ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 811/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 811/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 811/2017
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii deduse judecății
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, contencios administrative și fiscal, reclamanta SC A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord-Est și Ministerul Economiei:
- să se constate că în mod nelegal pârâtele au procedat la reevaluarea cererii de finanțare depuse de către societate la 10 iulie 2012, în cadrul procedurii soluționării contestației la scrisoarea de respingere nr. 17545/CCE din 07 octombrie 2013 și adresa de completare nr. l7887/CCE din 10 octombrie 2013, prin reanalizarea criteriului 1.4. Structura Investiției;
- să se constate nulitatea absolută parțială a scrisorii de respingere a contestației nr. 512/CCE din 13 ianuarie 2014 emisă de Agenția pentru Dezvoltare Regionala Nord-Est cu privire la soluția comisiei de reevaluare pentru criteriul 1.4. Structura Investiției, respectiv obligarea Agenției la emiterea unei scrisori de soluționare a contestației formulate în care să se menționeze punctajul obținut în mod corect de societate.
Hotărârea primei instanțe
Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, contencios administrativ, prin Sentința nr. 217 din 27 noiembrie 2014, a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată, obligând-o la plata sumei de 359 lei, cheltuieli de judecată, către pârâta Agenția pentru Dezvoltare Regionala Nord-Est.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC A. SA, invocând prevederile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, reclamanta a arătat că în mod nejustificat prima instanță a respins proba cu expertiză solicitată în cauză, în condițiile în care era determinantă față de actele depuse la dosar de pârâte. Și în situația în care instanța de fond aprecia că reevaluarea dispusă în cauza pe cale administrative este corectă, trebuia să i se acorde șansa unei probe și a unei reevaluări cu expunerea de păreri a ambelor părți, nu doar a punctului de vedere al "unor evaluatori independenți ai pârâtelor". Proba solicitată în cauză a fost respinsă fără o motivare pertinentă, scopul acestei probe fiind tocmai acela de a dovedi că în cauză nu a existat o transparență totală, un expert terț putând a aprecia calitatea proiectului reclamantei pe toate subcriteriile de evaluare, inclusiv pe cele unde nu a obținut punctaj suficient.
Problema care se pune în speță este aceea că pârâta ADR la momentul soluționării contestației recurentei formulate doar cu privire la criteriul II.1. a procedat la reevaluarea întregului proiect, acordând un nou punctaj prin reanalizarea criteriului 1.4.
Analizând "Ghidul solicitantului " pentru programul Sprijin financiar în valoare de până la 1.065.000 lei acordat pentru investiții în întreprinderile mici și mijloci" - capitolul V. Evaluarea, selecția și Contractarea proiectelor, nu reiese că pârâta ADR ar fi avut dreptul să reevalueze proiectul depus sub toate aspectele, altele decât cele ce făceau obiectul contestației.
Reevaluarea se putea face doar dacă la criteriul contestat existau probleme - însă în speță contestația a fost admisă, dar pentru că "trebuia" să nu îndeplinească punctajul minim s-a procedat la reevaluarea întregului proiect, fiind găsite "probleme" la un alt subpunct.
Or, recurenta arată că nu a știut de această depunctare decât la momentul la care a fost depusă documentația de respingere și abia în fața instanței a putut să vadă motivul real al respingerii cererii.
Ca atare în speța de față, recurenta a apreciat că pârâta ADR a procedat nelegal întrucât:
- potrivit punctului V.2 Procesul de evaluare și selecție a proiectului din Ghidul Solicitantului, subpunct V.2.1. s V.2.2 dreptul de a analiza proiectul depus nu se poate exercita de către ADR ca și organism intermediar decât o dată și sub toate aspectele.
- prima scrisoare de respingere a cererii de finanțare nr. l7545/CCE din 07 octombrie 2013 (completată prin scrisoarea nr. l7887/CCE din 10 octombrie 2013) trebuia să cuprindă analiza întregului proiect.
De altfel din conținutul celor doua acte reiese că proiectul a fost analizat integral și că problema este dată de obținerea punctajului 0 la subcriteriul "II. 1 Justificarea necesitații finanțării publice".
Nicăieri în procedura cuprinsă în Ghidul Solicitantului nu se regăsește dreptul ADR de a reanaliza proiectul depus ori de câte ori dorește aceasta instituție. Pârâta ADR, fără o justificare în fapt sau drept, și-a depășit atribuțiile procedând la reevaluarea întregului proiect depus de recurentă. Pârâta ADR a "schimbat regulile în timpul jocului", blocându-i efectiv accesul la o finanțare nerambursabilă pe criterii noi, care nu erau prevăzute în procedura inițială.
