ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1988/2017

Decizia nr. 1988/2017

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul Colibași solicitând instanței să dispună următoarele: anularea în parte a Ordinului Ministrului Justiției nr. 2414/C/13.08.2013, anume în privința dispozițiilor referitoare la reclamant; anularea Deciziei nr. 128 din 28 august 2013 a Directorului Penitenciarului Colibași, reîncadrarea reclamantului pe funcția de Șef Birou I - Prevenirea criminalității în mediul penitenciar, plata unor despăgubiri reprezentând diferența dintre drepturile salariale aferente funcției anterior precizate și salariul aferent funcției de execuție de Ofițer principal I - Prevenirea criminalității în mediul penitenciar, cu dobânda legală și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 9/F-Cont din 21 ianuarie 2015 Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția invocată de pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu Administrația Națională a Penitenciarelor, pentru lipsa calității procesuale pasive a acesteia, a respins ca nefondate excepțiile invocate de pârâtul Penitenciarul Colibași, a admis în parte cererea reclamantului A., a anulat în parte Ordinul nr. 2414/2013 emis de Ministerul Justiției, anume în privința reclamantului, a anulat Decizia nr. 128/2013 emisă de Penitenciarul Colibași. A dispus reîncadrarea reclamantului pe funcția deținută anterior „Șef Birou I - Prevenirea criminalității în mediul penitenciar”. Totodată, a obligat pe pârâți să plătească reclamantului despăgubiri reprezentând diferența dintre drepturile salariale aferente funcției anterioare și cele aferente funcției de execuție „Ofițer principal I - Prevenirea criminalității în mediul penitenciar”, calculate de la data de 08.08.2013 și până la reîncadrare, cu dobânda legală și a respins cererea privind cheltuielile de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 9/F-Cont din 21 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pârâții Ministerul Justiției și Penitenciarul Colibași au declarat recurs.

Prin motivele de recurs, recurenții nu formulează critici concrete privind nelegalitatea hotărârii instanței de fond, ci reiau susținerile și apărările din cererile de chemare în judecată.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu motivele de recurs formulate, Înalta Curte constată că recursurile este nule.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din noul C. proc. civ.:

„(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”.

Art. 487 alin. (1) din noul C. proc. civ. prevede că: „Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.”

Conform art. 489 alin. (1) din noul C. proc. civ.: „Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).”

Având în vedere textele legale sus citate, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurentul își întemeiază cererea.

De asemenea, dacă motivele de recurs sunt confuze, imprecise și generale, iar dezvoltarea acestora nu permite analizarea hotărârii recurate în cadrul niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din noul C. proc. civ., această nelegalitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.

Înalta Curte, analizând cererea de recurs și susținerile recurentului, remarcă caracterul nesistematizat și nestructurat al căii de atac în motive care să vizeze nelegalitatea sentinței atacate.

Deoarece recurenții nu s-au conformat exigențelor cerute de instanță, neindicând în cererea de recurs vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. și nu au formulat critici care să permită încadrarea lor, din oficiu, într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de acest text de lege, rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte și afirmații, pe care nu le-au structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanța pe care acestea o prezintă în raport cu soluția instanței de fond, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursurilor.

Prin urmare, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din noul C. proc. civ., se vor anula recursurile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Penitenciarul Colibași împotriva sentinței civile nr. 9/F-Cont din 21 ianuarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 mai 2017.