ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1627/2016

Decizia nr. 1627/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 150 din data de 25 februarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/119/2015*, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 12 mai 2016, pronunțată în același dosar, Tribunalul Covasna a admis în parte cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Covasna, în contradictoriu cu intimații A., B., C. și D. și, în consecință, s-a dispus instituirea măsurii de protecție specială a plasamentului în regim de urgență pentru minorul E., născut la data de 14 septembrie 2008, în localitatea Sfântu-Gheorghe, județul Covasna, la mătușa paternă D. S-a dispus ca domiciliul minorului să fie pe toată durata plasamentului la domiciliul intimatei D., drepturile și obligațiile părintești în ceea ce privește minorul să fie exercitate pe perioada plasamentului de directorul D.G.A.S.P.C.

Covasna - d-na. F. și s-a dispus acordarea alocației lunare de plasament începând cu data de 1 ianuarie 2016. Prin decizia civilă nr. 625/Ap din data de 26 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/119/2015*, Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a respins apelul formulat de către apelanta A. împotriva sentinței civile nr. 150 din data de 25 februarie 2016 a Tribunalului Covasna pe care a păstrat-o.

Pârâta A., la data de 26 mai 2016, a formulat cale de atac intitulată „apel” împotriva sentinței civile nr. 150 din data de 25 februarie 2016 a Tribunalului Covasna și a deciziei civile nr. 625/Ap din data de 26 aprilie 2016 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, prin motivele invocate exprimându-și nemulțumirea cu privire la modul de soluționare a pricinii și precizând că nu este de acord cu măsura de protecție specială a plasamentului în regim de urgență, cale de atac ce a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 2 iunie 2016. În temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., instanța a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac.

În cuprinsul raportului întocmit în cauză, s-a reținut că, în reglementarea dispozițiilor C. proc. civ. și ale Legii nr. 303/2004, Înaltei Curți nu i-a fost atribuită competența de a judeca litigii aflate în stadiul procesual al apelului, în condițiile în care legile procesuale și de organizare judiciară nu menționează expres o astfel de posibilitate. Prin urmare, calea de atac intitulată „apel”, formulată de pârâta A. a fost analizată din perspectiva dispozițiilor art. 483 și urm. C. proc. civ.

În concluziile raportului privind admisibilitatea în principiu a prezentul recurs s-a reținut că sentința civilă nr. 150 din 25 februarie 2016 a Tribunalului Covasna este supusă numai apelului (cale de atac ce a fost exercitată de către parte și soluționată prin decizia civilă nr. 625/Ap din 26 aprilie 2016 de către Curtea de Apel Brașov), iar decizia civilă nr. 625/Ap din 26 aprilie 2016 a Curții de Apel Brașov este o hotărâre definitivă, ce nu este supusă căii de atac a recursului. Raportul a fost comunicat părților, în vederea depunerii în termen de 10 zile de la comunicare a punctelor de vedere asupra acestuia, în temeiul art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

În termen legal, până la data de 8 iulie 2016, intimații Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Covasna, B., C. și D. nu au formulat puncte de vedere cu privire la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului ce le-a fost comunicat la data de 27 iunie 2016, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosarul de recurs. La data de 1 iulie 2016, în termen legal, recurenta A. a formulat punct de vedere la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, ce i-a fost comunicat la data de 27 iunie 2016, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosar, punct de vedere prin care a precizat că își menține cele arătate prin cererea de recurs și și-a exprimat nemulțumirea cu privire la modul de instrumentare a cauzei.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a formulat la data de 5 iulie 2016, punct de vedere cu privire la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, ce i-a fost comunicat la data de 24 iunie 2016, potrivit dovezii de comunicare aflată la dosarul de recurs, prin care a apreciat că recursul formulat în cauză este inadmisibil. Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 23 septembrie 2016, fără citarea părților. Analizând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc.

civ., în raport de excepția de inadmisibilitate, reținută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte reține următoarele: Prin cererea de ordonanță președințială formulată și înregistrată la Tribunalul Covasna sub Dosar nr. x/119/2015, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Covasna, reprezentată prin d-na. F. – director general, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții A., B., C. și D. să se dispună: - instituirea plasamentului în regim de urgență față de copilul E., născut la data de 14 septembrie 2008, în localitatea Sfântu Gheorghe, județul Covasna, la familia C. și D., cu domiciliul legal în orașul Întorsura Buzăului, jud. Covasna; - să se stabilească domiciliul copilului, în sensul ca acesta să fie la domiciliul familiei C. și D.; - să se dispună ca, pe perioada plasamentului, drepturile și obligațiile părintești față de copil să fie exercitate de către Directorul General al D.G.A.S.P.C.

Covasna; - să se dispună acordarea alocației lunare de plasament conform art. 128 alin. (4) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. Prin sentința civilă nr. 1024 din data de 18 decembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Covasna în Dosarul nr. x/119/2015, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 22 decembrie 2015, pronunțată în același dosar, s-a admis în parte cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Covasna, reprezentată prin d-na.

