ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2864/2006

I.C.C.J., secția comercială, decizia nr. 2864 din 10 octombrie 2006 La data de 7 iunie 2005, reclamanta SC A.Ț.A. SA București a chemat în judecată pe pârâta C.S.A. București pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea la plata sumei de 15.444.615.850 lei, cu care s-a înscris în masa credală în dosarul de faliment al debitoarei SC G.A.R.G. SA. Prin sentința civilă nr. 43 din 24 martie 2006, Curtea de Apel București a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția comercială. Împotriva acestei soluții, reclamanta a declarat recurs, solicitând în esență, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre soluționare la Secția de contencios administrativ a Curții de Apel București, întrucât pârâta este autoritate administrativă autonomă.

Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare: Din examinarea probatoriilor aflate la dosarul cauzei în raport de susținerile pe care recurenta le face prin recursul de față, se constată că nu sunt îndeplinite niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru a se solicita casarea hotărârii atacate. În speță, reclamanta a solicitat, prin acțiunea de față, exercitarea drepturilor ce i s-ar cuveni, potrivit Legii nr. 503/2004, în cadrul procedurii de faliment a SC G.A.R.G. AS, solicitând de la pârâta, F.G.A. plata din disponibilitățile acesteia a sumei cu care s-a înscris la masa credală a debitoarei în faliment. Cum, această cerere are un caracter incident în procedura falimentului, fiind de competența judecătorului sindic conform art. 17 C. proc.

civ., corect instanța de apel a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. De altfel, având în vedere obiectul pricinii menționat mai sus, se constată că, solicitarea recurentei-reclamante de a trimite cauza la instanța de contencios administrativ, nu poate fi primită, întrucât nu sunt întrunite condițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, reclamanta nefiind vătămată printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat de a soluționa o cerere. În consecință, recursul reclamantei a fost privit ca nefondat și respins ca atare.