Decizia nr. 2020/2016 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs

Prin cererea înregistrată la data de 22 aprilie 2013 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, reclamanta SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL: să se dispună interzicerea aplicării mărcii individuale figurative "C." înregistrată la OHIM cu nr. 007559107 din 29 ianuarie 2009 (cuvântul "C." în culoare galbenă cu dublu contur în culorile verde și bej, deasupra cuvântului fiind un soare stilizat în culoare bej, fundalul este în culoare roșie cu contur de culoare bej), sau a oricăror însemne similare în legătura cu produsele din clasele: 29, 30 și 31 conform Clasificării de la NISA, precum și a designului comunitar înregistrat sub nr. 001615584 - 0001 pentru ambalaje pentru alimente, pungi, săculeți, etichete, deținute de reclamantă, pe ambalajele semințelor de floarea soarelui prăjite cu și fără sare destinate consumului uman, comercializate și distribuite de pârâtă; să se dispună interzicerea folosirii, a actelor de producție, comerț, import, export, depozitării, oferirii spre vânzare sau vânzării inclusiv prin intermediul Internet-ului, distribuției, publicității, precum și oricărei alte folosiri în scop comercial de către pârâte a mărcii figurative "C." descrise mai sus; să se dispună obligarea pârâtei să furnizeze toate informațiile pe care le deține în legătură cu cantitățile de produse comercializate sub marca "C." și să fie obligată pârâta să retragă de pe piață, pe cheltuială proprie, produsele purtând marca "C." sub sancțiunea plății de daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere în cazul neîndeplinirii acestei obligații; să se dispună publicarea dispozitivului hotărârii ce se va pronunța în două cotidiene de circulație națională timp de 3 zile consecutiv pe cheltuiala pârâtelor și să se dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Pârâta B. SRL a formulat cerere reconvențională împotriva reclamantei și a pârâtei SC D. SRL, prin care a solicitat: interzicerea actelor de comercializare, distribuție, publicitate și folosire în orice mod de către reclamanta-pârâtă și pârâta D. a produselor care poartă pe ambalajul lor un desen similar celui asupra căruia B. SRL deține drepturi de autor în baza Legii nr. 8/1996; sechestrarea produselor care încalcă dreptul de autor dobândit de B. SRL și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 2212 din 18 decembrie 2013 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins ca neîntemeiate excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția lipsei de interes a reclamantei; a admis în parte acțiunea completată a reclamantei pârâte SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta-reclamantă SC B. SRL și pârâta SC D. SRL; a dispus interzicerea folosirii, în orice fel, în activitatea comercială de către pârâte, a mărcilor reclamantei C. - cu litere chirilice - verbale și figurative, respectiv marca națională C., nr. 4704/2004, CTM C., nr. 007562176/2009 și a desenului comunitar nr. 001615584 - 0001, respectiv pentru ambalaje produse din clasa 29, producție, comerț, import, export, publicitate, ș.a.; a respins cererea de obligare a pârâtei la furnizarea informațiilor privind produsele comercializate sub marca C., cu litere slave, ca neîntemeiată; a respins cererea de obligare a pârâtei la plata despăgubirilor de 50.000 euro în echivalent lei, ca neîntemeiată; a dispus publicarea dispozitivului hotărârii definitive în 2 cotidiane naționale, timp de 3 zile, pe cheltuiala pârâtei; a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională completată, formulată de pârâta-reclamantă, în contradictoriu cu reclamanta A. și pârâta SC D. SRL și a luat act că reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin Decizia nr. 410A din 23 septembrie 2015, a admis apelurile formulate de reclamanta-pârâtă SC A. SRL și pârâta-reclamantă SC B. SRL, a anulat în parte sentința și a trimis cauza la prima instanță pentru rejudecarea cererii principale, păstrând sentința în privința soluționării cererii reconvenționale, reținând, în esență, nepronunțarea asupra a ceea ce s-a cerut.