F. - director general, în contradictoriu cu pârâții A., B., C. și D. și, în consecință: - s-a dispus instituirea plasamentului în regim de urgență față de copilul E. la mătușa paternă D.; - s-a stabilit domiciliul copilului, în sensul ca acesta să fie la domiciliul pârâtei D.; - pe toată durata plasamentului în regim de urgență s-a suspendat de drept exercițiul drepturilor părintești, până când instanța judecătorească va decide cu privire la menținerea sau înlocuirea acestei măsuri și cu privire la exercitarea drepturilor părintești.

Pe perioada suspendării, drepturile și obligațiile părintești privitoare la persoana copilului E. sunt exercitate și, respectiv, îndeplinite de către pârâta D., iar cele privitoare la bunurile copilului sunt exercitate și, respectiv, îndeplinite, de către Directorul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Covasna; - s-a dispus acordarea alocației lunare de plasament începând cu data de 1 ianuarie 2016. Prin decizia nr. 215 din data de 10 februarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/119/2015, Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a admis apelul declarat de pârâta A. împotriva sentinței civile nr. 1024/2015 a Tribunalului Covasna, pe care a anulat-o și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Prin sentința civilă nr. 150 din data de 25 februarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/119/2015*, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 12 mai 2016, pronunțată în același dosar, Tribunalul Covasna a admis în parte cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Covasna, în contradictoriu cu intimații A., B., C. și D. și, în consecință, s-a dispus instituirea măsurii de protecție specială a plasamentului în regim de urgență pentru minorul E., născut la data de 14 septembrie 2008, în localitatea Sfântu-Gheorghe, județul Covasna, la mătușa paternă D. S-a dispus ca domiciliul minorului să fie pe toată durata plasamentului la domiciliul intimatei D., drepturile și obligațiile părintești în ceea ce privește minorul să fie exercitate pe perioada plasamentului de directorul D.G.A.S.P.C.

Covasna - d-na. F. și s-a dispus acordarea alocației lunare de plasament începând cu data de 1 ianuarie 2016. Prin decizia civilă nr. 625/Ap din data de 26 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/119/2015*, Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a respins apelul formulat de către apelanta A. împotriva sentinței civile nr. 150 din data de 25 februarie 2016 a Tribunalului Covasna pe care a păstrat-o.

Împotriva sentinței civile nr. 150 din data de 25 februarie 2016 a Tribunalului Covasna și a deciziei nr. 625/Ap din data de 26 aprilie 2016, a Curții de Apel Brașov, pronunțate în Dosarul nr. x/119/2015*, exprimându-și nemulțumirea cu privire la modul de soluționare a pricinii și precizând că nu este de acord cu măsura de protecție specială a plasamentului în regim de urgență, pârâta A. a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 2 iunie 2016. Prin raportul asupra admisibilității în principiu întocmit în cauză, calea de atac intitulată de către parte „apel” a fost calificată ca fiind „recurs”, conform celor menționate anterior. În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc.

civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. În conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului. Obiectul prezentei cauze îl reprezintă „instituire plasament în regim de urgență-ordonanță președințială”, cererea formulată de către reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Covasna fiind întemeiată pe dispozițiile art. 68-70, art. 94-103 și art. 133-140 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.

În cauza de față, acțiunea formulată pe calea ordonanței președințiale a fost soluționată atât în primă instanță, cât și în apel. Se reține că art. 1000 alin. (1) C. proc. civ. dispune că, „dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanța este supusă numai apelului”, iar în speța de față sunt incidente normele speciale instituite prin Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului care reglementează instituția „instituirii plasamentului în regim de urgență”. Potrivit dispozițiilor art. 136 din Legea nr. 272/2004, „Hotărârea instanței de fond este executorie și definitivă”, iar, în conformitate cu prevederile art. 137 din același act normativ, „Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii”.

Prin urmare, legea instituie numai o singură cale de atac, care, în cauza pendinte, a fost exercitată de către parte. Art. 138 din Legea nr. 272/2004 statuează că dispozițiile acestei legi referitoare la procedura de soluționare a cauzelor privind stabilirea măsurilor de protecție specială se completează corespunzător cu prevederile C. proc. civ. Având în vedere că litigiul de față este înregistrat pe rolul instanțelor de judecată la data de 18 decembrie 2015 și este întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 272/2004, în speță sunt incidente dispozițiile din acest act normativ. După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., prevederile Legii nr. 272/2004 anterior menționate trebuie coroborate cu dispozițiile alin. (1) și (2) ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., care statuează următoarele: „(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este „definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este „supusă recursului" sau că „poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară”. Prin urmare, față de dispozițiile legale menționate, decizia nr. 625/Ap din data de 26 aprilie 2016 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.

În ceea ce privește calea de atac îndreptată împotriva sentinței civile nr. 150 din 25 februarie 2016 a Tribunalului Covasna, secția civilă, se reține că această sentință nu este supusă recursului, ci doar apelului la instanța superioară, iar prin decizia nr. 625/Ap din 26 aprilie 2016 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, a fost soluționat apelul declarat de către parte împotriva acestei sentințe. Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. Având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta A. împotriva deciziei nr. 625/Ap din data de 26 aprilie 2016 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, și a sentinței civile nr. 150 din data de 25 februarie 2016 a Tribunalului Covasna, secția civilă, pronunțate în Dosarul nr. x/119/2015*. Fără nicio cale de atac. Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 septembrie 2016.