ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1408/2017

Decizia nr. 1408/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 28 mai 2014 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției, a solicitat acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă a tatălui său, B., în prezent decedat.

Prin Sentința civilă nr. 2978 din 5 noiembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal: a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice; a respins acțiunea promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Ministerul Justiției; a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției.

Împotriva Sentinței nr. 2978 din 5 noiembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant susține că în mod greșit prima instanță a admis excepția inadmisibilității acțiunii și invocă liberul acces la consultarea dosarelor Securității.

Totodată, în raport cu dispozițiile art. 52 alin. (1) - (3) din Constituție, art. 2 din Legea nr. 221/2009 și art. 3 alin. (2) din Decretul-lege nr. 118/1990, recurentul-reclamant solicită constatarea caracterului politic al condamnării, raportat la înscrisurile depuse la dosar.

Intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care: (i) invocă excepția nulității recursului, în raport cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. c) și d) și alin. (3) coroborate cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., susținând că recurentul-reclamant critică hotărârea pronunțată în alt dosar, iar cererea nu cuprinde motivele de nelegalitate; (ii) solicită respingerea recursului și menținerea, ca temeinică și legală, a sentinței pronunțate de Curtea de apel;

Intimatul-pârât Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 26 octombrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

La data de 29 noiembrie 2016 recurentul-reclamant A. a depus "Memoriu cu motive de casare și împotriva hotărârii civile nr. 2978 din 05 noiembrie 2014", însoțit de o copie a adresei nr. 2429/SC din 10 martie 2016 emisă de Administrația Națională a Penitenciarelor, precum și dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 50 de lei, conform chitanței nr. 302396 din 29 noiembrie 2016.

Intimații-pârâți Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției nu au depus puncte de vedere față de raportul întocmit în cauză.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu motivele de recurs formulate, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Art. 487 alin. (1) C. proc. civ., republicat, prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., republicat: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 17 mai 2015, intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția nulității recursului, în raport cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. c) și d) și alin. (3), coroborate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., susținând că recurentul-reclamant critică hotărârea pronunțată în alt dosar, iar cererea nu cuprinde motive de nelegalitate ce pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., republicat.

Prin Raportul asupra admisibilității recursului întocmit în cauză, s-a opinat în sensul considerării ca întemeiată a excepției nulității recursului, raportorul desemnat arătând că cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. c) și d) C. proc. civ., întrucât: (i) în cererea de recurs nu este indicată hotărârea atacată, ci doar Dosarul nr. x/2/2014; (ii) în cuprinsul cererii de recurs nu sunt indicate niciunul dintre motivele de nelegalitate, iar criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în raport cu soluțiile pronunțate de prima instanță prin hotărârea recurată.

Ca urmare a comunicării Raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, la data de 29 noiembrie 2016, recurentul-reclamant A. a depus "Memoriu cu motive de casare și împotriva hotărârii civile nr. 2978 din 05 noiembrie 2014", însoțit de o copie a adresei nr. 2429/SC din 10 martie 2016 emisă de Administrația Națională a Penitenciarelor, precum și dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 50 de lei, conform chitanței nr. 302396 din 29 noiembrie 2016.

În cuprinsul Memoriului recurentul-reclamant A. indică hotărârea judecătorească împotriva căreia formulează recursul (Hotărârea nr. 2978 din 05 noiembrie 2014), expunând o serie de aspecte de fapt și considerații de ordin personal referitor la înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

Având în vedere dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) coroborat cu dispozițiile art. 488 și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., republicat, analizând recursul formulat în cauză, precum și răspunsul la întâmpinare depus de recurentul-reclamant și Memoriul depus ca punct de vedere la Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurentul își întemeiază cererea, iar criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în raport cu soluțiile pronunțate de prima instanță prin hotărârea recurată.

Deși recurentul-reclamant a indicat, în mod formal, că recursul se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motivele de recurs sunt eliptice, confuze, nestructurate și nu cuprind critici de legalitate raportate la hotărârea recurată. Prin motivele de recurs și Memoriul depus în cauză se fac trimiteri strict la aspecte de ordin faptic privitoare la contextul arestării tatălui recurentului-reclamant, însoțite de considerații cu caracter personal cu privire la nevinovăția persoanei arestate și cu privire la efectele acestei arestări asupra situației economice a recurentului-reclamant.

Se observă, astfel, că dezvoltarea motivelor de recurs nu permite analizarea hotărârii recurate în cadrul niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., această nelegalitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.: "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind investită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ. De aceea, simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deoarece recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor cerute de lege, și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte și afirmații, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., republicat, se va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 2978 din 05 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 aprilie 2017.

Procesat de GGC - GV