ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1627/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1627/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia
nr. 1627/2016
Asupra cauzei
de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 150
din data de 25 februarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/119/2015*,
astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 12 mai 2016, pronunțată
în același dosar, Tribunalul Covasna a admis în parte cererea de ordonanță
președințială formulată de reclamanta Direcția Generală
de Asistență Socială și Protecția Copilului Covasna, în
contradictoriu cu intimații A., B., C. și D. și, în consecință,
s-a dispus instituirea măsurii de protecție specială a plasamentului
în regim de urgență pentru minorul E., născut la data de 14 septembrie
2008, în localitatea Sfântu-Gheorghe, județul Covasna, la mătușa
paternă D. S-a dispus ca domiciliul minorului să fie pe toată durata
plasamentului la domiciliul intimatei D., drepturile și obligațiile părintești
în ceea ce privește minorul să fie exercitate pe perioada plasamentului
de directorul D.G.A.S.P.C. Covasna - d-na. F. și s-a dispus acordarea alocației
lunare de plasament începând cu data de 1 ianuarie 2016.
Prin decizia civilă
nr. 625/Ap din data de 26 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/119/2015*,
Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a respins apelul formulat de
către apelanta A. împotriva sentinței civile nr. 150 din data de 25 februarie
2016 a Tribunalului Covasna pe care a păstrat-o.
Pârâta A., la
data de 26 mai 2016, a formulat cale de atac intitulată „apel” împotriva sentinței
civile nr. 150 din data de 25 februarie 2016 a Tribunalului Covasna și a deciziei
civile nr. 625/Ap din data de 26 aprilie 2016 a Curții de Apel Brașov,
secția civilă, prin motivele invocate exprimându-și nemulțumirea
cu privire la modul de soluționare a pricinii și precizând că nu
este de acord cu măsura de protecție specială a plasamentului în
regim de urgență, cale de atac ce a fost înregistrată pe rolul Înaltei
Curți de Casație și Justiție la data de 2 iunie 2016.
În temeiul
art. 493 alin. (2) C. proc. civ., instanța a dispus întocmirea raportului asupra
admisibilității în principiu a căii de atac.
În cuprinsul raportului
întocmit în cauză, s-a reținut că, în reglementarea dispozițiilor
C. proc. civ. și ale Legii nr. 303/2004, Înaltei Curți nu i-a fost atribuită
competența de a judeca litigii aflate în stadiul procesual al apelului, în
condițiile în care legile procesuale și de organizare judiciară nu
menționează expres o astfel de posibilitate.
Prin urmare, calea
de atac intitulată „apel”, formulată de pârâta A. a fost analizată
din perspectiva dispozițiilor art. 483 și urm. C. proc. civ.
În concluziile
raportului privind admisibilitatea în principiu a prezentul recurs s-a reținut
că sentința civilă nr. 150 din 25 februarie 2016 a Tribunalului Covasna
este supusă numai apelului (cale de atac ce a fost exercitată de către
parte și soluționată prin decizia civilă nr. 625/Ap din 26 aprilie
2016 de către Curtea de Apel Brașov), iar decizia civilă nr. 625/Ap
din 26 aprilie 2016 a Curții de Apel Brașov este o hotărâre definitivă,
ce nu este supusă căii de atac a recursului.
Raportul a fost
comunicat părților, în vederea depunerii în termen de 10 zile de la comunicare
a punctelor de vedere asupra acestuia, în temeiul art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
În termen legal,
până la data de 8 iulie 2016, intimații Direcția Generală de
Asistență Socială și Protecția Copilului Covasna, B., C.
și D. nu au formulat puncte de vedere cu privire la raportul asupra admisibilității
în principiu a recursului ce le-a fost comunicat la data de 27 iunie 2016, astfel
cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosarul de recurs.
La data de 1 iulie
2016, în termen legal, recurenta A. a formulat punct de vedere la raportul asupra
admisibilității în principiu a recursului, ce i-a fost comunicat la data
de 27 iunie 2016, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosar,
punct de vedere prin care a precizat că își menține cele arătate
prin cererea de recurs și și-a exprimat nemulțumirea cu privire la
modul de instrumentare a cauzei.
