ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5188/2006

Examinând recursurile de față constată : Prin sentința penală nr. 31/ F din 29 mai 2006 pronunțată de Curtea de Apel Galați a fot respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarii A.E. și A.S. împotriva rezoluțiilor nr. 289/II/2/2006 din 31 martie 2006 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și nr. 172/P/2005 din 27 februarie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați. Instanța a reținut că petiționarii au formulat o plângere solicitând să se efectueze cercetări față de S.M., judecător la Tribunalul Vrancea, pentru infracțiunile de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000 și de primire de foloase necuvenite prevăzute de art. 256 alin. (1) C. pen.

și față de C.I., N.S., V.N., T.F., J.D., S.R. și G.M. pentru infracțiunile de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. și fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. Plângerea a fost înregistrată la P.N.A. – Serviciul Teritorial Galați care, prin Ordonanța din 20 septembrie 2005 dată în dosarul nr. 51/P/2005, a dispus în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de S.M. pentru infracțiunile prevăzute de art. 254 și 256 alin. (1) C. pen. Prin aceeași ordonanță s-a disjuns cauza cu privire la faptele reclamate ca fiind săvârșite de judecătorii C.I., N.S., V.N., T.F., J.D., S.R. și G.M. și s-a trimis spre competentă soluționare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați unde a fost înregistrată sub nr. 172/P/2005.

S-a reținut că în plângerea formulată și în declarația dată de A.E. în fața procurorului, la data de 16 ianuarie 2006, aceasta a susținut judecătorul C.I., în dosarul nr. 130/2000 al Tribunalului Vrancea, a admis cererea B.R.D., sucursala Vrancea pentru deschiderea procedurii reorganizării judiciare și declararea falimentului, fără a o comunica pârâtei SC A. SRL Vrancea, a tergiversat nejustificat soluționarea cauzei până când a devenit președintele tribunalului după care a repartizat cauza preferențial judecătorului M.S. S-a mai susținut că abuziv acesta a dispus ca soluționarea contestației împotriva judecătorului sindic N.S. să fie judecată chiar de aceasta și nu a înaintat organelor competente plângerile care aveau ca obiect comportarea abuzivă a judecătorilor sindici.

Prin rezoluția nr. 172/P/2005 din 27 februarie 2006, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus, în baza art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de judecătorii C.I., N.S., V.N., T.F., J.D., S.R. și G.M. din cadrul Tribunalul Vrancea pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 289 C. pen. S-a reținut că din actele premergătoare efectuate a rezultat că judecătorul Constantinescu Ion, prin încheierea din 5 iunie 2001, dată în dosarul nr. 130/2000, a admis cererea creditoarei B.R.D., sucursala Vrancea, care a nu a fost contestată de debitori, întocmind toate actele procedurale și făcând toate comunicările prevăzute de Legea nr. 64/1995, toate contestațiile petiționarilor fiind respinse de organele jurisdicționale ierarhice.

Procurorul a mai susținut că nu s-au constatat aspecte de tergiversare nejustificată a soluționării cauzei, care a fost repartizată altui judecător conform dispozițiilor legale, întrucât C.I. a fost desemnat în funcția de președinte al instanței. S-a reținut, de asemenea, că nu s-a stabilit că judecătorul C.I., în calitate de președinte al Tribunalului Vrancea ar fi intervenit la judecători solicitându-le pronunțarea unor soluții contrare legii și probelor din dosare. Referitor la judecătorul N.S., cu privire la care petiționarii au afirmat că în mod abuziv i-a înlocuit de la administrarea societății A. SRL cu un lichidator s-a reținut că au fost efectuate acte premergătoare și în dosarul nr. 20/P/2004 și că nu se constată săvârșirea vreunei fapte penale de către aceasta.

Tot astfel, s-a reținut că judecătorii V.N., T.F., J.D., S.R. și G.M. și-a îndeplinit atribuțiunile de serviciu în conformitate cu legea și nu au săvârșit fapte penale. Prin rezoluția nr. 289/II/2/2006 din 31 martie 2006 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați a respins plângerea petiționarilor împotriva rezoluției nr. 172/P/2005. Instanța a reținut că prin plângerea formulată împotriva rezoluțiilor conform art. 278 1 C. proc. pen., petiționarii au susținut că tot judecătorii mai sus arătați au acționat cu încălcarea dispozițiilor legale care reglementează procedura falimentului și reorganizării judiciare săvârșind infracțiunile pentru care sunt cercetați. S-a apreciat că plângerea nu este fondată întrucât din actele premergătoare a rezultat că respectivii judecători au acționat în limita atribuțiunilor de serviciu și cu respectarea dispozițiilor legale în materie.

De asemenea, nu a rezultat că vreunul dintre acești judecători a acționat cu intenția de a vătăma interesele petiționarilor. Petiționarii au declarat recurs în termen, susținând că soluția de respingere a plângerii este nelegală și netemeinică impunându-se casarea sentinței, admiterii plângerii și începerea urmăririi penale.

Au susținut petiționarii că în încheierile din 10 aprilie 2002, 24 octombrie 2002 și 6 noiembrie 2003, și sentințele nr. 171/2002, 219/2003 și nr. 72/2005 dovedesc comiterea infracțiunilor de către judecătorii sindici prin soluționarea cererii de faliment deși societatea A. SRL înregistra profit, închiderea fără drept a altei societăți, deposedarea abuzivă a petiționarilor de un depozit proprietate personală, determinare a dreptului de proprietate pe alte criterii decât cele permise de legea falimentului, desființarea licitației în bloc a bunurilor fără nominalizarea acestora, refuzul judecării admisibilității cererii de intervenție formulate de P.P., dispunerea interzicerii accesului pe cale de ordonanță președințială, întocmirea cărții funciare în baza deciziei penale nr. 1218/1998.

Recursurile sunt nefondate. Se constată că motivele de recurs invocate constituie de fapt critici care vizează soluții dispuse prin hotărâri judecătorești (încheieri, sentințe și decizii) și în consecință ele nu pot fi analizate decât de instanțele de control judiciar competente, în cadrul căilor de atac exercitate în condițiile legii împotriva acestor hotărâri. Așa fiind, în soluționarea prezentei cauze nu poate avea în vedere motivele invocate de petiționari care privesc alte hotărâri decât sentința penală atacată cu recurs. Examinând cauza din oficiu, Curtea constată că sentința atacată este legală și temeinică întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă existența faptelor penale imputate intimaților de petiționari, astfel încât soluția de neîncepere a urmării penale față de aceștia a fost corect menținută de prima instanță.

Așa fiind, recursurile vor fi respinse, ca nefondate, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii A.E. și A.S. împotriva sentinței penale nr. 31 din 29 mai 2006 a Curții de Apel Galați. Obligă recurenții petiționari la plata sumelor de câte 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 septembrie 2006.