ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7465/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 413 din 12 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Arad, secția civilă, în Dosarul nr. 1654/108/2011, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul F.N.I., în contradictoriu cu pârâta Jandarmeria Română, având ca obiect acțiune în răspundere civilă delictuală. Prima instanță a reținut în considerentele hotărârii că acțiunea, așa cum a fost formulată, reprezintă în mod evident o exercitare cu rea-credință și în mod abuziv a drepturilor procesuale, în condițiile în care reclamantul indică generic unități de jandarmi din țară și nu produce niciun fel de dovezi din care să rezulte fie existența unei asemenea stări de fapt, fie vreo vătămare care personal i s-ar fi putut produce din culpa jandarmeriei, astfel că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998 C. civ..

Prin decizia nr. 1059 din 27 octombrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, a fost respins, ca neîntemeiat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinței primei instanțe. Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut că reclamantul F.N.I. a formulat la data de 01 martie 2011 o cerere prin care a solicitat chemarea în judecată a pârâtei Jandarmeria Română din București pentru angajarea răspunderii civile delictuale a acesteia, alături de Jandarmeriile din Arad, Timișoara, București, Cluj, Aiud, Dej, pentru neaplicarea amenzilor prevăzute de Legea nr. 349/2002 și neluarea măsurii pentru împiedicarea fumatului în clădirile instanțelor de judecată din România. Potrivit art. 723 C. proc.

civ. „drepturile procedurale trebuie exercitate cu buna credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege". Instanța de apel a constatat că acțiunea civilă formulată de reclamantul F.N.I. la data 01 martie 2011, în modalitatea prezentată anterior, se înscrie în lungul șir de cereri și acțiuni formulate în justiție, cu nerespectarea cerințelor imperative reglementate de art. 112 și următoarele C. proc. civ. și încălcarea flagrantă a dispozițiilor art. 723 C. proc. civ.. În raport de cererea introductivă, curtea de apel a reținut că în mod corect instanța de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile reglementate de legiuitor pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei, conform art. 998 - 999 C. civ..

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul F.N.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 1, 2, 3, 6, 8 și 13 din CEDO. Examinând recursul declarat de reclamant, Înalta Curte constată următoarele: Comunicarea deciziei recurate nr. 1059 din 27 octombrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, s-a realizat la data de 2 februarie 2012 către reclamantul F.N.I., astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare aflată la dosarul instanței de apel. Prin raportare la data comunicării deciziei recurate, aplicând modul de calcul pe zile libere, prescris de art. 101 alin. (1) C. proc. civ.

pentru termenele statornicite pe zile (conform căruia nu intră în calcul nici ziua când a început și nici ziua când s-a sfârșit termenul), urmează a se reține că termenul de recurs prevăzut de art. 301 C. proc. civ. s-a împlinit la data de 18 februarie 2012. Cum aceasta a fost o zi de sâmbătă, conform art. 101 alin. (5) C. proc. civ., termenul de recurs s-a prelungit până la sfârșitul primei zile de lucru următoare, respectiv luni, 20 februarie 2012. Reclamantul a declarat, însă, recurs după această dată, și anume la 21 februarie 2012, aceasta fiind data trimiterii prin poștă a recursului, care rezultă din ștampila de pe plicul aflat la dosar recurs. Reținând, așadar, că recursul reclamantului a fost declarat peste termenul legal, Înalta Curte urmează să dispună respingerea recursului ca tardiv, făcând astfel aplicarea sancțiunii decăderii, prevăzută de art. 103 alin. (1) C. proc.

civ. pentru neexercitarea în termen a oricărei căi de atac. Față de cele arătate, fără să se analizeze motivele de recurs formulate de reclamantul F.N.I., în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca tardiv recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamantul F.N.I. împotriva deciziei nr. 1059 din 27 octombrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2012.