ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5188/2006

Examinând recursurile de

față constată :

Prin sentința penală nr. 31/

F din 29 mai 2006 pronunțată de Curtea de Apel Galați a fot respinsă, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționarii A.E. și A.S. împotriva

rezoluțiilor nr. 289/II/2/2006 din 31 martie 2006 a procurorului general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și nr. 172/P/2005 din 27

februarie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Instanța a reținut că

petiționarii au formulat o plângere solicitând să se efectueze cercetări față

de S.M., judecător la Tribunalul Vrancea, pentru infracțiunile de luare de mită

prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 și 7 din Legea nr.

78/2000 și de primire de foloase necuvenite prevăzute de art. 256 alin. (1) C.

pen. și față de C.I., N.S., V.N., T.F., J.D., S.R. și G.M. pentru infracțiunile

de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. și fals intelectual prevăzută

de art. 289 C. pen.

Plângerea a fost

înregistrată la P.N.A. – Serviciul Teritorial Galați care, prin Ordonanța din

20 septembrie 2005 dată în dosarul nr. 51/P/2005, a dispus în baza art. 228 alin.

(4) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi

penale față de S.M. pentru infracțiunile prevăzute de art. 254 și 256 alin. (1)

C. pen.

Prin aceeași ordonanță s-a

disjuns cauza cu privire la faptele reclamate ca fiind săvârșite de judecătorii

C.I., N.S., V.N., T.F., J.D., S.R. și G.M. și s-a trimis spre competentă

soluționare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați unde a fost

înregistrată sub nr. 172/P/2005.

S-a reținut că în plângerea

formulată și în declarația dată de A.E. în fața procurorului, la data de 16

ianuarie 2006, aceasta a susținut judecătorul C.I., în dosarul nr. 130/2000 al

Tribunalului Vrancea, a admis cererea B.R.D., sucursala Vrancea pentru

deschiderea procedurii reorganizării judiciare și declararea falimentului, fără

a o comunica pârâtei SC A. SRL Vrancea, a tergiversat nejustificat soluționarea

cauzei până când a devenit președintele tribunalului după care a repartizat

cauza preferențial judecătorului M.S. S-a mai susținut că abuziv acesta a

dispus ca soluționarea contestației împotriva judecătorului sindic N.S. să fie

judecată chiar de aceasta și nu a înaintat organelor competente plângerile care

aveau ca obiect comportarea abuzivă a judecătorilor sindici.

Prin rezoluția nr. 172/P/2005

din 27 februarie 2006, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus, în

baza art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de judecătorii C.I., N.S., V.N., T.F., J.D.,

S.R. și G.M. din cadrul Tribunalul Vrancea pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 246 și 289 C. pen.

S-a reținut că din actele premergătoare

efectuate a rezultat că judecătorul Constantinescu Ion, prin încheierea din 5

iunie 2001, dată în dosarul nr. 130/2000, a admis cererea creditoarei B.R.D., sucursala

Vrancea, care a nu a fost contestată de debitori, întocmind toate actele

procedurale și făcând toate comunicările prevăzute de Legea nr. 64/1995, toate

contestațiile petiționarilor fiind respinse de organele jurisdicționale ierarhice.

Procurorul a mai susținut că

nu s-au constatat aspecte de tergiversare nejustificată a soluționării cauzei,

care a fost repartizată altui judecător conform dispozițiilor legale, întrucât C.I.

a fost desemnat în funcția de președinte al instanței.

S-a reținut, de asemenea, că

nu s-a stabilit că judecătorul C.I., în calitate de președinte al Tribunalului

Vrancea ar fi intervenit la judecători solicitându-le pronunțarea unor soluții

contrare legii și probelor din dosare.

Referitor la judecătorul N.S.,

cu privire la care petiționarii au afirmat că în mod abuziv i-a înlocuit de la

administrarea societății A. SRL cu un lichidator s-a reținut că au fost efectuate

acte premergătoare și în dosarul nr. 20/P/2004 și că nu se constată săvârșirea

vreunei fapte penale de către aceasta.

Tot astfel, s-a reținut că

judecătorii V.N., T.F., J.D., S.R. și G.M. și-a îndeplinit atribuțiunile de

serviciu în conformitate cu legea și nu au săvârșit fapte penale.

Prin rezoluția nr. 289/II/2/2006

din 31 martie 2006 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Galați a respins plângerea petiționarilor împotriva rezoluției nr. 172/P/2005.

Instanța a reținut că prin

plângerea formulată împotriva rezoluțiilor conform art. 278

1

C.

proc. pen., petiționarii au susținut că tot judecătorii mai sus arătați au

acționat cu încălcarea dispozițiilor legale care reglementează procedura falimentului

și reorganizării judiciare săvârșind infracțiunile pentru care sunt cercetați.

S-a apreciat că plângerea nu

este fondată întrucât din actele premergătoare a rezultat că respectivii

judecători au acționat în limita atribuțiunilor de serviciu și cu respectarea

dispozițiilor legale în materie.

De asemenea, nu a rezultat

că vreunul dintre acești judecători a acționat cu intenția de a vătăma

interesele petiționarilor.

Petiționarii au declarat

recurs în termen, susținând că soluția de respingere a plângerii este nelegală

și netemeinică impunându-se casarea sentinței, admiterii plângerii și începerea

urmăririi penale.

Au susținut petiționarii că

în încheierile din 10 aprilie 2002, 24 octombrie 2002 și 6 noiembrie 2003, și

sentințele nr. 171/2002, 219/2003 și nr. 72/2005 dovedesc comiterea

infracțiunilor de către judecătorii sindici prin soluționarea cererii de

faliment deși societatea A. SRL înregistra profit, închiderea fără drept a

altei societăți, deposedarea abuzivă a petiționarilor de un depozit proprietate

personală, determinare a dreptului de proprietate pe alte criterii decât cele

permise de legea falimentului, desființarea licitației în bloc a bunurilor fără

nominalizarea acestora, refuzul judecării admisibilității cererii de

intervenție formulate de P.P., dispunerea interzicerii accesului pe cale de

ordonanță președințială, întocmirea cărții funciare în baza deciziei penale nr.

1218/1998.

Recursurile sunt nefondate.

Se constată că motivele de

recurs invocate constituie de fapt critici care vizează soluții dispuse prin

hotărâri judecătorești (încheieri, sentințe și decizii) și în consecință ele nu

pot fi analizate decât de instanțele de control judiciar competente, în cadrul

căilor de atac exercitate în condițiile legii împotriva acestor hotărâri.

Așa fiind, în soluționarea

prezentei cauze nu poate avea în vedere motivele invocate de petiționari care

privesc alte hotărâri decât sentința penală atacată cu recurs.

Examinând cauza din oficiu,

Curtea constată că sentința atacată este legală și temeinică întrucât din

actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă existența faptelor penale

imputate intimaților de petiționari, astfel încât soluția de neîncepere a urmării

penale față de aceștia a fost corect menținută de prima instanță.

Așa fiind, recursurile vor

fi respinse, ca nefondate, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de petiționarii A.E. și A.S. împotriva sentinței penale nr. 31 din 29

mai 2006 a Curții de Apel Galați.

Obligă recurenții petiționari la

plata sumelor de câte 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 septembrie 2006.