ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Pe data de 15 decembrie 2008, petiționara D.A., domiciliată în București, str. Bârlogeni, a adresat o plângere Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală, în care a învederat faptul că i-a fost încălcat dreptul la apărare prin modul în care a fost citată pe 29 martie 2007, la sediul acestei instituții, în vederea soluționării plângerii nr. 3235/1247/2007. Pentru a-și preciza prezenta plângere, petiționara a fost citată, prin corespondență, cu confirmare de primire la data de 7 ianuarie 2009, pentru data de 16 ianuarie 2009, orele 9:00, dar nu s-a prezentat.

Prin rezoluția nr. 3253/1247/2007, din 16 ianuarie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, constatând că plângerea formulată de petiționară la data de 15 decembrie 2008, nu întrunește cerințele dispozițiilor art. 222 C. proc. pen., în sensul că petiționara nu reclamă o vătămare ce i-a fost cauzată prin infracțiune, nefiind descrisă vreo faptă care ar trebui să facă obiectul cercetării penale și nefiind menționat vreun mijloc de probă, a respins-o, dispunând ca aceasta să nu fie înregistrată în evidența cauzelor penale. În temeiul art. 278 1 C. proc.

pen., petiționara a formulat plângere la Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva rezoluției nr. 3253/1247/2007, din 16 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, solicitând tragerea la răspundere penală a procurorului care i-a încălcat dreptul la apărare, prin citarea nelegală. Examinând plângerea conform dispozițiilor art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Astfel cum prevede art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, ori după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror, persoana vătămată poate face plângere la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Așa cum rezultă din rezoluția nr. 3253/1247/2007, din 16 ianuarie 2009 a Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - aceasta nu cuprinde niciuna dintre soluțiile prevăzute de textul de lege sus-arătat, ci doar soluția de respingere a unei plângeri ce a făcut obiectul unei lucrări cu caracter general și nu al unui dosar penal. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționara D.A. împotriva rezoluției nr. 3253/1247/2007 din 16 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. petiționara va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționara D.A. împotriva rezoluției nr. 3253/1247/2007 din 16 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Obligă petiționara la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 19 iunie 2009.