ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 63/2016

Cererea de chemare în judecată; Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B. - C. și C. - D. Oltenia, a solicitat ca prin hotărârea ce va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 40236 din 06 decembrie 2013, emisă de B. - C. și a procesului - verbal din 19 noiembrie 2013, întocmit de D. Oltenia, precum și înlăturarea din sarcina sa a debitului 581.996, 82 lei compus din suma de 465.597,46 lei, aferentă bugetului Uniunii Europene 80%, și 116.399, 36 lei, aferentă bugetului public național 20%.

Soluția instanței de fond; Prin sentința nr. 175 din 21 mai 2014, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantă.

Cererea de recurs; Împotriva sentinței nr. 175 din 21 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta A. ÎI, criticând-o pentru nelegalitate, prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat. În motivarea căii de atac, recurenta - reclamantă a arătat, în esență, următoarele: - hotărârea este lipsită de temei legal, pentru că legea nu prevede o definiție a noțiunii de „condiții artificiale”, iar instanța nu a indicat în mod concret obligațiile contractuale încălcate; - actul juridic intervenit între părți a produs efecte juridice începând cu anul 2010, fiind sub incidența prevederilor art. 969, 970 C. civ., în timp ce Regulamentul (Uniunea Europeană) nr. 65/2011 al Comisiei Europene, indicat ca temei de drept al procesului - verbal contestat, este aplicabil începând cu data de 1 ianuarie 2011. - în speță nu se pune problema existenței unor condiții create artificial și nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 346/2004, privind întreprinderile legate, proiectul fiind admis pe parcursul mai multor etape de verificare derulate de același mecanism de control; - a fost încălcat principiul proporționalității, reglementat în art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011.

Apărările intimatei; Prin întâmpinarea depusă la dosar, E., înființată prin reorganizarea C., în temeiul O.U.G. nr. 41/2014, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că situația de fapt reținută în procesul verbal de constatare constituie dovada clară a unei nereguli comise intenționat, care a afectat întregul contract de finanțare, atrăgând incidența normelor cuprinse în: - O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, cap. III și H.G. nr. 875 din 31 septembrie 2011; - Regulamentul Comisiei Europene nr. 2988/1995, art. 4 alin. (3): "actele despre care se stabilește că au drept scop obținerea unui avantaj care contravine obiectivelor dreptului comunitar aplicabil în situația în cauză, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru obținerea avantajului, au drept consecință, după caz, fie neacordarea avantajului respectiv, fie retragerea acestuia"; - Regulament (Uniunea Europeană) nr. 65/2011 din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (Comisia Europeană) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală, în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (8): "Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru o obține aceste plăți în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor."

