ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1017/2017

Decizia nr. 1017/2017

Asupra

recursului constată următoarele:

Prin sentința nr. 22 din

9 martie 2017, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a stabilit

competența de soluționare a Dosarului nr. x/223/2016 privind pe

revizuenta A. și pe intimații B., C., D. și E. în favoarea

Tribunalului Vâlcea.

Pentru

a hotărî astfel, s-a constatat că Dosarul nr. x/223/2016 are ca

obiect cererea de revizuire formulată de A. împotriva sentințelor nr.

921 din 18 mai 2006, nr. 1499 din 5 iunie 2007 și nr. 1594 din 5 iunie

2008 și că Judecătoria Drăgășani a pronunțat

sentința civilă nr. 513 din 11 aprilie 2016 prin care a respins ca

tardivă cererea de revizuire.

Reclamanta

a declarat apel împotriva sentinței Judecătoriei

Drăgășani, la data de 9 mai 2016, apel înaintat instanței

superioare, Tribunalul Vâlcea, prin adresa din 17 mai 2016 și înregistrat

pe rolul respectivei instanțe la 23 mai 2016.

La

fila 6 din dosarul de apel se află note de ședință depuse

de apelanta - revizuentă, pe care tribunalul le-a apreciat ca reprezentând

o cerere de revizuire a sentințelor civile nr. 921/2006, nr. 1499/2007

și nr. 1594/2008, motiv pentru care a declinat competența de

soluționare a respectivei cereri în favoarea Judecătoriei

Drăgășani.

Curtea

de apel a apreciat că această soluție este greșită.

Astfel,

Tribunalul Vâlcea, învestit cu cererea de apel formulată împotriva

sentinței civile nr. 513 din 11 aprilie 2016, avea posibilitatea să pronunțe

numai una din soluții prevăzute de art. 296 C. proc. civ., iar în

ipoteza în care ar fi considerat că înscrisul de la fila 6 reprezintă

o nouă cerere de revizuire, trebuia să o disjungă și

să o decline numai pe aceasta. În speță, tribunalul nu putea

să califice o cerere de apel ca fiind o cerere de revizuire și

să o decline, cu atât mai mult cu cât așa-zisa cerere de revizuire

vizează exact cele trei sentințe civile care au făcut obiectul

prezentului Dosar al Judecătoriei Drăgășani (nr. x/2006, nr.

x/2007 și nr. x/2008) și cu privire la care judecătoria s-a

pronunțat prin sentința civilă nr. 513/2006.

Pentru

toate aceste considerente, curtea de apel a apreciat că tribunalul a

calificat greșit apelul declarat împotriva sentinței

judecătoriei ca fiind o cerere de revizuire și, pe cale de

consecință, în mod greșit a dispus declinarea competenței

în favoarea Judecătoriei Drăgășani.

Așadar,

în speță, competenta de soluționare a căii de atac

declarate împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria

Drăgășani aparține Tribunalului Vâlcea, iar curtea de apel

a dispus în acest sens, în temeiul art. 22 C. proc. civ.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs revizuenta A., în susținerea

căruia a prezentat o serie de aspecte legate de amplasamentul și

suprafața terenului, de calitatea unor părți din dosar și

de succesiunea evenimentelor de fapt.

Recursul

este nul, sancțiune ce va fi aplicată căii de atac exercitate, în

considerarea argumentelor ce succed:

Potrivit

art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie

să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de

nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau,

după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu

separat.

Recursul

se motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăși

cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs

fiind limitativ prevăzute la art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin.

(1) din cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în

termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se

referă la motivele de ordine publică.

Potrivit

legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau

modificarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă,

pe de o parte, indicarea motivului de recurs ca fiind unul din cele

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte,

dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de critici privind modul de

judecată al instanței raportat la motivul de recurs invocat.

Indicarea

greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului,

dacă dezvoltarea acestora realizează exigențele art. 306 alin. (3)

C. proc. civ., în sensul că face posibilă încadrarea lor într-unul

din motivele prevăzute de art. 304 din cod.

Or,

în speță, se observă că recurenta nu a susținut în

vreun fel nelegalitatea soluției atacate, limitându-se a prezenta o serie

de aspecte legate de amplasamentul și suprafața terenului, de

calitatea unor părți din dosar și de succesiunea evenimentelor

de fapt.

O

astfel de atitudine procesuală a părții ignoră faptul

că pe calea recursului nu pot fi valorificate orice fel de

nemulțumiri, ci doar acelea care îmbracă forma unor aspecte de

nelegalitate în termenii prevăzuți de art. 304 C. proc. civ.

Ca

atare, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 304

C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se

tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este eronat și

nelegal raționamentul Curții de Apel Pitești în stabilirea

instanței competente a soluționa dosarul.

Văzând

dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., precum

și pe cele ale art. 306 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 304 din cod,

se va constata nulitatea căii de atac exercitată în asemenea

condiții procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun

aspect de nelegalitate a hotărârii atacate.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D

E

Constată

nul recursul declarat de revizuenta A. împotriva sentinței nr. 22 din 9

martie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 14 iunie 2017.