ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1014/2017

Decizia nr. 1014/2017 După deliberare, asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele: 1. Cererea de recurs La data de 2 martie 2017, recurenta A. a declarat recurs împotriva încheierii din data de 17 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/1/2015, prin care a fost respinsă, ca netimbrată, cererea de recuzare a doamnei judecător B., invocând faptul că, subsumat dispozițiilor art. 304 C. proc. civ. adoptat în anul 1865, recursul este fondat, deoarece prin hotărârea pronunțată: a fost încălcată competența Curții Constituționale; au fost încălcate formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc.

civ.; au fost invocate motive străine de natura pricinii; au fost încălcate legile române, precum și acte internaționale la care România este parte, fiind încălcate în principal dispozițiile art. 11, 20 și art. 148 din Constituția României și cele ale Convenției Europene a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, precum și Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

De asemenea, petenta a precizat că au fost încălcate prevederile art. 1 alin. (3)-(5), art. 4 alin. (1) și (2), art. 11 alin. (1) și (2), art. 16 alin. (1) și (2) art. 20 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (l)-(4), art. 24 alin. (1), art. 27 alin. (1), art. 44 alin. (1), art. 52, alin. (1) și (3), art. 53 alin. (1) și (2), art. 54 alin. (1) și (2), art. 56 alin. (1), art. 57 alin. (l)-(4), art. 126 alin. (1) și (5), art. 129, art. 131 alin. (1), art. 132 alin. (1), art. 133 alin. (1), art. 134 alin. (4), art. 136 alin. (1), (2), (4) și (5), art. 142 alin. (1), art. 146 alin. (4), art. 148 alin. (1) și (1) și art. 154 alin. (1) din Constituția României, raportate la prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, precum și ale Primului Protocol Adițional la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în legătură cu soluționarea cererii de recuzare.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 9 martie 2017, fiind repartizat Completului filtru nr. 2 (CF2). Prin rezoluția completului din 13 martie 2017, cererea de recurs a fost comunicată intimatului B.E.J., Ad Rem, conform înscrisului aflat la fila 21, în dosarul instanței, cu mențiunea de a depune întâmpinare, tară ca acesta să fi depus întâmpinare în termenul prevăzut de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., coroborat cu art. 471 alin. (5) C. proc. civ. Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit la data de 10 mai 2017, prin care s-a constatat caracterul admisibil al recursului, s-a pus în vedere părții obligația de a achita taxa judiciară de timbru de 20 de lei în temeiul art. 25 alin. (1) lit. c) din O.U.G.

nr. 80/2013 și, totodată, a fost reținut faptul că nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., a fost comunicat părților în baza rezoluției din data de 11 mai 2017, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 28-30 în dosarul acestei instanțe, fără ca părțile să fi depus punct de vedere la raport. În baza rezoluției din data de 7 iunie 2017, în temeiul dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., s-a acordat termen la data de 13 iunie 2017, în camera de consiliu, în vederea soluționării recursului. 2. Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., raportat la art. 494 C. proc. civ., precum și în raport de dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc.

civ., excepția netimbrării recursului, invocată din oficiu de instanță, Înalta Curte urmează să o admită, pentru următoarele considerente: În cauză, prin cererea înregistrată pe rolul Înalte Curți de Casație și Justiție, la data de 10 august 2015, sub nr. x/1/2015, petenta A., prin reprezentant C., a solicitat strămutarea Dosarului nr. x/302/2015 al Judecătoriei sectorului 5 București. Prin Decizia civilă nr. 2713 din data de 26 noiembrie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, în temeiul dispozițiilor art. 142 alin. (1) C. proc. civ. La data de 9 februarie 2017, petenta a formulat cerere de recuzare a doamnei judecător B., ce a fost înaintată completului imediat următor în vederea soluționării.

Prin încheierea din data de 17 februarie 2017 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2015, a fost respinsă, ca netimbrată, cererea de recuzare a doamnei judecător B., instanța reținând că, în raport de dispozițiile art. 9 alin. 1) lit. a), coroborat cu art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, petenta era ținută să achite taxa de timbru de 100 de lei, nefiind scutită de la plata taxei de timbru în baza dispozițiilor legale menționate, motiv pentru care în raport de dispozițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., a fost anulată cererea de recuzare ca netimbrată.

Împotriva încheierii din data de 17 februarie 2017 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a formulat recurs petenta, la data de 2 martie 2017. Se reține că, în raport de cele mai sus-menționate, recursul declarat în cauză împotriva încheierii din data de 17 februarie 2017 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2015, prin care a fost respinsă, ca netimbrată, cererea de recuzare a unui judecător, este supus obligației de timbraj, în temeiul dispozițiilor art. 25 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013. fiind datorată taxa de timbru de 20 de lei, taxă ce trebuia achitată anticipat, în raport de art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Înalta Curte constată că, în cauză, nu este aplicabilă nicio dispoziție legală exoneratoare de la plata taxei judiciare de timbru raportat la obiectul cererii formulate sau la calitatea părții recurente, dispozițiile legale la care face referire recurentul, ca temei al unei eventuale scutiri de la plata taxei judiciare de timbru, neavând relevanță în cauză. Astfel, faptul invocat de recurentă, în sensul că recursul său este scutit de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar conform Decretului-Lege nr. 1699/1927, nu poate fi reținut deoarece acest act normativ nu poate produce în prezent efecte juridice în cauză, totodată fiind căzut în desuetudine. De asemenea, nu au relevanță în cauză, în privința stabilirii taxei judiciare de timbru, Legea nr. 116/2002 privind prevenirea și combaterea marginalizării sociale, O.G.

nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, Directiva nr. 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică și nici Directiva nr. 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă. Înalta Curte reține, totodată, că prin raportul întocmit la data de 10 mai 2017 și comunicat recurentei la data de 17 mai 2017, i s-a pus în vedere părții obligația de a timbra cererea formulată cu taxa de timbru de 20 de lei, datorată în temeiul dispozițiilor art. 25 alin. (1) lit. c) din O.U.G.

nr. 80/2013, precum și faptul că trebuia achitată anticipat, în raport de art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013. Se constată că, în raport de data formulării cererii de strămutare, respectiv 10 august 2015, în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, iar nu cele ale C. proc. civ. adoptat în anul 1865, astfel cum a reținut petenta ce, în motivele de recurs, a indicat dispozițiile art. 304 C. proc. civ. adoptat în anul 1865. În consecință, față de faptul că taxa de timbru nu a fost achitată până la termenul de judecată acordat în cauză, iar partea nu a făcut nicio cerere de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, în temeiul O.U.G.

nr. 51/2008, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 197 C. proc. civ., potrivit cărora „În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii", prin raportare la art. 494 C. proc. civ. în temeiul cărora „Dispozițiile de procedură privind judecata în prima instanță și în apel se aplică și în recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secțiune". În consecință, în raport de dispozițiile art. 197 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să anuleze, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta A. Având în vedere caracterul prioritar al analizei condițiilor de admisibilitate ale recursului, în raport de dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc.

civ., Înalta Curte constată că devine inutil a analiza excepția nulității recursului pentru neindicarea motivelor de nelegalitate, precum și motivele recursului invocate de recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii de ședință din data de 17 februarie 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/1/2015 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 iunie 2017.