ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7500/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La data de 09 mai 2012, s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe, sub nr. 3503/1/2012, contestația în anulare formulată de contestatoarea A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 696 din 07 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, prin care s-a solicitat anularea acestei decizii pentru motivele prevăzute de art. 317 alin. (1) pct. 1 și art. 318 teza I C. proc. civ.. În motivare, contestatoarea a arătat că prin decizia atacată s-a respins, ca tardiv, recursul declarat de ea împotriva deciziei nr. 115/Ap din 10 noiembrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă, și s-a admis recursul declarat de pârâta SC I. SA împotriva aceleiași decizii, care a fost casată cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor la aceiași instanță.

Contestatoarea a invocat motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., sens în care a susținut că procedura de citare cu ea, în calitate de recurentă, pentru data când s-a judecat recursul, nu a fost îndeplinită conform legii. Astfel, judecata la instanța de recurs s-a desfășurat fără citarea sa, ceea ce a privat-o de dreptul de a se apăra cu privire la excepția tardivității pe care s-a judecat recursul său. De asemenea, contestatoarea a invocat motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 318 teza I C. proc. civ., susținând că dezlegarea dată recursului pe excepția de tardivitate este rezultatul unei greșeli materiale. Astfel, instanța de recurs a calculat în mod greșit termenul în care a fost declarat recursul de către A.V.A.S..

Decizia pronunțată în apel a fost comunicată către A.V.A.S. la data de 15 decembrie 2010, așa încât, conform dispozițiilor art. 101 și 102 (1) C. proc. civ., termenul legal de recurs de 15 zile s-a împlinit în data de 31 decembrie 2010. Recursul a fost predat la Poșta Militară la data de 30 decembrie 2010, înlăuntrul termenului de 15 zile prevăzut de lege. A.V.A.S. a apelat pentru transmiterea corespondenței la serviciile Poștei Militare din cadrul Serviciului Român de Informații. Predarea/primirea acestei corespondențe se face în baza unui borderou încheiat sub semnătură privată de către reprezentanții ambelor părți, în ziua preluării corespondenței. Având în vedere dispozițiile art. 104 C. proc.

civ., potrivit cărora „Actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui", rezultă că recursul trimis de A.V.A.S. prin poștă, la data de 30 decembrie 2010, trebuia socotit ca declarat înlăuntrul termenului prevăzut de lege. Contestația în anulare este nefondată. 1. Potrivit art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., constituie motiv de contestație în anulare judecarea pricinii cu lipsă de procedură. Textul are în vedere numai neregularitatea procedurii de citare pentru ziua când au avut loc dezbaterile în fond.

Or, în speță, contrar susținerilor contestatoarei, la termenul la care au avut loc dezbaterile asupra recursului, respectiv la termenul din 24 ianuarie 2012 (când pronunțarea a fost amânată la 31 ianuarie 2012 și, apoi, la 07 februarie 2012), procedura de citare a fost legal îndeplinită cu recurenta A.V.A.S., fapt ce rezultă din dovada de citare de la dosar recurs, care îndeplinește toate condițiile de validitate prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 100 alin. (3) C. proc. civ.. Conform acestei dovezi, care face probă deplină până la înscrierea în fals în ce privește mențiunile privind faptele constatate personal de agentul instrumentator, în condițiile art. 100 alin. (4) C. proc.

civ., citația emisă pe numele recurentei A.V.A.S., pentru termenul din 24 ianuarie 2012, i-a fost comunicată acesteia la sediul său, unde a fost primită în data de 26 octombrie 2011 de un funcționar de la registratură, care a semnat de primire, atestându-și numele și calitatea prin aplicarea ștampilei instituției destinatare A.V.A.S.. În consecință, motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu este incident în cauză. 2. Nici motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 318 teza I C. proc. civ., care vizează săvârșirea unei greșeli materiale la dezlegarea recursului, nu este incident în cauză. Textul are în vedere greșeli materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unei soluții greșite.

Este vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată, așadar despre o greșeală de fapt, involuntară. Greșeala materială se apreciază în raport cu situația existentă la dosar la data pronunțării hotărârii ce se atacă, deoarece față de ceea ce instanța avea la dispoziție în acel moment se poate aprecia dacă soluția este rezultatul unei greșeli materiale.

Contestatoarea susține că respingerea, ca tardiv, a recursului său, luându-se în considerare ca dată a declarării recursului data înregistrării lui la instanță - 03 ianuarie 2011, este rezultatul unei greșeli materiale, pentru că în condițiile în care recursul a fost trimis prin poșta militară, fiind predat, pe bază de borderou de predare-primire, la data de 30 decembrie 2010, aceasta era data declarării recursului și ea se situa înăuntrul termenului legal de recurs, care s-a împlinit la 31 decembrie 2010. La dosarul de recurs nu există, însă, niciun act care să ateste o altă dată a declarării recursului A.V.A.S. decât cea la care s-a raportat instanța de recurs pentru a respinge recursul acestei părți ca tardiv, și anume data înregistrării recursului la instanță - 03 ianuarie 2011. Astfel, plicul cu care s-a depus la instanță recursul A.V.A.S.

este atașat la dosarul de recurs, dar el nu poartă decât mențiuni privind expeditorul (A.V.A.S.) și destinatarul (Curtea de Apel Oradea). Nicio dovadă privind data predării la poșta militară, cu care se pretinde expedierea recursului de către A.V.A.S., nu se regăsește în dosarul de recurs. Prin urmare, față de situația existentă la dosar la data judecării recursului, care interesează în aprecierea greșelii materiale reglementate ca motiv de contestație în anulare, nu se poate reține că dezlegarea recursului A.V.A.S. pe excepția de tardivitate, luându-se în calcul ca dată a declarării recursului cea a înregistrării lui la instanță, ar fi rezultatul unei greșeli materiale în sensul art. 318 teza I C. proc.

civ.. Având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte urmează să respingă contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 696 din 7 februarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 decembrie 2012.