HRISTOV v. BULGARIA

CINTIMEA DECIZIE A SECȚIEI Nr. 17608/02 de Ilcho Zoev HRISTOV împotriva Bulgariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 7 octombrie 2008 în calitate de Cameră compusă din: Rait Maruste, Președintele, Karel Jungwiert, Renate Jaeger, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefèvre, Mirjana Lazarova Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, judecători și Claudia Westerdiek, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 18 aprilie 2002, având în vedere deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Ilcho Zoev Hristov, este un național bulgar care s-a născut în 1977 și trăiește în Sofia. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna Mihaylova, avocat practicant la Sofia. Guvernul bulgar (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna M. Kotzeva, a Ministerului Justiției. Faptele cazului, astfel cum a fost prezentat de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. În octombrie 1999 reclamantul a fost acuzat de furt mic. La o dată neespecificată, cazul a fost depus în judecată. Curtea de District Sofia a anunțat o audiere pentru 4 septembrie 2001. Convocațiile pentru audiere au fost depuse la o altă persoană care aparent nu a informat reclamantul și nu a apărut în sala de judecată. La 4 septembrie 2001, Curtea de District a suspendat audierea și a ordonat retragerea în custodie a reclamantului. Această ordine a fost pusă în aplicare la 10 octombrie 2001. La 23 octombrie 2001, reclamantul și autoritățile de procuror au ajuns la un acord de înțelegere care a fost aprobat imediat de Curtea de District de Sofia. Reclamantul acuzat vinovat și a fost condamnat la nouă luni de închisoare, suspendat. Curtea de District a revocat retragerea reclamantului, având în vedere faptul că procedura s-a încheiat. Cu toate acestea, aceasta nu a ordonat eliberarea reclamantului și după audierea pe care a fost adus înapoi la închisoarea Centrală de la Sofia. La 25 octombrie 2001, Curtea de District Sofia a trimis o scrisoare către închisoarea centrală Sofia care a ordonat eliberarea imediată a reclamantului, cu excepția cazului în care el a fost reținut din alte motive. Reclamantul a fost eliberat la 30 octombrie 2001. COMPLAINTă Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 § 1 din Convenție că detenția sa între 23 și 30 octombrie 2001 a fost ilegală și arbitrară. În octombrie 2006, Registrul a trimis reclamantului o scrisoare care l-a informat că cererea a fost comunicată guvernului contestat pentru observații. O scrisoare similară a fost trimisă, de asemenea, Centrului european pentru drepturile romilor, o organizație neguvernamentală cu sede la Budapesta, deoarece în ianuarie 2006 au scris Registrului care a declarat că au lucrat la acest caz împreună cu avocatul reclamantului și au dorit să fie informate cu privire la evoluțiile relevante. La 2 iulie 2007, Registrul a trimis reclamantului o scrisoare care l-a informat că nu au fost primite observații de la Guvern în termenul respectiv. Reclamantul a fost invitat să își prezinte observațiile și cererile de satisfacție doar înainte de 7 septembrie 2007. O scrisoare similară a fost trimisă la 2 iulie 2007 Centrului european pentru drepturile romilor. Având în vedere că nu s-a primit niciun răspuns, prin scrisoarea din 6 mai 2008 trimisă prin post înregistrat, reclamantul a fost invitat să menționeze dacă are intenția de a urmări cererea. Reprezentantul reclamantului a fost atrasă atenția asupra articolului 37 § 1 litera (a) din convenție, care prevede că Curtea poate ataca un caz din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să continue cererea. Scrisoarea din 6 mai 2008 a fost returnată menționând că nu a fost recuperată. Curtea nu a primit nicio corespondență de la reclamant de la introducerea cererii în 2002. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat că nu mai dorește să-și continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă, Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată din listă cazul. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate pentru a elimina cererea din lista de cazuri. Claudia Westerdiek Rait Maruste Președintele grefierului

FIFTH SECTION

DECISION

Application no. 17608/02

by Ilcho Zoev HRISTOV

against Bulgaria

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 7

October 2008 as a Chamber composed of:

Rait Maruste,

President,

Karel Jungwiert,

Renate Jaeger,

Mark Villiger,

Isabelle Berro-Lefèvre,

Mirjana Lazarova Trajkovska,

Zdravka Kalaydjieva,

judges,

and Claudia Westerdiek,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 18 April 2002,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Ilcho Zoev Hristov, is a Bulgarian national who was born in 1977 and lives in Sofia. He was represented before the Court by Ms

D.

Mihaylova, a lawyer practising in Sofia. The Bulgarian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs M. Kotzeva, of the Ministry of Justice.

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

In October 1999 the applicant was charged with petty theft.

On an unspecified date the case was submitted for trial. The Sofia District Court listed a hearing for 4 September 2001. The summons for the hearing was served on another person who apparently failed to inform the applicant and he did not appear in the courtroom.

On 4 September 2001 the District Court adjourned the hearing and ordered the applicant's remand in custody. This order was enforced on 10

October 2001.

On 23 October 2001 the applicant and the prosecution authorities reached a plea bargain agreement which was approved immediately by the Sofia District Court. The applicant pleaded guilty and was sentenced to nine months' imprisonment, suspended.

The District Court revoked the applicant's remand in custody in view of the fact that the proceedings had come to an end. It did not, however, order explicitly the applicant's release and after the hearing he was brought back to the Sofia Central Prison.

On 25 October 2001 the Sofia District Court sent a letter to the Sofia Central Prison ordering the applicant's immediate release, unless he was detained on other grounds. The applicant was released on 30 October 2001.

COMPLAINT

The applicant complained under Article 5 § 1 of the Convention that his detention between 23 and 30 October 2001 had been unlawful and arbitrary.

THE LAW

In October 2006 the Registry sent to the applicant a letter informing him that the application had been communicated to the respondent Government for observations. A similar letter was also sent to the European Roma Rights Centre, a non-governmental organisation based in Budapest, since in January 2006 they had written to the Registry stating that they worked on the case together with the applicant's lawyer and wished to be informed of relevant developments.

On 2 July 2007 the Registry sent to the applicant a letter informing him that no observations had been received from the Government within the relevant time-limit. The applicant was invited to submit his observations and claims for just satisfaction before 7 September 2007. A similar letter was sent on 2

July 2007 to the European Roma Rights Centre.

As no reply was received, by letter dated 6 May 2008 sent by registered post, the applicant was invited to state whether he intended to pursue the application. The applicant's representative's attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application.

The letter of 6 May 2008 was returned with the mention that it had not been reclaimed.

All correspondence to the applicant was sent at the address of his legal representative.

The Court has not received any correspondence from the applicant since the introduction of the application in 2002.

The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Claudia Westerdiek

Rait Maruste

Registrar

President