Prin recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva deciziei, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se arată că instanța de apel a apreciat faptul că prima instanță nu a intrat în judecarea fondului acțiunii în contrafacerea mărcii comunitare nr. 007559107 din 29 ianuarie 2009 cu care a fost învestită, pronunțându-se asupra contrafacerii unor mărci cu care recurenta-reclamantă nu ar fi înțeles să sesizeze instanța, fapt ce echivalează cu încălcarea principiului disponibilității ce guvernează procesul civil dar și a dreptului la apărare al intimatei-pârâte. În ceea ce privește marca comunitară nr. 007559438, Curtea de Apel București a constatat, în mod nelegal, că aceasta nu face obiectul sesizării instanței. În ceea ce privește celelalte motive de apel formulate de recurenta-reclamantă, prin care s-a susținut netemeinicia și nelegalitatea soluției de respingere a capetelor de cerere privind furnizarea informațiilor privind produsele comercializate sub marca "C." și obligarea intimatei-pârâte la plata despăgubirilor de 50.000 euro în echivalent lei, Curtea de Apel București a arătat că nu pot fi analizate în stadiul procesual al apelului, în situația în care tribunalul nu a intrat pe fond în cercetarea pe fond a acțiunii în contrafacere dedusă judecații. Soluția Curții de Apel București privind cererea principală este nelegală. Chiar dacă recurenta-reclamantă a indicat în petitul cererii de chemare în judecată doar marca nr. 007559107, corespunzător mărcii comunitare "C." figurative, în care elementul verbal "C." este scris cu litere latine, din conținutul cererii de chemare în judecată (pagina 3) la paragraful "Precizări prealabile", recurenta-reclamantă a făcut referire și la marca comunitară "C." nr. 007559438, așa cum rezultă și din anexa 3. De asemenea, în anexele cererii de chemare în judecată, recurenta-reclamantă a atașat certificatul de înregistrare al mărcii comunitare "C." nr. 007559438. Astfel, instanța de fond a analizat și soluționat cererea formulată cu privire la ambele mărci comunitare "C.", chiar dacă, dintr-o eroare materială, în petitul cererii a fost indicat numai numărul acordat mărcii comunitare "C." figurative, în care elementul verbal "C." este scris cu litere latine, neindicând și numerele de înregistrare ale celor două mărci comunitare figurative, una cu elementul verbal "C.", scris cu litere latine, cealaltă cu elementul verbal "C." scris cu litere chirilice, dintr-o pură eroare materială. Față de aceste aspecte, Curtea de Apel București a apreciat în mod nelegal faptul că instanța de fond a încălcat principiul disponibilității în prezenta cauză. Nu constituie o derogare de la această componentă a principiului disponibilității dreptul instanței de a da calificarea corectă unei cereri de chemare în judecată, a cărei denumire a fost stabilită greșit de către părți, în temeiul dispozițiilor art. 152 C. proc. civ., întrucât instanța nu procedează la schimbarea obiectului sau a cauzei juridice a acțiunii, ci îi fixează numai denumirea procedurală legală. În acest context, dispozițiile C. proc. civ., art. 22 alin. (4), arată faptul că judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecații, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire, fiind obligat să pună în discuția părților calificarea juridică exactă. În acest sens, în baza caracterului devolutiv al apelului, prevăzut expres de dispozițiile art. 476 C. proc. civ., Curtea de Apel București ar fi trebuit să califice în mod corect cererea recurentei reclamante de chemare în judecată, pe baza explicării pretențiilor cuprinse în mod implicit în cererile sau apărările adresate primei instanțe, fără a se putea considera o derogare de la principiul disponibilității. Față de aceste aspecte, Curtea de Apel ar fi trebuit să admită apelul recurentei reclamante și, judecând în fond cauza, să admită în totalitate cererea de chemare în judecată, respectiv să dispună interzicerea aplicării mărcilor și design-ului comunitar.

Analiza recursului. Principiul disponibilității constă în posibilitatea părților de a dispune de obiectul procesului - dreptul material -, precum și de mijloacele procesuale de apărare a acestui drept - dreptul procesual. Obiectul procesului este determinat de pretențiile exprimate prin cererea de chemare în judecată sau este dat de situația juridică a cărei rezolvare în justiție se urmărește, așa cum rezultă din dispozițiile art. 29 alin. (1) C. proc. civ. Art. 22 alin. (6) C. proc. civ. prevede că judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel. La rândul său, art. 397 alin. (1) C. proc. civ. stabilește că instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cererilor deduse judecății. Ea nu poate acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut, dacă legea nu prevede altfel. Examinând conținutul cererii de chemare în judecată prezentat la pct. I al deciziei se constată că instanța superioară de fond a reținut corect obiectul acesteia și anume acțiune în contrafacerea mărcii comunitare figurative "C." nr. 007559107 din 29 ianuarie 2009 și a desenului comunitar înregistrat la O.H.I.M. sub nr. 001615584-0001. Drept urmare, cum prima instanță de fond nu a analizat acțiunea în contrafacerea acestei mărci comunitare, pronunțându-se asupra contrafacerii unor mărci ce nu au făcut obiect al cererii de chemare în judecată, marca națională "C." nr. 4704/2004, și CTM "C." nr. 007562176/2009, soluția instanței de apel de a anula în parte sentința și de a trimite cauza la prima instanță pentru rejudecarea cererii principale este corectă, față de dispozițiile art. 480 alin. (3) C. proc. civ. Nu poate fi primit punctul de vedere al recurentei în sensul că mențiunile din considerentele cererii de chemare în judecată valorează învestirea instanței cu o acțiune în contrafacerea și a celor două mărci mai sus menționate. Astfel, referirile la cele două mărci sunt incluse în capitolul denumit "Precizări prealabile" în cadrul căruia este descris portofoliul mărcilor înregistrate aparținând reclamantei, o atare descriere introductivă neputând avea semnificația dată de recurentă. Și din punctul II al motivelor cererii de chemare în judecată rezultă, de asemenea, că obiectul acțiunii în contrafacere a fost reprezentat doar de marca menționată de instanța de apel, câtă vreme se arată (pag. 9), că reclamanta va "pierde practic marca înregistrată și designul înregistrat, neputând să o exploateze în condiții normale". Cererea de chemare în judecată este clară și minuțios argumentată, astfel că eroarea materială invocată este exclusă, așa încât în etapa devolutivă a cauzei, Curtea de Apel, nu a încălcat, așa cum se afirmă, dispozițiile art. 22 alin. (4) C. proc. civ. și art. 152 C. proc. civ., referitoare la rolul judecătorului în aflarea adevărului și la valoarea juridică a unei cereri greșit denumită. Înalta Curte, pentru cele ce preced, reținând că motivul de recurs invocat nu este aplicabil cauzei, va respinge recursul în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ.