ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 664/2016

Decizia nr. 664/2016

Circumstanțele cauzei;

Cererea de chemare în judecată;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal,

reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul B. - C. a solicitat

suspendarea executării actului administrativ-fiscal reprezentat de Procesul-verbal de Constatare din 16 iunie 2011, încheiat la data de 09 iunie 2011 de pârât, vizând proiectul "D. - Dezvoltarea competentelor manageriale și antreprenoriale în Întreprinderile Mici și Mijlocii din regiunea Sud-Vest Oltenia", proces-verbal prin care s-a stabilit în sarcina reclamantului un debit în valoare de 387.563,43 lei.

Soluția instanței de fond;

Prin sentința nr. 400 din 7 noiembrie 2013, Curtea de Apel Craiova,

secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea

formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimatul B. - C. și, în consecință, a dispus suspendarea executării procesului verbal de constatate din 16 iunie 2011, încheiat la data de 09 iunie 2011 de pârâtul B. - C.

Cererea de recurs;

Împotriva sentinței nr. 400 din 7 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova,

secția contencios administrativ și fiscal,

a promovat recurs pârâtul

B. - C.

în condițiile art. 483 din

N.C.P.C.

Recurentul și-a întemeiat, în drept, calea de atac pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. „hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșita a normelor de drept material.”

Prin argumentele prezentate în susținerea motivului de nelegalitate, după o prezentare a excepțiilor prezentate în față instanței de fond și reiterate în recurs, recurentul a făcut trimitere la normele de drept prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a Contenciosului Administrativ, care stipulează îndeplinirea cumulativă a condițiilor privind suspendarea unui act administrativ, aspecte care se circumscriu cazului bine justificat și iminenței producerii pagubei.

În acest sens, a susținut că aspectele invocate de reclamantă în ceea ce privește nelegalitatea procesului verbal nu denotă cu evidență aparența de nelegalitate a actului administrativ fiscal, ci constituie argumente legate de fondul cauzei.

Suspendarea executării actelor administrative constituie, prin urmare, o situația de excepție care intervine când legea o prevede în limitele și condițiile anume reglementate.

Referitor la cea de a doua condiție, prevenirea unei pagube iminente, a arătat că nu este îndeplinită, având în vedere că aceasta presupune administrarea de dovezi care să probeze iminența producerii pagubei invocate, sub acest aspect fiind lipsite de relevanță afirmațiile susținute ca atare acțiunea formulată de reclamantă.

Apărările formulate în cauză;

Intimați-pârâți A. și E. - Regiunea Sud-Vest Oltenia, F., G. Craiova - H. Olt au formulat întâmpinare prin care au solicitat, respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței atacate.

Procedura derulată în recurs;

Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în cauză potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost comunicat părților conform încheierii din data de 10 noiembrie 2015, conform alin. (4) al aceluiași articol.

Prin încheierea din data de 11 decembrie 2015, completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, potrivit art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

La termenul de judecată din 9 martie 2016, din oficiu, instanța a invocat excepția lipsei de interes a recursului, având în vedere sentința nr. 33 pronunțată în data de 26 ianuarie 2015, în Dosarul nr. x/54/2014 al Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, privind anularea actului administrativ a cărui suspendare se solicită în prezenta cauză.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului;

Înalta Curte, examinând, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei de interes a recursului din perspectiva celor mai sus-menționate, constată că aceasta este întemeiată, sens în care o va admite pentru argumentele expuse în cele ce urmează.

Așa cum reiese și din practicaua prezentei decizii, instanța a fost investită cu o acțiune formulată de reclamantul A. a solicitat în contradictoriu pârâtul B. - C.

suspendarea executării actului administrativ-fiscal reprezentat de Procesul-verbal de Constatare din 16 iunie 2011, încheiat la data de 09 iunie 2011 de pârât, vizând proiectul "D. - Dezvoltarea competentelor manageriale și antreprenoriale în Întreprinderile Mici și Mijlocii din regiunea Sud - Vest Oltenia", proces-verbal prin care s-a stabilit în sarcina reclamantului un debit în valoare de 387.563,43 lei,

până la pronunțarea instanței de fond.

Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurentă, precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 33 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, a fost respinsă acțiunea formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul I. - J. prin reprezentant F. privind anularea procesului verbal de constatare încheiat în data de 09 iunie 2011 privind proiectul K. ,,D. - Dezvoltarea competențelor manageriale și antreprenoriale în Întreprinderile Mici și Mijlocii din Regiunea Sud-Vest Oltenia’’, înregistrat la B. - C. la 16 iunie 2011 și comunicat A. cu adresa din 16 iunie 2011 la data de 06 iulie 2011, înregistrat la 06 iulie 2011, prin Sentința nr. 33 din pronunțată în data de 26 ianuarie 2015, în Dosarul nr. x/54/2014 al Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Cum interesul, este una dintre condițiile fundamentale ale exercitării acțiunii civile și poate fi definit ca fiind folosul practic pe care o parte îl urmărește prin formularea acțiunii,

reiese că a fost soluționată definitiv acțiunea

privind anularea actului administrativ a cărui suspendare se solicită în prezenta cauză (sentința nr. 33 din pronunțată în data de 26 ianuarie 2015, în Dosarul nr. x/54/2014 al Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal).

Așadar, înțeles ca una din condițiile de exercițiu ale acțiunii civile, interesul este folosul practic pe care o parte îl urmărește prin declanșarea procedurii judiciare.

El trebuie să fie legitim, născut, direct și actual, p

otrivit art. 33 C. proc. civ.

În considerarea acestor argumente, dar și a împrejurării că recursul declarat, recurenta - reclamată nu justifică interes în promovarea căii de atac, motiv pentru care excepția invocată din oficiu se dovedește a fi întemeiată, iar recursul urmează să fie respins ca lipsit de interes.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs;

Prin urmare, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având în vedere dispozițiile art. 496 alin. (1) din același cod, Înalta Curte va respinge recursul formulat în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes invocată de instanță din oficiu.

Respinge recursul declarat de pârâtul I. - C. împotriva sentinței nr. 400 din 07 noiembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 09 martie 2016.