ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 30.03.2017

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1297/2017

HOTĂRÂRE
30.03.2017
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1297/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr. 1297/2017

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial la Tribunalul Vrancea și ulterior pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca urmare a declinării soluționării cauzei prin Sentința civilă nr. 408 din 10 iunie 2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării Științifice, anularea Adresei nr. 15038 din 20 ianuarie 2015 emisă de pârât.

Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 215 din 18 septembrie 2015, a respins excepția inadmisibilității, invocată de pârât, și cererea formulată de reclamant, ca nefondate.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., fără să încadreze în drept criticile formulate.

În esență, recurentul a susținut că în mod greșit prima instanță a ajuns la soluția de respingere a acțiunii, confundându-se numărul de ore al cursului de pedagogie absolvit cu nota obținută la examenul final, reținându-se astfel greșit că a efectuat 10 ore dintr-un total de 34 de ore al respectivului curs, urmat în anul IV de facultate.

Recurentul a mai arătat că Legea nr. 1/2011 nu îi poate anula cursul de Pedagogie urmat în anul 1982, întrucât legea dispune numai pentru viitor.

În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței atacate cu consecința anulării adresei emise de intimatul-pârât, prin care i s-a refuzat participarea la examenul de definitivat în învățământ, ca fiind nelegală.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 20 octombrie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., pronunțând în acest sens Încheierea de admitere în principiu din data de 8 decembrie 2016.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor intimatului și în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu anularea Adresei nr. 15038 din 20 ianuarie 2015 emisă de pârât, prin care i s-a refuzat reclamantului participarea la susținerea examenului național de definitivare, sesiunea 2015.

Curtea de apel a respins acțiunea formulată de reclamant, reținând că actul administrativ contestat este legal.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța

de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

Prin Adresa nr. 15038 din 20 ianuarie 2015, emisă de pârât, s-a reținut că titularizarea în sistemul național de învățământ este condiționată de promovarea examenului național de definitivare în învățământ (art. 254 alin. (13) și (14) din Legea nr. 1/2011), că reclamantul desfășoară activitate didactică în calitate de cadru didactic necalificat, iar în vederea certificării pentru profesia didactică este necesar ca să absolve programul de formare psihopedagogică.

Din analiza foii matricole eliberată de Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi din Iași, Facultatea de Inginerie Electrică, Energetică și Informatică Aplicată, reiese că recurentul a urmat în anul IV un curs facultativ de pedagogie, cu o frecvență de 10 ore în semestrul II, dintr-un număr total de 34 de ore.

Potrivit art. 238 alin. (1) din Legea nr. 1/2011 "Studenții și absolvenții de învățământ superior care optează pentru profesiunea didactică au obligația să absolve cursurile unui master didactic cu durata de 2 ani ori programele de formare psihopedagogică de nivel I, respectiv II, acreditate conform legii,,.

În alin. (13) din același text de lege, se prevede: ,,Absolvenților care au finalizat cu diplomă de licență/absolvire studii universitare de lungă sau scurtă durată până în anul 2005 li se consideră îndeplinită condiția de formare psihopedagogică de nivel I și II, dacă prin foaia matricolă fac dovada parcurgerii disciplinelor: psihologie școlară, pedagogie, metodica predării specialității și practică pedagogică la specialitatea înscrisă pe diploma de licență/absolvire,,.

Din analiza acestor prevederi legale rezultă obligativitatea parcurgerii tuturor disciplinelor indicate de respectivul text de lege, pentru a fi considerată îndeplinită condiția de formare psihopedagogică de nivel I și II.

Or, așa cum a observat și prima instanță, recurentul a efectuat doar 10 ore de pedagogie, ceea ce nu satisface exigențele prevederilor legale.

Prin urmare, în cauză, cum corect a reținut și judecătorul fondului, partea nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 238 alin. (13) din Legea 1/2011.

În fine, se reține că, în cauză, cererea adresată de parte Ministerului Educației este ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 1/2011, astfel că susținerea recurentului că legea ar retroactiva este lipsită de temei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 215 din 18 septembrie 2015 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2017.

Procesat de GGC - LM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-04-19
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5074/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta C.C. a sol
ÎCCJ 2018-01-22
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 128/2018
Decizia nr. 128/2018 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată, inițial, pe rolul Tribunalului București, sec
ÎCCJ 2020-10-01
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4796/2020
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și
ÎCCJ 2012-03-13
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1365/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 3947 din 2 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea form
ÎCCJ 2017-11-07
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3431/2017
ța de fond, reclamantul A., a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței atacate, ca netemeinică și nelegală, și, rejudecând procesul în fond, solicită admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată și precizată. În
Sursă