Parchetul de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a formulat la data
de 5 iulie 2016, punct de vedere cu privire la raportul asupra admisibilității
în principiu a recursului, ce i-a fost comunicat la data de 24 iunie 2016, potrivit
dovezii de comunicare aflată la dosarul de recurs, prin care a apreciat că
recursul formulat în cauză este inadmisibil.
Constatându-se
încheiată această etapă a procedurii de filtru, în condițiile
art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea căii
de atac la data de 23 septembrie 2016, fără citarea părților.
Analizând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.,
în raport de excepția de inadmisibilitate, reținută prin raportul
întocmit în cauză,
Înalta Curte reține următoarele:
Prin cererea de
ordonanță președințială formulată și înregistrată
la Tribunalul Covasna sub Dosar nr. x/119/2015, reclamanta Direcția Generală
de Asistență Socială și Protecția Copilului Covasna, reprezentată
prin d-na. F. – director general, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții
A., B., C. și D. să se dispună:
- instituirea
plasamentului în regim de urgență față de copilul E., născut
la data de 14 septembrie 2008, în localitatea Sfântu Gheorghe, județul Covasna,
la familia C. și D., cu domiciliul legal în orașul Întorsura Buzăului,
jud. Covasna;
- să se stabilească
domiciliul copilului, în sensul ca acesta să fie la domiciliul familiei C.
și D.;
- să se dispună
ca, pe perioada plasamentului, drepturile și obligațiile părintești
față de copil să fie exercitate de către Directorul General
al D.G.A.S.P.C. Covasna;
- să se dispună
acordarea alocației lunare de plasament conform art. 128 alin. (4) din Legea
nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Prin sentința
civilă nr. 1024 din data de 18 decembrie 2015 pronunțată de Tribunalul
Covasna în Dosarul nr. x/119/2015, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea
din data de 22 decembrie 2015, pronunțată în același dosar, s-a admis
în parte cererea de ordonanță președințială formulată
de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și
Protecția Copilului Covasna, reprezentată prin d-na. F. - director general,
în contradictoriu cu pârâții A., B., C. și D. și, în consecință:
- s-a dispus instituirea
plasamentului în regim de urgență față de copilul E. la mătușa
paternă D.;
- s-a stabilit
domiciliul copilului, în sensul ca acesta să fie la domiciliul pârâtei D.;
- pe toată
durata plasamentului în regim de urgență s-a suspendat de drept exercițiul
drepturilor părintești, până când instanța judecătorească
va decide cu privire la menținerea sau înlocuirea acestei măsuri și
cu privire la exercitarea drepturilor părintești. Pe perioada suspendării,
drepturile și obligațiile părintești privitoare la persoana
copilului E. sunt exercitate și, respectiv, îndeplinite
de către pârâta D., iar cele privitoare la bunurile copilului sunt exercitate
și, respectiv, îndeplinite, de către Directorul Direcției Generale
de Asistență Socială și Protecția Copilului Covasna;
- s-a dispus acordarea
alocației lunare de plasament începând cu data de 1 ianuarie 2016.
Prin decizia
nr. 215 din data de 10 februarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/119/2015,
Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a admis apelul declarat de
pârâta A. împotriva sentinței civile nr. 1024/2015 a Tribunalului Covasna,
pe care a anulat-o și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Prin sentința
civilă nr. 150 din data de 25 februarie 2016, pronunțată în Dosarul
nr. x/119/2015*, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 12
mai 2016, pronunțată în același dosar, Tribunalul Covasna a admis
în parte cererea de ordonanță președințială formulată
de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și
Protecția Copilului Covasna, în contradictoriu cu intimații A., B., C.
și D. și, în consecință, s-a dispus instituirea măsurii
de protecție specială a plasamentului în regim de urgență pentru
minorul E., născut la data de 14 septembrie 2008, în localitatea Sfântu-Gheorghe,
județul Covasna, la mătușa paternă D. S-a dispus ca domiciliul
minorului să fie pe toată durata plasamentului la domiciliul intimatei
D., drepturile și obligațiile părintești în ceea ce privește
minorul să fie exercitate pe perioada plasamentului de directorul D.G.A.S.P.C.
Covasna - d-na. F. și s-a dispus acordarea alocației lunare de plasament
începând cu data de 1 ianuarie 2016.
Prin decizia civilă
nr. 625/Ap din data de 26 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/119/2015*,
Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a respins apelul formulat de
către apelanta A. împotriva sentinței civile nr. 150 din data de 25 februarie
2016 a Tribunalului Covasna pe care a păstrat-o.
