ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 786/2017

Decizia nr. 786/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 21 februarie 2013, reclamanta SC A. SRL D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, anularea Deciziei din 17 august 2012 emise de pârâtă și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 14 iunie 2012.

Prin Sentința nr. 105 din 22 mai 2014, Curtea de Apel Suceava a respins acțiunea, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat recurs, întemeiat pe art. 304

1

C. proc. civ. de la 1865 - motive care se pot încadra între motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, sub imperiul căruia a fost soluționată cauza, referitoare la încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material -, solicitând modificarea în totalitate a hotărârii recurate cu consecința admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată.

2.1. Principalele argumente invocate

Susține recurenta-reclamantă că sentința este nelegală întrucât instanța nu a reținut existența cazului de forță majoră, care o exonera de răspundere, conform art. 18 din Contractul de finanțare.

Astfel, a dovedit că, în zilele de 24, 25 și 26 iulie 2008, pe teritoriul Comunei D., străbătut de râul Suceava, au avut loc inundații care au ajuns la sediul său, în curte și în spațiile fabricii de sucuri naturale. Acest fapt rezultă din Adresa nr. 4.900 din 20 iulie 2008 a Primăriei Comunei D. și din Adresa nr. 279 din 18 septembrie 2008 a Stației Meteorologice R.

Astfel, a fost nevoită să oprească producția de sucuri naturale și să suspende activitatea fabricii.

Mai arată recurenta-reclamantă că în mod nelegal a apreciat instanța de fond că nu ar fi respectat obligația de a obține performanțe financiare eficiente pentru că a obținut profit în perioada de după implementarea proiectului și până la data intervenirii forței majore.

Faptul că, după intervenirea cazului de forță majoră, a înregistrat pierderi este firesc și nu-i poate fi imputat pentru că a fost pusă în imposibilitate de a-și relua activitatea, nedispunând de fonduri pentru a repune în funcțiune fabrica și fiind nevoită să suspende activitatea.

De asemenea, intervenirea cazului de forță majoră s-a suprapus cu apariția crizei economice mondiale, când a scăzut consumul intern de produse, activitatea sa neputând fi reluată în condiții de rentabilitate din motive obiective, aspect care rezultă din concluziile Raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, prin care s-a arătat că activitatea de producție se sucuri era posibilă după inundații numai cu eforturi financiare pentru reparația liniei de producție, estimate la 33.462,80 lei, după asigurarea resurselor financiare necesare aprovizionării cu materii prime, materiale consumabile, a plății salariaților și a cheltuielilor curente.

Aceste aspecte au condus, în timp, la acumularea de datorii și la intrarea societății în insolvență.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (prin reorganizarea fostei Agenții de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit) a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate, susținând, în esență, că recurenta nu a respectat prevederile contractuale asumate și ale O.U.G. nr. 66/2011 și H.G. nr. 875/2011.

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 19 mai 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin Încheierea din 22 septembrie 2016, completul de filtru a constatat, în funcție de conținutul Raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2. Cu privire la fondul recursului

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Între Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (actuală Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale), în calitate de autoritate contractantă, și SC A. SRL, în calitate de beneficiar, a fost încheiat Contractul de finanțare din 21 martie 2006 având ca obiect acordarea unui ajutor nerambursabil pentru realizarea Proiectului "Modernizare linie fabricație sucuri naturale - SC A. SRL D., județul Suceava".

Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 14 iunie 2012, s-au constatat mai multe neregularități, constituindu-se în sarcina societății beneficiare un debit în cuantum de 1.605.671,63 lei la care se adaugă penalitățile de întârziere și dobânzi.

Contestația recurentei-reclamante formulată împotriva procesului-verbal a fost respinsă prin Decizia din 17 august 2012.

Prin actele emise de autoritatea intimată, s-a constatat că beneficiarul proiectului, SC A. SRL, nu a respectat prevederile contractului de finanțare încheiat cu APDRP.