Procedura de filtrare a recursului; Raportul asupra admisibilității recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2) - (3) C. proc. civ., a fost comunicat părților în baza încheieri din data de 23 iunie 2015, conform alin. (4) al aceluiași articol. Prin încheierea din 25 septembrie 2015, completul de filtru a admis recursul în principiu și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, în condițiile de contradictorialitate, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului; Examinând legalitatea sentinței prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, sentința atacată fiind expresia interpretării și aplicării corecte a normelor naționale și europene incidente la situația de fapt rezultată din probele administrate. Recurenta - reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută în art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, cu o acțiune îndreptată împotriva Deciziei nr. 40236 din 6 decembrie 2013, prin care C. a respins contestația administrativă formulată împotriva procesului - verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 19 noiembrie 2013, întocmit de D. Oltenia, prin care în sarcina recurentei - reclamante s-a stabilit o creanță bugetară în cuantum de 581.996,82 lei, din care 465.597,46 lei (80%) contribuție din fonduri ale Uniunii Europeană și 116.399,36 lei (20%) contribuție publică națională de la bugetul de stat. Neregulile constatate prin actele administrative atacate vizează conduita recurentei - reclamante în derularea contractului de finanțare din 28 iulie 2011, constând în nerespectarea criteriilor de eligibilitate și încălcarea prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, ale Regulamentului Comisiei Europene nr. 2988/1995 și ale Regulamentului (Uniunea Europeană) nr. 65/2011, art. 4 alin. (8), care interzic efectuarea de plăți către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți, în scopul procurării unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor. Conform art. 1 alin. (3) din acest contract, „Beneficiarul acceptă finanțarea nerambursabilă și se angajează să implementeze proiectul pe propria răspundere în conformitate cu prevederile cuprinse în prezentul contract și cu legislația națională și comunitară în vigoare. Pe perioada de valabilitate și monitorizare a contractului, beneficiarul trebuie să-și respecte toate angajamentele asumate prin documentele depuse în vederea obținerii ajutorului financiar nerambursabil”. Critica referitoare la aplicarea retroactivă a Regulamentului (Uniunea Europeană) nr. 65/2011 al Comisiei Europene, de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (Comisia Europeană) nr. 1689/2005, al Consiliului, în ceea ce privește punerea în aplicare a măsurilor de control și a ecocondiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală este nefondată, pentru că atât contractul de finanțare, cât și cererile de plată a sumelor corespunzătoare achizițiilor ce fac obiectul finanțării sunt ulterioare datei de 1 ianuarie 2011, când a intrat în vigoare Regulamentul (Uniunea Europeană) nr. 65/2011 și a fost abrogat Regulamentul (Comisia Europeană) nr. 1975/2006, reglementările cuprinse în actul anterior urmând a-și menține aplicabilitatea doar pentru cererile de plată depuse până la data de 1 ianuarie 2011. În dezvoltarea criticii formulate, recurenta - reclamantă s-a raportat la data depunerii cererii de finanțare și a proiectului propus în cursul anului 2010, dar art. 5 alin. (3) din Regulamentul (Comisia Europeană) nr. 1975/2006, atunci în vigoare, cuprindea o dispoziție similară celei din art. 4 alin. (8) al Regulamentului (Uniunea Europeană) nr. 65/2011: „Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nici o plată către persoane în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a beneficia de aceste plăți și a obține astfel un avantaj care contravine obiectivelor schemei de sprijin”. În art. 2 alin. (8) din contractul de finanțare a fost prevăzută o perioadă de monitorizare de 2 ani, începând cu data ultimei plăți efectuate de autoritatea contractantă, verificările ex post efectuate în speță încadrându-se în această perioadă și nefiind îngrădite de împrejurarea că proiectul a fost supus unor verificări de eligibilitate și selecție, cu atât mai mult cu cât, în evaluarea împrejurărilor care au concurat la constatarea neregulii au fost avute în vedere și elemente ulterioare încheierii contractului de finanțare, legate de modul în care beneficiarul a obținut fondurile necesare contribuției proprii și a efectuat plățile către furnizorul utilajelor achiziționate. Nu pot fi reținute nici susținerile recurentei-reclamante potrivit cărora „condițiile artificiale” nu ar fi definite prin dispoziții legale exprese, întrucât înțelesul acestora este acela de premise, împrejurări, situații constituite în mod artificial sau preconstituite, cu scopul de a obține un avantaj patrimonial. Așa cum a reținut Curtea de Justiție a Uniunii Europene în hotărârea pronunțată la data de 12 septembrie 2013 în cauza C - 434/12, condițiile de punere în aplicare a Regulamentului (Uniunea Europeană) nr. 65/2011 necesită prezența unui element obiectiv, legat de atingerea finalității urmărite de schema de ajutor din cadrul Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurală și a unui element subiectiv, care vizează crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru obținerea finanțării, în scopul procurării unui avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate. În această privință, concluzia se bazează „nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane”. În speță, după cum corect a reținut instanța de fond, motivarea actelor administrative contestate și documentația care a stat la baza acestora oferă suficiente elemente care, corelate între ele, conduc la concluzia că recurenta - reclamantă a participat la fracționarea artificială a unui proiect de investiții pentru a eluda normele în materie și a beneficia de plăți prin depășirea plafonului maxim alocat Măsurii 312, supusă regulii ajutorului de minimis. În ceea ce privește criticile referitoare la încălcarea principiului proporționalității, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, principiul proporționalității presupune ca orice măsură administrativă adoptată să fie adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce privește resursele angajate în constatarea neregulilor cât și în ceea ce privește stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, ținând seama de natura și frecvența neregulilor constatate și de impactul financiar al acestora asupra proiectului sau programului respectiv. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 17 din același act normativ „Orice acțiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli și stabilirii creanțelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporționalității”. Intimata E. a respectat principiul proporționalității prevăzut de aceste dispoziții legale, dar și recomandarea Comisiei Europene prin F. nr. 1289133 din 30 noiembrie 2011, potrivit căreia în cazul în care neregula afectează proiectul în proporție de mai mult de 50% și chiar într-un procent mai mic în cazul în care se dovedește că s-au creat condiții artificiale, se recomandă constituirea unui debit pentru întreaga finanțare nerambursabilă. Cum prin actele contestate s-a reținut crearea unor condiții artificiale, în mod corect debitul stabilit în sarcina recurentei-reclamante a vizat întreaga sumă nerambursabilă. Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 C. proc. civ., reținând că nu există motive de reformare a sentinței potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.