Apreciază recurenta că scrisoarea de respingere a contestației nr. 512/CCE din 13 ianuarie 2014 reprezintă în sine un act administrativ vătămător pentru societatea noastră pentru ca Pârâta ADR pe de-o parte soluționează contestația sa cu privire la subcriteriul II.1, iar pe de altă parte aduce noi argumente de respingere a cererii de finanțare formulate. Aceasta în condițiile în care ambele probleme de punctaj trebuiau puse în discuție încă din prim scrisoare de respingere din 07 octombrie 2013, pentru ca să poată uza de dreptul la contestație față de ambele probleme.
Or, prin modalitatea de lucru, pârâta ADR i-a îngrădit dreptul de a se apăra pentru criteriul 1.4, aceasta pentru că potrivit punctului V.3 din Ghidul Solicitantului, soluția dată de Comitetul de Soluționare a Contestațiilor este definitivă și nu mai poate fi contestată la nivel OI IMM.
Scrisoarea pârâtei ADR din 13 ianuarie 2014 reprezintă un act juridic unilateral (potrivit art. 1324 din Noul C. civ.) și prin raportare la dispozițiile art. 1325 Noul C. civ. nulitatea acestuia poate fi invocată prin raportare la dispoziție legale ce definesc contractul. În acest sens art. 1246 și următoarele Noul C. civ. definesc cazurile de nulitate aplicabile contractelor, dar și actelor juridice unilaterale, în prezenta cauză fiind vorba de o nulitate absolută parțiala (doar cu referire la reevaluarea criteriului 1.4)
În speță, apreciază recurenta că trebuie avute în vedere dispozițiile art. 1250 Noul C. civ., întrucât pârâta ADR a emis un răspuns la contestație cu încălcarea metodologiei prevăzute în Ghidul Solicitantului, act în raport de care se realizează înscrierea proiectelor pentru fondurile nerambursabile.
Instanța de fond în mod greșit reia ideea că recurenta nu ar fi obținut oricum un punctaj minim de 60 de puncte per total, în condițiile în care în lipsa unei expertize care să reevalueze toate criteriile nu se știe exact situația în speță.
Discuția în cauză - în opinia instanței - este doar modalitatea de punctare a criteriilor 1.4 și II. 1 - or această faza este depășită, în condițiile precizării acțiunii, în care recurenta a indicat că este nemulțumită de modalitatea în care paratele au gestionat întreg dosarul de finanțare, dorindu-se în mod voit excluderea sa sub o formă sau alta din competiție.
Cu privire la obligarea la plata cheltuielilor de judecată, recurenta consideră că soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală.
Potrivit art. 453 C. proc. civ. raportat la art. 452 C. proc. civ., cheltuielile de judecata vor fi puse în sarcina pârtii care a pierdut procesul doar în măsura în care partea care solicitat acordarea de cheltuieli va face dovada acestor speze.
Or, în cauză pârâta ADR - trecând peste faptul că a înțeles să depună doar un exemplar de pe documentație, situație care i-a creat prejudicii în condițiile în care studiul în arhiva instanței este limitat ca timp și spațiu, iar o eventual cerere de copiere prin intermediul arhivei ar fi echivalat cu alte costuri suplimentare - nu a făcut dovada faptului că a efectuat cheltuieli cu xerocopierea prin nedepunerea niciunui înscris în acest sens înainte de închiderea dezbaterilor. Și în situația în care s-ar apreciat ca aceste cheltuieli au fost făcute, ele sunt nerealist de mari în raport de volumul de munca/volumul de copii efectuat.
În concluzie, recurenta a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea completării probatoriului, iar în subsidiar a cerut admiterea recursului, casarea sentinței recurate și pe fond admiterea cererii așa cum a fost precizată.
Apărările intimatelor
Prin întâmpinările depuse, Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord-Est și Ministerul Fondurilor Europene au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, susținând, în esență, legalitatea soluției pronunțate de prima instanță.