Împotriva
sentinței
civile nr. 150 din data de 25 februarie 2016 a Tribunalului Covasna și a deciziei
nr. 625/Ap din data de 26 aprilie 2016, a Curții de Apel Brașov, pronunțate
în Dosarul nr. x/119/2015*,
exprimându-și nemulțumirea cu privire
la modul de soluționare a pricinii și precizând că nu este de acord
cu măsura de protecție specială a plasamentului în regim de urgență,
pârâta A. a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație
și Justiție la data de 2 iunie 2016.
Prin raportul
asupra admisibilității în principiu întocmit în cauză, calea de atac
intitulată de către parte „apel” a fost calificată ca fiind „recurs”,
conform celor menționate anterior.
În drept,
potrivit art.
634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile
date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.
În conformitate
cu dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt
supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în
care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt
supuse numai apelului.
Obiectul prezentei
cauze îl reprezintă „instituire plasament în regim de urgență-ordonanță
președințială”, cererea formulată de către reclamanta Direcția
Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Covasna fiind întemeiată pe dispozițiile art. 68-70, art. 94-103 și
art. 133-140 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor
copilului.
În cauza de față,
acțiunea formulată pe calea ordonanței președințiale a
fost soluționată atât în primă instanță, cât și în
apel.
Se reține
că art. 1000 alin. (1) C. proc. civ. dispune că, „dacă prin legi
speciale nu se prevede altfel, ordonanța este supusă numai apelului”,
iar în speța de față sunt incidente normele speciale instituite prin
Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului
care reglementează instituția „instituirii plasamentului în regim de urgență”.
Potrivit dispozițiilor
art. 136 din Legea nr. 272/2004, „Hotărârea instanței de fond este executorie
și definitivă”, iar, în conformitate cu prevederile art. 137 din același
act normativ, „Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii”.
Prin urmare, legea
instituie numai o singură cale de atac, care, în cauza pendinte, a fost exercitată
de către parte.
Art. 138 din Legea
nr. 272/2004 statuează că dispozițiile acestei legi referitoare la
procedura de soluționare a cauzelor privind stabilirea măsurilor de protecție
specială se completează corespunzător cu prevederile C. proc. civ.
Având în vedere
că litigiul de față este înregistrat pe rolul instanțelor de
judecată la data de 18 decembrie 2015 și este întemeiat pe dispozițiile
Legii nr. 272/2004, în speță sunt incidente dispozițiile din acest
act normativ.
După intrarea
în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., prevederile Legii nr. 272/2004
anterior menționate trebuie coroborate cu dispozițiile alin. (1) și
(2) ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010
privind C. proc. civ., care statuează următoarele:
„(1) Dacă
prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială
se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță
este „definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ.,
aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.
(2) Dispozițiile
alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se
prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță
este „supusă recursului" sau că „poate fi atacată cu recurs"
ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară”.
Prin urmare, față
de dispozițiile legale menționate, decizia
nr. 625/Ap din data de
26 aprilie 2016 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, este
o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.
În ceea ce privește
calea de atac îndreptată împotriva sentinței civile nr. 150 din 25 februarie
2016 a Tribunalului Covasna, secția civilă, se reține că această
sentință nu este supusă recursului, ci doar apelului la instanța
superioară, iar prin decizia nr. 625/Ap din 26 aprilie 2016 a Curții de
Apel Brașov, secția civilă, a fost soluționat apelul declarat
de către parte împotriva acestei sentințe.
Legalitatea căilor
de atac, prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc.
civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi
supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile
și termenele stabilite de aceasta.
Așa fiind,
în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte
mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei
hotărâri judecătorești.
Această regulă
are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție
arătând că împotriva hotărârilor judecătorești, părțile
interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile
legii.
Având în vedere
dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile
art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă
recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge, ca inadmisibil,
recursul declarat de pârâta A. împotriva deciziei nr. 625/Ap din data de 26 aprilie
2016 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, și a sentinței
civile nr. 150 din data de 25 februarie 2016 a Tribunalului Covasna, secția
civilă, pronunțate în Dosarul nr. x/119/2015*.
Fără
nicio cale de atac.
Pronunțată
în ședință publică astăzi, 23 septembrie 2016.