ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1020/2018

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1617 din data de 13 noiembrie 2013, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 952 din data de 4 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău.

A admis recursul formulat de pârâta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. - Societate administrată în sistem dualist prin Sucursala de Transport Bacău, a modificat în parte sentința recurată, în sensul că a respins ca nefondată cererea de anulare a deciziei de concediere nr. x/29.11.2012, menținând celelalte dispoziții privind respingerea excepției prescripției dreptului de a aplica sancțiunea disciplinară și respingerea celorlalte capete de cerere ca nefondate.

Prin decizia civilă nr. 21/CM din data de 25 octombrie 2017, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 1617 din data de 13 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii și respectiv, împotriva încheierii de amânare a pronunțării din data de 17 octombrie 2017 pronunțată de aceeași instanță, revizuenta A. a formulat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 26 ianuarie 2018.

La primul termen de judecată aleatoriu stabilit la data de 22 martie 2018, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepțiilor invocate de intimată în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar.

Examinând recursul în raport de excepția inadmisibilității, a cărei analiză este prioritară, în considerarea prevederilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.

În speță, calea de atac a recursului a fost exercitată împotriva unei decizii prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată împotriva unei decizii pronunțate în soluționarea unui recurs, hotărâre ce are în puterea legii, caracter irevocabil.

Conform prevederilor art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

Astfel, din coroborarea acestui text de lege cu dispozițiile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., conform cărora sunt hotărâri irevocabile, hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii, rezultă că decizia atacată cu recurs în prezenta cauză, nu este susceptibilă de exercitarea controlului judiciar extraordinar al acestei căi de atac, având caracter irevocabil.

Prin dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părților obligația îndeplinirii actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător.

Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Ca atare, în raport de dispozițiile legale care reglementează normele procesuale aplicabile în cauză, decizia civilă nr. 21/CM din data de 25 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, ce a fost atacată cu recurs, nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac.

Cu privire la recursul declarat împotriva încheierii din data de 17 octombrie 2017 pronunțată de aceeași instanță, prin care s-a dispus amânarea pronunțării, se reține că aceasta este o încheiere premergătoare ce face corp comun cu hotărârea finală.

Potrivit dispozițiilor art. 282 alin. (2) C. proc. civ., împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 316 C. proc. civ., dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol.

Prin urmare, pentru argumentele expuse, încheierea de amânare a pronunțării din data de 17 octombrie 2017 poate fi atacată odată cu fondul, respectiv cu aceeași cale de atac ce poate fi exercitată împotriva deciziei civile nr. 21/CM din data de 25 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

Cum această din urmă hotărâre nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, pentru considerentele anterior prezentate, recursul declarat atât împotriva încheierii din data de 17 octombrie 2017, cât și împotriva deciziei civile nr. 21/CM din data de 25 octombrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă este inadmisibil, Înalta Curte urmând a-l respinge ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta A. împotriva încheierii din data de 17 octombrie 2017 și a deciziei civile nr. 21/CM din data de 25 octombrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 martie 2018.