VOSHTEV v. BULGARIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
VOSHTEV v. BULGARIA (CtEDO, 2008)
A cincea secțiune DECIZIE Nr. 5633/03 de Dimitar Ivanov VOSHTEV împotriva Bulgariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 7 octombrie 2008 în calitate de Cameră compusă din: Rait Maruste, Președintele, Karel Jungwiert, Renate Jaeger, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefèvre, Mirjana Lazarova Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, judecători și Claudia Westerdiek, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 6 februarie 2003, având în vedere corespondența cu părțile, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Dimitar Ivanov Voshtev, este un național bulgar care s-a născut în 1967 și trăiește în Pomorie. Faptele cazului, astfel cum a prezentat el, pot fi rezumate după cum urmează. La 23 octombrie 1995, reclamantul a fost acuzat de corupție și abuz de birou. A început o anchetă. La 31 martie 1998, procurorul public regional Burgas a renunțat la acuzațiile de corupție și a întrerupt parțial procedurile. Cazul a fost transferat la procurorul public din districtul Pomorie. La o dată neespecificată în 2000, biroul respectiv a depus o acuzație împotriva reclamantului la Curtea de District Pomorie. La 7 iunie 2001, Curtea de District Pomorie a condamnat reclamantul pentru abuz de funcție și i-a dat o condamnare suspendată la închisoare. Februarie și 7 august 2002 condamnarea și condamnarea au fost susținute de Curtea Regională Burgas și, respectiv, Curtea Supremă de cassare. COMPLAINTA Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că procedura penală împotriva acestuia a fost nerazonabil de lungă. La 17 iulie 2007, Curtea a trimis o scrisoare reclamantului informându-i că s-a comunicat Guvernului Bulgariei cererea și l-a invitat să-și exprime un aviz cu privire la o propunere de soluționare prietenoasă. Această scrisoare a fost reenviată reclamantului, prin scrisoarea înregistrată cu recunoaștere de primire, la 23 ianuarie 2008, după ce s-a stabilit că datorită unei erori de clericitate scrisoarea anterioară a fost trimisă unei adrese greșite. Atenția reclamantului a fost atrasă la art. 37 § 1 litera (a) din convenție. Reclamantul a semnat recunoașterea de primire, dar nu a răspuns la scrisoarea. Prin o altă scrisoare din 16 mai 2008, trimisă prin scrisoarea înregistrată cu recunoaștere de primire, reclamantul a fost invitat să afirme dacă a menținut cererea. El a semnat recunoașterea de primire la 3 iunie 2008, dar nu a răspuns la scrisoarea. Ultima comunicare a reclamantului la Curte este din 17 martie 2003. În aceste circumstanțe, Curtea constată că reclamantul a pierdut interesul în cerere și nu intenționează să-l urmărească, în sensul articolului 37 § 1 din Convenție, care citește, în măsura în care este relevant: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) Reclamantul nu intenționează să își continue cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în protocolele în cauză, nu necesită examinarea continuă a cererii.” Curtea consideră că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în protocoalele în cauză. În consecință, consideră oportun să se scoată cazul din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenție. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. Claudia Westerdiek Rait Maruste Președintele grefierului