ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7465/2012

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 413 din 12 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Arad, secția

civilă, în Dosarul nr. 1654/108/2011, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul

F.N.I., în contradictoriu cu pârâta Jandarmeria Română, având ca obiect acțiune

în răspundere civilă delictuală.

Prima instanță a reținut în considerentele

hotărârii că acțiunea, așa cum a fost formulată, reprezintă în mod evident o exercitare

cu rea-credință și în mod abuziv a drepturilor procesuale, în condițiile în care

reclamantul indică generic unități de jandarmi din țară și nu produce niciun fel

de dovezi din care să rezulte fie existența unei asemenea stări de fapt, fie vreo

vătămare care personal i s-ar fi putut produce din culpa jandarmeriei, astfel că

în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998 C. civ..

Prin decizia nr. 1059 din 27 octombrie

2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, a fost respins, ca neîntemeiat,

apelul declarat de reclamant împotriva sentinței primei instanțe.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel

a reținut că reclamantul F.N.I. a formulat la data de 01 martie 2011 o cerere prin

care a solicitat chemarea în judecată a pârâtei Jandarmeria Română din București

pentru angajarea răspunderii civile delictuale a acesteia, alături de Jandarmeriile

din Arad, Timișoara, București, Cluj, Aiud, Dej, pentru neaplicarea amenzilor prevăzute

de Legea nr. 349/2002 și neluarea măsurii pentru împiedicarea fumatului în clădirile

instanțelor de judecată din România.

Potrivit art. 723 C. proc. civ. „drepturile

procedurale trebuie exercitate cu buna credință și potrivit scopului în vederea

căruia au fost recunoscute de lege".

Instanța de apel a constatat că acțiunea

civilă formulată de reclamantul F.N.I. la data 01 martie 2011, în modalitatea prezentată

anterior, se înscrie în lungul șir de cereri și acțiuni formulate în justiție, cu

nerespectarea cerințelor imperative reglementate de art. 112 și următoarele C.

proc. civ. și încălcarea flagrantă a dispozițiilor art. 723 C. proc. civ..

În

raport de cererea introductivă, curtea de apel a reținut că

în mod corect instanța de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile reglementate

de legiuitor pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei, conform

art. 998 - 999 C. civ..

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

reclamantul F.N.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în raport de

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 1, 2, 3, 6, 8 și 13 din CEDO.

Examinând recursul declarat de reclamant,

Înalta Curte constată următoarele:

Comunicarea deciziei recurate nr. 1059

din 27 octombrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, s-a realizat la

data de 2 februarie 2012 către reclamantul F.N.I., astfel cum rezultă din dovada

de îndeplinire a procedurii de comunicare aflată la dosarul instanței de apel.

Prin raportare la data comunicării deciziei

recurate, aplicând modul de calcul pe zile libere, prescris de art. 101 alin.

(1) C. proc. civ. pentru termenele statornicite pe zile (conform căruia nu intră

în calcul nici ziua când a început și nici ziua când s-a sfârșit termenul), urmează

a se reține că termenul de recurs prevăzut de art. 301 C. proc. civ. s-a împlinit

la data de 18 februarie 2012. Cum aceasta a fost o zi de sâmbătă, conform art. 101

alin. (5) C. proc. civ., termenul de recurs s-a prelungit până la sfârșitul primei

zile de lucru următoare, respectiv luni, 20 februarie 2012.

Reclamantul a declarat, însă, recurs după

această dată, și anume la 21 februarie 2012, aceasta fiind data trimiterii prin

poștă a recursului, care rezultă din ștampila de pe plicul aflat la dosar recurs.

Reținând, așadar, că recursul reclamantului

a fost declarat peste termenul legal, Înalta Curte urmează să dispună respingerea

recursului ca tardiv, făcând astfel aplicarea sancțiunii decăderii, prevăzută de

art. 103 alin. (1) C. proc. civ. pentru neexercitarea în termen a oricărei căi de

atac.

Față de cele arătate, fără să se analizeze

motivele de recurs formulate de reclamantul F.N.I., în temeiul art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., se va respinge ca tardiv recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca tardiv, recursul declarat de reclamantul F.N.I. împotriva deciziei nr. 1059 din

27 octombrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2012.