ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1017/2017

Decizia nr. 1017/2017 Asupra recursului constată următoarele: Prin sentința nr. 22 din 9 martie 2017, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a stabilit competența de soluționare a Dosarului nr. x/223/2016 privind pe revizuenta A. și pe intimații B., C., D. și E. în favoarea Tribunalului Vâlcea. Pentru a hotărî astfel, s-a constatat că Dosarul nr. x/223/2016 are ca obiect cererea de revizuire formulată de A. împotriva sentințelor nr. 921 din 18 mai 2006, nr. 1499 din 5 iunie 2007 și nr. 1594 din 5 iunie 2008 și că Judecătoria Drăgășani a pronunțat sentința civilă nr. 513 din 11 aprilie 2016 prin care a respins ca tardivă cererea de revizuire.

Reclamanta a declarat apel împotriva sentinței Judecătoriei Drăgășani, la data de 9 mai 2016, apel înaintat instanței superioare, Tribunalul Vâlcea, prin adresa din 17 mai 2016 și înregistrat pe rolul respectivei instanțe la 23 mai 2016. La fila 6 din dosarul de apel se află note de ședință depuse de apelanta - revizuentă, pe care tribunalul le-a apreciat ca reprezentând o cerere de revizuire a sentințelor civile nr. 921/2006, nr. 1499/2007 și nr. 1594/2008, motiv pentru care a declinat competența de soluționare a respectivei cereri în favoarea Judecătoriei Drăgășani. Curtea de apel a apreciat că această soluție este greșită. Astfel, Tribunalul Vâlcea, învestit cu cererea de apel formulată împotriva sentinței civile nr. 513 din 11 aprilie 2016, avea posibilitatea să pronunțe numai una din soluții prevăzute de art. 296 C. proc.

civ., iar în ipoteza în care ar fi considerat că înscrisul de la fila 6 reprezintă o nouă cerere de revizuire, trebuia să o disjungă și să o decline numai pe aceasta. În speță, tribunalul nu putea să califice o cerere de apel ca fiind o cerere de revizuire și să o decline, cu atât mai mult cu cât așa-zisa cerere de revizuire vizează exact cele trei sentințe civile care au făcut obiectul prezentului Dosar al Judecătoriei Drăgășani (nr. x/2006, nr. x/2007 și nr. x/2008) și cu privire la care judecătoria s-a pronunțat prin sentința civilă nr. 513/2006. Pentru toate aceste considerente, curtea de apel a apreciat că tribunalul a calificat greșit apelul declarat împotriva sentinței judecătoriei ca fiind o cerere de revizuire și, pe cale de consecință, în mod greșit a dispus declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Drăgășani.

Așadar, în speță, competenta de soluționare a căii de atac declarate împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Drăgășani aparține Tribunalului Vâlcea, iar curtea de apel a dispus în acest sens, în temeiul art. 22 C. proc. civ. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs revizuenta A., în susținerea căruia a prezentat o serie de aspecte legate de amplasamentul și suprafața terenului, de calitatea unor părți din dosar și de succesiunea evenimentelor de fapt. Recursul este nul, sancțiune ce va fi aplicată căii de atac exercitate, în considerarea argumentelor ce succed: Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind limitativ prevăzute la art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) din cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică. Potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivului de recurs ca fiind unul din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de critici privind modul de judecată al instanței raportat la motivul de recurs invocat.

Indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora realizează exigențele art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 din cod. Or, în speță, se observă că recurenta nu a susținut în vreun fel nelegalitatea soluției atacate, limitându-se a prezenta o serie de aspecte legate de amplasamentul și suprafața terenului, de calitatea unor părți din dosar și de succesiunea evenimentelor de fapt. O astfel de atitudine procesuală a părții ignoră faptul că pe calea recursului nu pot fi valorificate orice fel de nemulțumiri, ci doar acelea care îmbracă forma unor aspecte de nelegalitate în termenii prevăzuți de art. 304 C. proc.

civ. Ca atare, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este eronat și nelegal raționamentul Curții de Apel Pitești în stabilirea instanței competente a soluționa dosarul. Văzând dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., precum și pe cele ale art. 306 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 304 din cod, se va constata nulitatea căii de atac exercitată în asemenea condiții procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a hotărârii atacate. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Constată nul recursul declarat de revizuenta A. împotriva sentinței nr. 22 din 9 martie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 iunie 2017.