ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4092/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1224 din 6 octombrie 2005, Tribunalul București a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de P.C. cu privire la sentința penală nr. 22 din 11 ianuarie 2000 a Tribunalului București, considerând că motivele invocate nu se regăsesc printre cele expres prevăzute de dispozițiile art. 394 C. proc. pen. Prin cererea adresată instanței, P.C. a susținut că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. b), deține probe din care rezultă că autorul infracțiunii de înșelăciune și fals material în înscrisuri oficiale pentru care a fost condamnat la 4 ani închisoare, este tatăl său în prezent decedat.

Susținerea revizuientului nu s-a confirmat probele administrate, în cursul judecății stabilindu-se fără dubiu că este autor al infracțiunilor pentru care a fost condamnat, fapte pe care în cursul urmăririi penale le-a recunoscut. Împotriva sentinței, P.C. a declarat recurs susținând că nu el a completat C.E.C. - urile fără acoperire și nu are nici o contribuție la săvârșirea infracțiunii, solicitând audierea unor martori. Prin decizia penală nr. 1052/ A din 28 decembrie 2005, Curtea de Apel București a respins apelul ca nefondat. Împotriva deciziei, revizuientul a declarat recurs, pe care nu l-a motivat. Examinând temeinicia și legalitatea hotărârilor atacate, Înalta Curte constată că acestea sunt legale și temeinice, recursul revizuientului prin care solicită casarea acestuia fiind nefondat.

Susținerea potrivit căreia faptele au fost comise de tatăl său, P.C. nu are corespondent în probele administrate. Pe parcursul procesului penal acesta a tergiversat nejustificat judecarea cauzei, nu a invocat niciodată săvârșirea faptei de altă persoană, iar în cursul urmăririi penale și-a recunoscut vinovăția. Afirmația că tatăl său ar fi autorul infracțiunii este făcută la 11 ani de la decesul acestuia, intervenit în anul 1994, la 4 luni de la sesizarea instanței. Dacă va fi corespuns realității, nimic nu îl împiedica să o invoce pe parcursul procesului penal. De altfel, motivul invocat de inculpat nu se înscrie în dispozițiile art. 394 C. proc. pen., care prevede expres și limitativ situațiile în care o cerere de revizuire este admisibilă.

Față de aceste motive recursul declarat de revizuientul P.C. a fi respins, ca nefondat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul P.C. împotriva deciziei penale nr. 1052/ A din 28 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 60 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 iunie 2006.