ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1239/2015

Decizia nr. 1239/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr. x/103/2012, reclamanții A., B. și C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, D. și com. Grumăzești, anularea parțială a H.G. nr. 628 bis din 23 august 2002, cu privire la poziția 25 înregistrată în anexa 36, referitoare la inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al com. Grumăzești, în care este cuprins și terenul acestora, cu o lungime de 70 m și 4 m lățime, denumit drum Sătesc „DS 968A”.

Prin sentința civilă nr. 286/CA din 19 septembrie 2013 Tribunalul Neamț a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Bacău.

Prin sentința nr. 19/2014 din 7 februarie 2014, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea formulată de reclamanții

A., B. și C., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, D. și com. Grumăzești, ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență următoarele aspecte:

Între plângerea prealabilă și acțiunea în contencios administrativ trebuie să existe o identitate de obiect, numai astfel autoritatea publică emitentă poate examina în cunoștință de cauză pretențiile solicitantului, în condițiile legii, înainte de a fi sesizată instanța de contencios administrativ.

Înscrisurile depuse la dosar de către reclamanți, reprezentate de adresa din 29 octombrie 2012, cât și adresa din 21 noiembrie 2012, nu pot fi apreciate ca făcând dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1), întrucât nu sunt adresate autorității emitente Guvernul României, ci com. Grumăzești.

În fine, s-a constatat că reclamanții nu au dovedit îndeplinirea procedurii prealabile, condiție de exercitare a dreptului la acțiune în contencios administrativ, a cărei neîndeplinire în termenul și condițiile prevăzute de lege, atrage inadmisibilitatea acțiunii.

Împotriva sentinței civile nr. 19/2014 din 7 februarie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții

A., B. și C.

, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenții reiterând susținerile din fața instanței de fond, arată în esență că la dosarul cauzei există plângere prealabilă, formulată in termen legal, făcând referire la

adresa din 29 octombrie 2012 și la adresa răspuns din 21 noiembrie 2012 emisă de com. Grumăzești

În fine, recurenții au susținut că intimata com. Grumăzești avea obligația de a le comunica în scris că solicitarea lor nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege.

II. Decizia instanței de recurs;

Examinând cauza

în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurentă, precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.

Prin criticile sale recurenții nu invocă motive concrete de nelegalitate a sentinței atacate, ci prezintă propriile considerații asupra dispozițiilor legale ce formează obiectul litigiului, nefiind incidente niciunul din cazurile de casare sau modificare reglementate de art. 304 C. proc. civ.

Analizând totuși cauza prin prisma dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că prin acțiunea introductivă reclamanții au solicitat

anularea parțială a H.G. nr. 628 bis din 23 august 2002, cu privire la poziția 25 înregistrată în anexa 36, referitoare la inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al com. Grumăzești, în care este cuprins și terenul acestora, cu o lungime de 70 m și 4 m lățime, denumit drum Sătesc „DS 968A”.

Prima instanță a respins acțiunea ca inadmisibilă, opinie împărtășită și de Înalta Curte.

Astfel, procedând la verificarea actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte a constatat, în acord cu judecătorul fondului, că recurenții-reclamanții s-au adresat instanței de contencios administrativ, considerându-se vătămat într-un drept recunoscut de lege, fără a urma procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind procedura de soluționare a cererilor în contenciosul administrativ.

Legea contenciosului administrativ a prevăzut în art. 7 și art. 11 două termene ce trebuie avute în vedere de participanții la procesul civil, atât de părțile implicate, cât și de instanța de judecată și anume termenul pentru formularea plângerii prealabile, procedură prevăzută de lege ca o condiție pentru exercitarea dreptului la acțiune și termenul de introducere a acțiunii la instanța de contencios administrativ competentă.

Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia”, iar potrivit art. 7 alin. (1)

1

: „În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând”.

Procedând la verificarea actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată, la fel și instanța de fond, că

adresa din 29 octombrie 2012 și adresa din 21 noiembrie 2012

nu pot fi apreciate ca făcând dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1), întrucât nu sunt adresate autorității emitente Guvernul României, ci com. Grumăzești.

De asemenea, se constată că sunt lipsite de relevanță susținerile recurenților referitoare la obligația com. Grumăzești, câtă vreme această intimată le-a comunicat reclamanților prin adresa din

21 noiembrie 2012

(fila 27 din dosarul Curții de Apel Bacău) procedura pe care reclamanții o pot urma în vederea scoaterii din lista de inventar a poziției nr. 25 din anexa nr. 36 a H.G. nr. 1356/2001.

Prin urmare, neîndeplinirea de către reclamanți a obligației formulării plângerii prealabile a fost corect constatată de către instanța de fond în soluționarea excepției inadmisibilității.

Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs;

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A., B. și C. împotriva sentinței nr. 19/2014 din 7 februarie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2015.