Astfel, beneficiarul nu a făcut dovada readucerii liniei de fabricație la stadiul existent în momentul finalizării implementării Proiectului SAPARD, încălcând art. 14 - Eligibilitatea cheltuielilor din contractul de finanțare; nu a demonstrat viabilitatea economico-financiară a societății, înregistrând pierderi și obligații restante la bănci, contrar Art. 1 - Obligații generale din contractul de finanțare; beneficiarul a întrerupt activitatea cofinanțată pentru o perioadă mai mare de 3 ani și nu a reușit nici în anii 2007 și 2008 cantitățile minime de fructe menționate în Fișa Tehnică a Măsurii 1.1, contrar art. 3 - Obligațiile beneficiarului din contractul de finanțare.

Înalta Curte nu poate reține susținerile recurentei-reclamante, susțineri care sunt centrate, în justificarea nerespectării obligațiilor contractuale, prin invocarea inundațiilor care au avut loc în zilele de 24 - 26 iulie 2008 ca și caz de forță majoră.

După cum întemeiat a constatat și instanța de fond, prin contractul de finanțare, la art. 18 alin. (2), părțile au prevăzut incidența și modalitatea de invocare a forței majore.

Astfel, partea contractantă care invocă forța majoră avea obligația de a notifica cealaltă parte în termen de 5 zile de la data apariției cazului și să transmită acte doveditoare în termen de cel mult 15 zile de la data producerii acesteia. De asemenea, avea obligația de a comunica data încetării cazului de forță majoră în termen de 5 zile și de a lua orice măsuri în vederea limitării consecințelor.

În același articol, s-a prevăzut, explicit, faptul că dacă părțile nu procedează la anunțare, în condițiile și termenele prevăzute, a începerii și încetării cazului de forță majoră, partea care o invocă va suporta toate daunele provocate celeilalte părți din lipsa de notificare.

În cauză, societatea recurentă nu a respectat prevederile acestui articol, deși înțelege să invoce inundațiile din zilele 24 - 26 iulie 2008 ca și caz de forță majoră.

Mai mult, nu numai că nu a anunțat producerea și încetarea așa-zisului caz de forță majoră, dar nici nu a luat măsuri în vederea limitării consecințelor și a continuării activității, în perioada 27 iulie 2008 - 12 decembrie 2011 suspendând activitatea.

De altfel, la momentul controlului efectuat de reprezentanții AFIR, s-a constatat că spațiul destinat instalațiilor necesare desfășurării proiectului era folosit în alte scopuri, de depozitare.

Recurenta nu contestă cele reținute prin procesul-verbal întocmit de intimata-pârâtă, ci încearcă să fundamenteze ideea că nu are nicio culpă în nerespectarea obligațiilor asumate prin contractul de finanțare, invocând inundațiile și contextul economico-financiar (criza economică), aspecte care nu pot fi reținute în nerespectarea obligațiilor pe care le-a asumat.

Deși, până la momentul controlului, recurenta nu a întreprins demersurile necesare pentru continuarea activității, contrar prevederilor contractuale, după începutul controlului de către experții BCPF a depus acte în dovedirea înlocuirii echipamentelor, a încheierii contractelor cu furnizorii de utilități și acte privind reeșalonarea obligațiilor către bugetul de stat și a creditelor de la BCR.

Art. 16 alin. (1) din Anexa I la contractul de finanțare definește neregula ca orice abatere de la legalitate și orice nerespectare a prevederilor contractului de finanțare.

Potrivit Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iunie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Sociale European și Fondul de coeziune, statele membre sunt responsabile în prevenirea, detectarea și corectarea neregularităților, precum și în recuperarea sumelor plătite în mod necorespunzător. Deci, structurile de control din sistemul național de management și control al fondurilor europene au obligația de a constata neregulile apărute în utilizarea fondurilor comunitare și de cofinanțare aferente, potrivit O.U.G. nr. 66/2011.

Noțiunea de neregulă este definită, de asemenea, în art. 2 pct. 7 din Regulamentul CE nr. 1083/2006, dispoziții care au aplicabilitate directă în legislația națională, ca fiind "orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui ofertant economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al UE, prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general".

Prin urmare, Înalta Curtea apreciază că dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită instanța de fond reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

4.3. Soluția instanței de recurs

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, va respinge recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de SC A. SRL prin administrator judiciar B. Suceava împotriva Sentinței nr. 105 din 22 mai 2014 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 martie 2017.

Procesat de GGC - ED