ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3013/2006

Asupra cererii de recurs de

față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată că, prin decizia nr. 458 din 19 aprilie 2005 a Curții de

Apel București, secția a V-a comercială, s-a admis excepția lipsei calității

procesuale active a contestatoarei și s-a respins acțiunea in anularea

sentinței arbitrale nr. 194  din 27 noiembrie 2003 pronunțată de Curtea de

Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Asociația Naționala a Cooperației

Meșteșugărești – U.C.E.C.O.M. în dosarul nr. 223/2003, promovată de petenta SC

D.F.F. SRL Baia Mare în contradictoriu cu intimata pârâtă S.P. și intimata

reclamantă A.M., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală

activă.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța investită cu acțiunea in anulare a reținut că petenta, deși

nu a fost parte in raportul juridic de drept procesual, a uzat de calea de atac

împotriva sentinței arbitrale. Având în vedere art. 364 și următoarele din

Codul de procedura civilă precum și faptul că raportul de drept procesual nu se

poate lega în mod valabil decât între pretinșii titulari ai drepturilor și

obligațiilor ce rezultă din raportul de drept material dedus judecații,

instanța a respins acțiunea ca fiind promovată de o persoana fără calitate

procesuală activă.

Împotriva deciziei mai sus

menționate a formulat recurs petenta.

Recurenta a invocat

prevederile art. 304 pct. 8, 9 si 10 C. proc. civ., solicitând admiterea

recursului, modificarea sentinței atacate si admiterea acțiunii în anulare.

În dezvoltarea motivelor de

recurs invocate, recurenta a susținut că societatea are calitatea de asociat cu

pârâta, fapt dovedit prin contractul de asociere ce are ca obiect chiar spațiul

în litigiu. Despre existenta litigiului arbitral nu a cunoscut nimeni, nici

chiar primăria, iar interesul și calitatea recurentei se susține că rezultă din

faptul că aceasta dorește să dovedească faptul că pârâta nu a fost proprietara

imobilului. Se mai critică faptul că instanța arbitrală nu putea soluționa

cauza deoarece clauza arbitrală avea ca obiect un litigiu nearbitral, ordinea

publică fiind încălcată.

Înalta Curte

găsește că recursul declarat de petentă este nefondat pentru următoarele

considerente:

Curtea găsește nefondat motivul de

recurs invocat de recurentă si prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., în

condițiile în care instanța investită cu acțiunea în anulare s-a pronunțat în

raport de probele administrate, iar din considerentele deciziei atacate nu

rezultă că instanța a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit

neîndoielnic al actului juridic dedus judecății. Raporturile dintre părți au

fost tratate conform actelor juridice încheiate de către acestea. In condițiile

în care petenta nu a fost parte în litigiul arbitral, ea nu are legitimarea

procesuală pentru a ataca hotărârea arbitrală.

Privitor la motivul prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se susține că hotărârea atacată este lipsită

de temei legal și că încalcă prevederile Constituției privitoare la caracterul

inalienabil al proprietății publice și la interdicția înființării de instanțe

extraordinare. Asemenea argumente nu pot fi primite, pentru că ele nu se circumscriu

acestui motiv de recurs, care are în vedere situația în care instanța recurge

la texte de lege aplicabile speței dar pe care le încalcă, în litera sau în

spiritul lor, sau le aplică greșit, în sensul că interpretarea pe care le-o dă

este prea extinsă ori prea restrânsă ori cu totul eronată. In speță, instanța a

reținut în mod corect că în temeiul art. 364 și urm. C. proc. civ., raportul de

drept procesual nu se poate lega în mod valabil decât intre pretinșii titulari

ai drepturilor și obligațiilor ce rezultă din raportul de drept material dedus

judecății.

Privitor la motivul prevăzut

de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., devine de prisos a se mai analiza criticile

aduse sub acest aspect hotărârii atacate deoarece pct. 10 al art. 304 a fost

abrogat prin art. I pct. 111

1

din O.U.G. nr. 138/2000.

Pentru considerentele de fapt și de drept reținute mai

sus, conform art. 312 C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat

de pârâta SC D.F.F. SRL BAIA MARE împotriva deciziei nr. 458 din 19 aprilie 2005

a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC D.F.F. SRL BAIA MARE împotriva deciziei nr. 458 din 19 aprilie 2005

a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 18 octombrie 2006