Procedura de examinare a recursului în completul de filtru
Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 16 iunie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., pronunțând în acest sens Încheierea de admitere în principiu din data de 20 octombrie 2016.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând legalitatea sentinței prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 Noul C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Argumentele de fapt și de drept relevante.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța la data de 14 februarie 2014 sub nr. 95/36/2014, reclamanta SC A. SA a chemat în judecată pârâții AGENȚIA PENTRU DEZVOLTARE REGIONALĂ NORD-EST și MINISTERUL ECONOMIEI, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se constate că în mod nelegal pârâtele au procedat la reevaluarea cererii de finanțare depuse de către reclamantă la 10 iulie 2012, în cadrul procedurii soluționării contestației la scrisoarea de respingere nr. 17545/CCE din 07 octombrie 2013 și adresa de completare nr. l7887/CCE din 10 octombrie 2013, prin reanalizarea criteriului 1.4. Structura Investiției, să se constate nulitatea absolută parțială a scrisorii de respingere a contestației nr. 512/CCE din 13 ianuarie 2014 emisă de AGENȚIA PENTRU DEZVOLTARE REGIONALA NORD-EST cu privire la soluția comisiei de reevaluare pentru criteriul 1.4.Structura Investiției, respectiv obligarea pârâtei AGENȚIA PENTRU DEZVOLTARE REGIONALA NORD-EST la emiterea unei scrisori de soluționare a contestației în care sa se menționeze punctajul obținut în mod corect de reclamantă, cu plata cheltuielilor de judecata ocazionate.
La termenul de judecată din 18 septembrie 2014, reclamanta a depus la dosar cerere precizatoare prin care s-a solicitat a se constata că în mod nelegal pârâtele au procedat la reevaluarea cererii de finanțare depuse de către reclamantă la 10. 07.2012, în cadrul procedurii soluționării contestației la scrisoarea de respingere nr. 17545/CCE din 07 octombrie 2013 și adresa de completare nr. 17887/CCE din 10 octombrie 2013, prin reanalizarea tuturor criteriilor de analiză ale proiectului depus, urmând: să se constate nulitatea absolută parțială a scrisorii de respingere a contestației nr. 512 /CCE/13.01 2014 emisă de AGENȚIA PENTRU DEZVOLTARE REGIONALĂ NORD-EST cu privire la soluția comisiei de reevaluare pentru criteriul I.4 Structura Investiției dar și pentru restul criteriilor avute în vedere de comisia de reevaluare; să fie obligată pârâta AGENȚIA PENTRU DEZVOLTARE REGIONALĂ NORD-EST la emiterea unei scrisori de soluționare a contestației, în sensul acordării punctajului corect ca urmare a reevaluării ce urmează a fi realizată și a menționării acestuia; cu cheltuieli de judecată
Prin sentința atacată, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată și a obligat-o pe aceasta la plata cheltuielilor de judecată către intimata AGENȚIA PENTRU DEZVOLTARE REGIONALĂ NORD-EST.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că la data de 10 mai 2012, reclamanta SC A. SA a depus la Ministerul Economiei-Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice, ca urmare a Apelului de proiecte nr. 4 și a Ghidului Solicitantului "A2 - Sprijin Financiar în valoare de până la 1.065.000 lei acordat pentru investiții pentru întreprinderile mici și mijlocii" cererea de finanțare înregistrată sub nr. 77 din 13 februarie 2012, pentru proiectul "Creșterea competitivității economice a SC A. SA prin crearea unei hale de procesare metal și achiziționarea de utilaje aferente". Potrivit Grilei de evaluare simplificată, proiectul a primit un punctaj total de 51 de puncte, pentru Criteriul 2 - Subcriteriul 2.1 Justificarea necesității finanțării publice fiind acordate 0 puncte. Prin scrisoarea nr. 17545/CCE din 07 octombrie 2013 reclamantei i s-a comunicat respingerea cererii de finanțare pentru neîndeplinirea criteriilor privind verificarea tehnică și financiară, obținând 0 puncte la subcriteriul II.1 Justificarea necesității finanțării publice.
Reclamanta a formulat contestație administrativă împotriva acestei scrisori de respingere, înregistrată sub nr. 16112/CE din 14 octombrie 2013, susținând greșita acordare a punctajului pentru subcriteriul II.1 Justificarea necesității finanțării publice.
Prin raportul Comisiei de soluționare a contestațiilor, proiectul a fost declarat respins, Comisia constatând, pe baza unei reevaluări a proiectului că este întemeiată contestația privind criteriul II.1 Justificarea necesității finanțării publice, proiectul primind astfel punctaj maxim la acest criteriu și punctajul minim, diferit de cel obținut la evaluarea inițială la criteriul I.4 Structura investiției, deoarece valoarea investițiilor în echipamente și utilaje este mai mică de 50% din totalul investiției propuse (în acest calcul neintrând și valoarea construcției). Ca urmare, Comisia pentru soluționarea contestațiilor a decis respingerea proiectului deoarece acesta nu a îndeplinit punctajul minim de 60 de puncte, punctajul final obținut fiind de 55 puncte. Reclamantei i-a fost astfel comunicată Scrisoarea de respingere a contestației nr. 512/CCE din 13 ianuarie 2014, contestată în cauza de față.
