ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Pe data de 15 decembrie 2008, petiționara D.A.,

domiciliată în București, str. Bârlogeni, a adresat o plângere Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală, în

care a învederat faptul că i-a fost încălcat dreptul la apărare prin modul în

care a fost citată pe 29 martie 2007, la sediul acestei instituții, în vederea

soluționării plângerii nr. 3235/1247/2007.

Pentru a-și preciza

prezenta plângere, petiționara a fost citată, prin corespondență, cu confirmare

de primire la data de 7 ianuarie 2009, pentru data de 16 ianuarie 2009, orele

9:00, dar nu s-a prezentat.

Prin rezoluția nr. 3253/1247/2007,

din 16 ianuarie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, constatând că plângerea

formulată de petiționară la data de 15 decembrie 2008, nu întrunește cerințele

dispozițiilor art. 222 C. proc. pen., în sensul că petiționara nu reclamă o

vătămare ce i-a fost cauzată prin infracțiune, nefiind descrisă vreo faptă care

ar trebui să facă obiectul cercetării penale și nefiind menționat vreun mijloc

de probă, a respins-o, dispunând ca aceasta să nu fie înregistrată în evidența

cauzelor penale.

În temeiul art. 278

1

C. proc. pen., petiționara a formulat plângere la Înalta Curte de Casație și

Justiție, împotriva rezoluției nr. 3253/1247/2007, din 16 ianuarie 2009 a Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică, solicitând tragerea la răspundere penală a procurorului care

i-a încălcat dreptul la apărare, prin citarea nelegală.

Examinând plângerea

conform dispozițiilor art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., Înalta

Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi

arătate în continuare.

Astfel cum prevede art.

278

1

alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale sau a ordonanței, ori după caz, a rezoluției de clasare, de

scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de

procuror, persoana vătămată poate face plângere la instanța căreia i-ar reveni,

potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Așa cum rezultă din

rezoluția nr. 3253/1247/2007, din 16 ianuarie 2009 a Secției de urmărire penală

și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - aceasta nu cuprinde niciuna dintre soluțiile prevăzute de textul de

lege sus-arătat, ci doar soluția de respingere a unei plângeri ce a făcut

obiectul unei lucrări cu caracter general și nu al unui dosar penal.

Pentru aceste considerente,

în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) teza a II-a C. proc. pen.,

Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționara D.A.

împotriva rezoluției nr. 3253/1247/2007 din 16 ianuarie 2009 a Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen. petiționara va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

inadmisibilă, plângerea formulată de petiționara D.A. împotriva rezoluției nr. 3253/1247/2007

din 16 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Obligă petiționara la

plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 19 iunie 2009.