ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2050/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2050/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr.
2050/2016
Asupra
recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
pe rolul Tribunalului București, Secția a VIII-a conflicte de
muncă și asigurări sociale, la data de 26 martie 2015
precizată la termenul din 4 decembrie 2015, contestatorul A. a chemat în
judecată intimata B. a Municipiului București, solicitând instanței
ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună anularea
Deciziei nr. 169.355 din 29 ianuarie 2015, obligarea intimatei la valorificarea
veniturilor menționate în adeverința nr. 458 din 20 august 2014
emisă de SC C. SA și să-i plătească diferențele
de drepturi rezultate, începând cu data de 1 septembrie 2014,
Prin
Sentința nr. 12.647 din 4 decembrie 2015, Tribunalul București,
secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a
respins contestația reclamantului A., așa cum a fost precizată,
ca neîntemeiată.
Prin Decizia
nr. 3.060 din 7 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a
VIII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări
sociale, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A.
împotriva Sentinței civile nr. 12.647 din 4 decembrie 2015 pronunțată
de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă
și asigurări sociale.
Împotriva
acestei decizii a formulat cerere de recurs contestatorul A., invocând în drept
motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și
solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre
rejudecare.
Analizând
recursul în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
cu referire la cele ale art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit
cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat
în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției
fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte
constată următoarele:
Obiectul
prezentului dosar se încadrează în sfera cererilor privitoare la
conflictele de muncă și de asigurări sociale, reprezentând o
acțiune formulată în baza Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar
de pensii publice și a H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea normelor de
aplicare a legii, prin care reclamantul, în contradictoriu cu pârâta B. a Municipiului
București, a solicitat anularea Deciziei nr. 169.355 din 29 ianuarie 2015
și obligarea intimatei la valorificarea veniturilor menționate în
adeverința nr. 458 din 20 august 2014 emisă de SC C. SA.
Conform art
XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru
degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru
pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.;
"în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a
prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse
recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art.
94 pct. l lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.,
republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea
în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în
materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate
prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în
valoare de până ia 1.000.000 lei inclusiv."
În
speță, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru
cauze privind conflicte de muncă și asigurări, sociale, prin
Decizia nr. 3.060 din 7 iunie 2016 a respins, ca nefondat, apelul declarat de
reclamantul A. împotriva Sentinței nr. 12.647 din 4 decembrie 2015 pronunțată
de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă
și asigurări sociale. Decizia este definitivă.
Dispozițiile
art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. prevăd că sunt
hotărâri definitive "hotărârile date în apel, fără
drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs", iar
dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. prevăd
că "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele
de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă
instanță sunt supuse numai apelului."
O
hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte
căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte,
căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în
afara legii.
Regula are
valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din
Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a
hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar
exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.
Textele
procedurale enunțate reglementează posibilitatea ca anumite categorii
de hotărâri să fie atacate numai cu apel, ceea ce configurează
într-un mod mai pronunțat față de vechea reglementare caracterul
recursului de cale. extraordinară de atac.
Față
de considerentele expuse, Decizia nr. 3.060 din 7 iunie 2016 a Curții de
Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de
muncă și asigurări sociale, nu este supusă căii de
atac a recursului, Înalta Curte urmând să respingă recursul declarat
de reclamantul A., ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 3.060
din 7 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București,
secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și
asigurări sociale.
Potrivit
dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este
supusă nici unei căi de atac și se comunică
părților.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 26 octombrie 2016.
Procesat de