Instanța de fond a apreciat drept neîntemeiate criticile de nelegalitate formulate de reclamantă, întrucât potrivit Procedurii operaționale de evaluare și selecție din aprilie 2013, pct. 08 Depunerea și examinarea contestațiilor: Examinarea contestațiilor va fi efectuată de către Comisia de soluționare a contestațiilor. Membrii comisiei de soluționare a contestațiilor vor solicita experților evaluatori punctul de vedere asupra obiectului contestației sau, dacă este cazul, reevaluarea proiectului de către alți evaluatori decât cei care au făcut prima evaluare.
Se constată astfel, contrar susținerii reclamantei, că posibilitatea reanalizării întregului proiect în cadrul soluționării contestației administrative -așadar nu doar a criteriilor în referire la care s-a formulat contestația - este prevăzută în normele de procedură menționate, reclamanta având posibilitatea de a contesta această reevaluare dar și de a formula apărări în raport de criteriul reanalizat, în speță I.4 pe calea contestației judiciare. În cauză se reține astfel respectarea dispozițiilor legale menționate, câtă vreme punctul de vedere al evaluatorilor externi a fost în sensul acordării punctajului maxim de 8 puncte la subcriteriul II.1 Justificarea necesității finanțării publice, existând astfel o diferență radicală între modalitatea de punctare a acestui subcriteriu din grila de evaluare inițială și cea din punctul de vedere transmis de Ministerul Economiei. Prin urmare, se constată că pârâta ADR avea dreptul de a proceda la o reanalizare a proiectului în raport de toate criteriile, așadar nu doar de cel menționat în contestație, neexistând nicio prevedere legală care să condiționeze această reevaluare de solicitarea unor explicații suplimentare reclamantei.
În ceea ce privește scrisoarea de respingere nr. 512/CCE din 13 ianuarie 2014, se constată că reclamanta a invocat nelegalitatea acesteia raportat exclusiv la considerente de procedură privind greșita reevaluare a întregului proiect, fără a aduce critici concrete modalității în care experții evaluatori au analizat proiectul în raport de subcriteriul I.4 Structura investiției, aceasta apreciind că obținerea unui punctaj total de 59 de puncte -conform grilei de evaluare transmise de Ministerul Economiei- justifică solicitarea de reevaluare a întregului proiect. Or, această susținere este neîntemeiată, câtă vreme reclamanta nu a adus nicio critică prin cererea de chemare în judecată aspectelor reținute de experții evaluatori în analiza subcriteriul I.4 Structura investiției, simplul fapt că proiectul a fost declarat respins nefiind de natură a proba per se existența unor erori în aprecierile experților.
Totodată, instanța de fond a apreciat întemeiată apărarea pârâtelor în sensul că respingerea cererii de finanțare nu s-a datorat repunctării criteriului I.4 ci faptului că proiectul a obținut în total un punctaj mai mic decât minimul necesar de 60 de puncte. Reevaluarea proiectului în procedura de soluționare a contestației de experții evaluatori independenți s-a finalizat prin acordarea unui punctaj total de 55 de puncte, fiind redus punctajul pentru subcriteriul I.4 Structura investiției la 1 punct și majorat punctajul pentru subcriteriul II.1 Justificarea necesității finanțării publice la 8 puncte.
Prin urmare, o analiză comparativă a celor trei grile de evaluare tehnică și financiară a proiectului societății reclamante relevă faptul că respingerea proiectului prin raportul final s-a datorat punctajului total obținut de acesta, depunctarea subcriteriului I.4 Structura investiției cu 4 puncte nefiind cauza directă a neîntrunirii punctajului total minim de 60 de puncte. Acesta întrucât, astfel cum corect au susținut pârâtele, și în ipoteza în care în raportul final de evaluare ar fi fost menținut punctajul de 5 puncte pentru subcriteriul I.4 Structura investiției, respectiv majorat la maxim punctajul pentru subcriteriul II.1 Justificarea necesității finanțării publice, proiectul ar fi întrunit un punctaj total minim de 59 de puncte, așadar ar fi fost de asemenea respins.
