ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2050/2016

Decizia nr. 2050/2016 Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 26 martie 2015 precizată la termenul din 4 decembrie 2015, contestatorul A. a chemat în judecată intimata B. a Municipiului București, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună anularea Deciziei nr. 169.355 din 29 ianuarie 2015, obligarea intimatei la valorificarea veniturilor menționate în adeverința nr. 458 din 20 august 2014 emisă de SC C. SA și să-i plătească diferențele de drepturi rezultate, începând cu data de 1 septembrie 2014, Prin Sentința nr. 12.647 din 4 decembrie 2015, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins contestația reclamantului A., așa cum a fost precizată, ca neîntemeiată.

Prin Decizia nr. 3.060 din 7 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 12.647 din 4 decembrie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. Împotriva acestei decizii a formulat cerere de recurs contestatorul A., invocând în drept motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Analizând recursul în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. cu referire la cele ale art. 499 teza finală C. proc.

civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele: Obiectul prezentului dosar se încadrează în sfera cererilor privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale, reprezentând o acțiune formulată în baza Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și a H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea normelor de aplicare a legii, prin care reclamantul, în contradictoriu cu pârâta B. a Municipiului București, a solicitat anularea Deciziei nr. 169.355 din 29 ianuarie 2015 și obligarea intimatei la valorificarea veniturilor menționate în adeverința nr. 458 din 20 august 2014 emisă de SC C. SA.

Conform art XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.; "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. l lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până ia 1.000.000 lei inclusiv." În speță, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări, sociale, prin Decizia nr. 3.060 din 7 iunie 2016 a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței nr. 12.647 din 4 decembrie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. Decizia este definitivă. Dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc.

civ. prevăd că sunt hotărâri definitive "hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs", iar dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. prevăd că "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului." O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Textele procedurale enunțate reglementează posibilitatea ca anumite categorii de hotărâri să fie atacate numai cu apel, ceea ce configurează într-un mod mai pronunțat față de vechea reglementare caracterul recursului de cale. extraordinară de atac. Față de considerentele expuse, Decizia nr. 3.060 din 7 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, nu este supusă căii de atac a recursului, Înalta Curte urmând să respingă recursul declarat de reclamantul A., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 3.060 din 7 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă nici unei căi de atac și se comunică părților. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 octombrie 2016. Procesat de GGC - ED