materială , invocată din oficiu, este întemeiată, sens în care o va admite și, în consecință, va declina competența de soluționare a cererii, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente: În materie de competență a instanțelor judecătorești funcționează principiul legalității, competența fiind determinată prin lege, iar în materie de competență materială, normele care o reglementează au un caracter imperativ.

Competența în materia eliberării cauțiunii este statuată în art. 1063 alin. (1) C. proc. civ. potrivit căruia „Cauțiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluționarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauțiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus”. Așadar, se constată că în speța de față, petenta a solicitat restituirea cauțiunii în cuantum de 178.195 lei, consemnată prin chitanța din 10 iulie 2014, prin care a fost achitată cauțiunea, stabilită de instanța de fond și consemnată în Dosarul nr. x/2/2014 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Această cauțiune a fost stabilită în temeiul art. 215 C. proc.

fisc., ca o condiție legală pentru soluționarea cererii de suspendare a executării deciziei de impunere. Dosarul a fost soluționat definitiv prin decizia nr. 2306 din 27 septembrie 2016 de Înalta Curte, în sensul că s-a luat act de renunțarea la judecarea recursului declarat de reclamanta SC A. SA împotriva sentinței nr. 2228 din 08 august 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. La termenul ce judecată din data de 25 octombrie 2016, în temeiul art. 132 alin. (1)-(3) C. proc. civ., instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale a instanței.

Înalta Curte a constatat că cererea de restituire a cauțiunii reprezintă o cerere cu caracter accesoriu față de cererea principală, care, în speță, a fost soluționată prin sentința nr. 2228 din 08 august 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, rămasă definitivă prin decizia nr. 2306 din 27 septembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte. Prin urmare, competența de soluționare a cererii de restituire a cauțiunii revine, potrivit art. 1064 C. proc. civ., instanței competente să judece cererea principală, în speță Curții de Apel București. De asemenea, este de observat că, cauțiunea se restituie, la cerere, după soluționare prin hotărâre definitivă a procesului, în legătură cu care s-a stabilit cauțiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus.

Cum dovada consemnării cauțiunii se află depusă și înregistrată la registrul de valori al Curții de Apel București, la dispoziția acestei instanțe, în vederea păstrării, cererea de încuviințare a restituirii sumei depuse revine acestei instanței, care de altfel a și judecat cererea principală și la dispoziția căreia s-a aflat cauțiunea. Pentru considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ., va admite excepția necompetenței materiale și va trimite cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția de necompetență materială și în consecință: Declina competența de soluționare a cererii formulată de petenta SC A. SA privind restituirea cauțiunii, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 octombrie 2016.