În baza art. 453 alin. (1) Noul C. proc. civ., reținând culpa procesuală a reclamantei, instanța de fond a dispus obligarea acesteia la plata către pârâta AGENȚIA PENTRU DEZVOLTARE REGIONALĂ NORD-EST a sumei de 359 lei reprezentând cheltuieli de judecată (contravaloare fotocopiere înscrisuri).
Înalta Curte apreciază drept corectă soluția de respingere a acțiunii și își însușește considerentele instanței de fond potrivit cărora actele atacate au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză.
Înalta Curte constată că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 Noul C. proc. civ. a fost invocat formal, în condițiile în care soluția de respingere a cererii de chemare în judecată a fost motivată în mod convingător, fiind expuse atât situația de fapt, cât și prevederile legale aplicabile, fără a exista motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
Nu sunt întemeiate criticile recurentei (ce pot fi subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 Noul C. proc. civ.) prin care aceasta susține, în esență, că în mod greșit instanța de fond a respins proba cu expertiză tehnică, având drept obiectiv reevaluarea proiectului de finanțare, încălcându-i-se astfel dreptul la apărare.
Contrar acestor susțineri, Înalta Curte apreciază că prima instanță a respins în mod corect proba cu expertiza având obiectivul menționat, dat fiind că, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, administrarea acestei probe nu era utilă cauzei. Înalta Curte are în vedere că recurenta nu a criticat în mod concret raportul de evaluare întocmit în faza contestației administrative, respectiv punctajul acordat pentru criteriile și subcriteriile cuprinse în fișa de evaluare.
Înalta Curte reține totodată că fișa de evaluare a fost atașată documentației depuse în dosarul de fond, astfel că nu poate fi reținută nici încălcarea dreptului la apărare al recurentei, întrucât aceasta avea posibilitatea de a contesta prin argumente concrete în fața instanței de judecată modul de evaluare a proiectului său. Or, prin cererea formulată la data de 18 septembrie 2014, reclamanta și-a precizat/modificat acțiunea solicitând generic reevaluarea întregului proiect, fără a invoca motive concrete de nelegalitate în privința modului de punctare a vreunuia dintre criteriile de evaluare.
Nu este întemeiat nici motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ., în condițiile în care Ghidul solicitantului pentru sprijinul financiar acordat întreprinderilor mici și mijlocii în cadrul POS - Creșterea Competitivității Economice 2007 - 2013 nu cuprinde dispoziții prin care să se interzică reevaluarea proiectelor de finanțare în faza contestației administrative. În schimb, prin Procedura operațională internă de evaluare și selecție a proiectelor depuse pentru obținerea sprijinului financiar menționat se prevede posibilitatea membrilor comisiei de soluționare a contestației de a solicita reevaluarea proiectului de către alți evaluatori decât cei care au făcut prima evaluare, ceea ce înseamnă că nu se poate reține o depășire a atribuțiilor Agenției pentru Dezvoltare Regională Nord-Est.
Înalta Curte apreciază drept nefondate și susținerile recurentei referitoare la incidența în cauză a dispozițiilor art. 1246 și 1250 din Noul C. civ. - dincolo de împrejurarea că actului administrativ unilateral îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 554/2004 și nu cele ale dreptului comun, se constată că, oricum, nu au fost arătate în concret normele juridice imperative ce au fost încălcate prin actele atacate.
De asemenea, Înalta Curte constată că recurenta nu a combătut în mod convingător argumentul autorităților pârâte, însușit și de prima instanță, potrivit căruia și în ipoteza în care ar fi obținut punctajul maxim pentru subcriteriul I.4, proiectul recurentei ar fi obținut un punctaj total de 59 de puncte, inferior minimului de 60 de puncte, necesar selectării pentru finanțare, conform capitolului V.2.2. din Ghidul solicitantului.
Cât privește critica recurentei prin care se susține că a fost în mod greșit obligată la plata unor cheltuieli de judecată nedovedite, Înalta Curte apreciază că această critică nu poate fi încadrată în niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) Noul C. proc. civ., dat fiind că privește modul de apreciere a probelor de către instanța de fond, respectiv temeinicia sentinței atacate, aspect care se sustrage controlului instanței de recurs.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 Noul C. proc. civ., reținând că nu există motive de reformare a sentinței va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC A. SA împotriva Sentinței nr. 217 din 27 noiembrie 2014 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 martie 2017.
Procesat de GGC - ED